- La ce varsta ai inceput sa practici tenisul? Cine ti-a cultivat aceasta pasiune?
Am inceput sa joc tenis la varsta de sapte ani. Eram foarte activa, aveam multa energie si imi placeau activitatile sportive, asa incat parintii mei au considerat ca ar fi bine sa fac sport si m-au orientat spre tenis. Cred ca le-a placut mult si lor, este un sport competitiv, interesant si... elegant. Mi-a placut si mie de la bun inceput si, chiar daca initial nu ma gandeam la performanta, dupa un timp am luat aceasta decizie si au inceput sa apara si rezultatele.
- Cate antrenamente efectuezi saptamanal?
Acum sunt intr-o perioada de pregatire si efectuez cate doua antrenamente zilnic: unul de o ora si jumatate, dimineata, cand joc tenis si al doilea, timp de doua ore, dupa amiaza (acesta din urma implicand exercitii de forta, miscare in teren si rezistenta). Am o singura zi libera saptamanal, respectiv duminica.
- Ai putea spune, asa cum mai afirma alti campioni, ca tenisul ti-a "furat" copilaria?
Nu, nu as putea spune asa ceva. Dar, pe de alta parte, copilaria mea nu a fost una obisnuita, pentru ca mereu am cate ceva de facut: merg in turnee, am antrenamente si in consecinta nu-mi mai ramane prea mult timp pentru mine insami, pentru invatatura si pentru activitatile relaxante specifice varstei. Insa nu regret nimic. Am ocazia de a calatori foarte mult, de a intalni multi oameni si, pe langa acestea, insusi faptul ca fac sport reprezinta o mare satisfactie si multumire pentru mine.
- Esti foarte tanara si, cu toate acestea, ai ajuns in faze avansate ale celor mai importante turnee de tenis. Cum reusesti sa nu lasi succesul sa te ameteasca?
Deocamdata concurez inca la junioare si mai am foarte mult de muncit si de acumulat pentru a ajunge, de exemplu, sa joc finala de senioare la Roland Garros. Prin urmare, am o motivatie foarte puternica pentru a continua si in nici un caz nu ma "culc pe ureche".
- Ce rol are familia in cariera ta sportiva?
Eu consider ca familia joaca un rol major in cariera oricarui sportiv - mai ales parintii. Ei sunt sprijinul cel mai important din punct de vedere emotional, pentru ca iti sunt alaturi zi de zi. Cand eram mai mica, tatal meu ma insotea in turnee, acum vine doar la antrenamente, insa ne consultam si imi da sfaturi.
- Mai ai timp pentru viata personala, pentru activitatile specifice tinerilor de varsta ta? Ce-ti place sa faci in timpul liber?
Ma straduiesc sa-mi fac timp! Ascult muzica, ies in oras, merg la film sau la cumparaturi. Dar cel mai mult imi place sa stau cu prietenii mei, pe care oricum ii vad foarte putin, tinand cont de faptul ca plec adesea in turnee.
- Care este cel mai important trofeu pe care l-ai cucerit pana acum?
Ar fi multe si fiecare este important, in felul lui, pentru mine. La 14 ani am devenit campioana europeana si, la aceeasi varsta, am castigat turneul de Masters, care atunci s-a desfasurat in Italia. La sfarsitul anului, cele mai bune opt jucatoare din clasamentul european joaca un turneu - si, atunci, am castigat eu. De asemenea, tot in acel an (2003) am fost declarata cea mai buna jucatoare a anului.
- Ai un model al performantei, in persoana vreunei jucatoare de tenis? Despre cine este vorba?
Imi place foarte mult Kim Clijters - atat jocul pe care-l practica, dar mai ales personalitatea ei. Anul trecut am avut si ocazia sa o intalnesc. Am participat, in Anglia, la un turneu organizat inainte de Marele Slem de la Wimbledon, unde au jucat atat junioarele, cat si senioarele. Intr-o seara, a avut loc o petrecere unde au fost invitate toate jucatoarele si acolo am vazut-o. N-am stat de vorba, dar mi s-a parut o persoana foarte placuta si sociabila.
- In perspectiva, la ce ai fi dispusa sa renunti in favoarea tenisului?
Nu cred ca se pune problema de renuntare, nici macar cand este vorba despre viata personala. Adica, n-ar trebui sa fie asa, parerea mea este ca poti sa fii sportiv de performanta fara a neglija celelalte aspecte. Exista jucatoare de tenis care sunt casatorite si asta nu le afecteaza cariera - Lindsay Davenport sau Justine Henan-Hardenne, de exemplu. Daca ele au reusit, eu de ce n-as putea?
- Care este cel mai mare compromis pe care consideri ca l-ai facut pana acum pentru a obtine performanta?
Faptul ca-mi ramane foarte putin timp la dispozitie pentru familie, prieteni si invatatura.
- Ai vreo superstitie inainte de meci sau in timpul partidei?
La orice partida, intru intotdeauna cu piciorul drept pe teren. Intr-o vreme, jucam mereu cu sapca pe cap, mi se parea ca acest lucru imi poarta noroc. Acum am renuntat la idee, dar am un prosop norocos - verde, desi culoarea mea preferata e albastru - si incerc sa-l iau mereu cu mine.
- Cum iti gestionezi emotiile inerente?
In general, nu sunt foarte emotiva - poate doar atunci cand joc intr-o finala sau o semifinala importanta. In general vorbind, cred ca orice jucator are emotii, in mai mica sau mai mare masura, indiferent de meci. Important este ca acestea sa nu-ti afecteze jocul. Eu, dupa ce intru pe teren si incep jocul, ma relaxez, intru in atmosfera si ma concentrez numai asupra a ceea ce intampla.
- Obisnuiesti sa-ti studiezi, inainte de meci, viitoarea adversara? Care sunt cele mai importante aspecte de care tii cont atunci cand o urmaresti?
Sigur, daca am ocazia, o urmaresc. Incerc sa-mi dau seama ce tactica va trebui sa adopt in timpul meciului cu ea, am in vedere punctele ei tari si cele slabe (de exemplu: poate avea o lovitura mai slaba decat alta, nu se misca foarte bine, poate fi vulnerabila la un joc agresiv, sau prea nervoasa - ceea ce ar putea insemna ca, daca a pierdut un set, se demobilizeaza...).
- Care a fost cel mai emotionant moment pe care l-ai trait in cariera pana acum?
Probabil anul trecut, atunci cand am jucat finala turneului de la Roland Garros... Era prima data cand participam la aceasta competitie, care a reprezentat, dintotdeauna, visul meu. Ma simteam excelent din punct de vedere fizic, iar atmosfera de acolo a fost extraordinara.
- Ce suprafata de joc preferi?
Zgura. De cand eram mica, am jucat numai pe zgura - pentru ca in Romania nu exista prea multe terenuri de suprafata rapida - si normal ca ti se formeaza reflexele in consecinta. Anul trecut am jucat prima data pe iarba si, daca nu esti obisnuit cu acest tip de teren, e foarte ciudat, pentru ca mingea aluneca, nu sare... In al doilea rand, eu sunt genul de jucatoare care nu se bazeaza numai pe loviturile in forta (pentru care este avantajos terenul de suprafata rapida).
- Care este cea mai mare ambitie a ta?
Mi-as dori sa castig un turneu de Grand Slem, de senioare si sa ajung in primele 50 de jucatoare ale lumii - sau, poate chiar 20...
- Ti se intampla, uneori, sa simti ca trebuie sa "lupti" cu tine insati pentru a face performanta?
Bineinteles. Inevitabil, te confrunti si cu momente mai dificile cand fie esti obosita, fie ai alte probleme si nu prea ai chef de antrenamen - iar atunci trebuie sa "tragi de tine".
- Care joc ti se pare mai accesibil si mai usor de abordat - la simplu sau la dublu?
Ambele imi plac, fiecare are avantajul sau. Jocul la simplu imi place pentru ca nu trebuie sa depind de nimeni, iar la dublu imi place pentru ca intotdeauna m-au atras jocurile de echipa. In acest al doilea caz, conteaza mai mult serviciul si voleul, esti pe jumatate de teren - dar trebuie sa fie un tot unitar, o comuniune cat mai buna intre jucatoare.
- Cum comunici cu coechipiera ta in timpul meciurilor la dublu?
Vorbim intre puncte, ne sfatuim ce tactica sa abordam. In general, ma inteleg destul de bine cu jucatoarea cealalta. Chiar daca mai greseste, nu-i fac reprosuri.
- Unii spun ca o partida este castigata sau pierduta inainte de a incepe - prin forta psihicului si a modului in care o abordezi din punct de vedere mental. Ce parere ai, este si cazul tau?
Da, este adevarat. Din punct de vedere mental, o partida se poate pierde inainte de a incepe, prin prisma fortei mentale si a modului in care abordezi jocul. Daca tu nu te simti invingator cand intri pe teren, probabil nici nu vei fi. Atitudinea si increderea in sine au un rol deosebit de important.
- Cum te refaci, din punct de vedere emotional, dupa o infrangere?
Nu pot spune ca un meci pierdut imi scade motivatia. Uneori sunt dezamagita, insa asa se intampla in sport: mai castigi, mai pierzi... Important este sa inveti din greseli.
- Cum iti mentii forma fizica, ce dieta urmezi?
Nu urmez un regim alimentar strict, doar ca sunt foarte atenta la ceea ce mananc. Predomina salatele, fructele si legumele, carnea de pui - mai putin peste, care nu-mi place, desi e foarte sanatos.
- Iti petreci majoritatea timpului in turnee in strainatate. Consideri ca acest lucru te-a maturizat inainte de vreme?
Da, este posibil ca responsabilitatea pe care o am sa ma fi maturizat prematur.
- Din toate locurile pe care le-ai vizitat, care ti-a placut cel mai mult?
Australia, Japonia, America de Sud... Japonezii sunt foarte prietenosi, nicaieri n-am intalnit atat de multa caldura si amabilitate. De asemenea, mancarea este foarte buna in Japonia (sushi n-am incercat, tocmai ti-am spus ca nu-mi place pestele), si am invatat sa folosesc celebrele lor betisoare.
Posteaza comentariu