"Maine voi fi singur", "Tara din inima ta", "Ce meriti tu"... Iti suna cunoscut? Inseamna ca nu ti-a ramas indiferent nici solistul trupei Stigma, "responsabila" pentru aceste hituri. Claudiu Mirica nu este numai vocea trupei, el reprezinta, in aceeasi masura, noua imagine Stigma.
Pentru el, muzica este mai mult decat o pasiune trecatoare, este "o iubire veche". Toti cei care apreciaza trupa Stigma au putut observa cu usurinta acest lucru - Claudiu pune suflet in interpretarea pieselor, fapt apreciat de fanii care, "la concerte, stiu aproape toate versurile pieselor noi."
Jurnalist si artist, Claudiu este imbinarea pragmatismului cu idealismul. Desi incearca sa se focalizeze asupra laturii pragmatice a vietii, de cele mai multe ori adopta modalitatea de a privi lucrurile in mod ideal si frumos. Un barbat atragator, o voce cu un timbru placut, un tip cu inima deschisa, romantic si rational in acelasi timp - acesta este Claudiu Mirica. Aproape ca nu e adevarat...
- Fiind ziarist, am primit la redactie un comunicat de presa de la casa de discuri A & A Records, in care se anunta preselectia pentru postul de solist al trupei Stigma. Mi se parea ca Stigma este o trupa inedita in muzica noastra. Nu eram un fan al ei, dar apreciam in special versurile pieselor. Cred ca iti dai seama ca nu am publicat stirea, ca doar nu era interesul meu sa-mi creez concurenta... Am trimis la Satu Mare un CD demo si am fost chemat de Cornel pentru a da o proba in studio. Cam asta a fost.
- Am continuat sa scriu, lucru care se intampla si in prezent. Multi colegi din presa mi-au spus: "La ce-ti mai trebuie presa, ca doar esti vedeta!" M-a surprins intrebarea, pentru ca un ziarist ar trebui sa stie ca aceasta meserie provoaca, in unele cazuri, dependenta.
- Viata mea s-a schimbat mult, dar eu ma simt acelasi. Poate ca am mai multa incredere in mine, ma simt mai bine in pielea mea. Am aceiasi prieteni, relatiile mele cu ei sunt aceleasi. Cred ca nu m-a furat prea tare faptul ca am inceput sa fiu cunoscut, iar pentru asta ma felicit. Si sper ca voi ramane asa. Ma bucur foarte tare cand dau autografe, cand sunt strigat pe strada, cand aud in jur refrenele Stigma si nu cred ca voi fi vreodata deranjat de asta.
- Asa cum iti spuneam, nu eram un fan, dar imi placea Stigma. Atunci cand m-am dus la preselectie, m-am temut putin ca voi fi pus sa cant o piesa de-a lor cap-coada, pentru nu stiam decat cateva refrene. Imi amintesc ca prima piesa Stigma am ascultat-o intr-un magazin. Eram cu o foarte buna prietena, care vroia sa probeze, cred, intreg magazinul de imbracaminte... Ca sa nu ma plictisesc, ascultam postul de radio unde Stigma canta "Bye bye". Mi-am spus atunci: "Ce versuri interesante au astia..."
- Schimbarile pe care le-am facut nu au fost compromisuri. L-am ascultat pe Cornel, liderul trupei, si pe impresarul nostru, pentru ca stiam ca trebuie sa ma prezint la un anumit standard.
- Foarte buna. Am fost primit cu un oarecare scepticism, dar m-au acceptat destul de usor. Ne mai ciondanim uneori, dar nu ne-am certat niciodata in adevaratul sens al cuvantului. Sunt ardeleni, e de inteles...
- La inceput eram derutat. Nu stiam ce se vrea de la mine, ce personaj trebuie sa fiu. Mi-a fost teama, in prima faza, ca va trebui sa copiez stilul de a canta al fostului solist. Ma bucur ca nu a fost asa. A fost destul de dificil, pentru ca multa lume ma compara cu el, dar lucrul acesta nu se mai intampla.
- Este o coincidenta schimbarea soundului cu venirea mea. Cornel intentiona maturizarea muzicii Stigma, iar aceasta schimbare s-ar fi facut chiar daca ar fi ales alt solist. Automat, albumul "Splendoare" a atras si un alt fel de public: unul ceva mai selectiv in privinta muzicii. Publicul reactioneaza foarte bine la muzica noastra. La concerte, publicul stie aproape toate versurile pieselor noi.
- Cornel a conceput acest album, asa ca el ar putea sa-ti spuna povestea lui. Eu iti voi povesti cate ceva din "culisele" inregistrarilor. Spre exemplu, intreg albumul a fost inregistrat in Satu Mare, unde am facut naveta in jur de 7 luni. Cum venea week-end-ul, imi faceam bagajul si, pe ultima suta de metri, luam ultimul tren. Prima piesa pe care am inregistrat-o a fost "Ce meriti tu", care a avut cinci variante. Una dintre ele s-a pierdut din cauza computerului... Piesa "Splendoare" este dedicata fetitei lui Cornel, Maya, dar cum nu sunt tata, nu puteam simti ceea ce simte el, asa ca mi-am gasit muza in sora mea, Ioana, la care m-am gandit in timp ce inregistram.
- Dupa reactiile pe care le avem la concerte, eu zic ca bine. Adevarul este ca era si o mare curiozitate din partea multora ca, dupa aproape un an de pauza, sa asculte cum suna acum Stigma.
- "Ce meriti tu" este al treilea extras de pe albumul "Splendoare". Videoclipul piesei este favoritul meu, pentru ca ideea regizorului Tudor Gramescu a fost "pe sufletul meu". Personajul interpretat de mine se duce la intalnire cu iubita lui, este lovit de masina, isi canta piesa de dincolo de viata, ca, in final, sa ne dam seama ca totul se petrecea doar in imaginatia lui.
- Am inceput sa cant de mic. Am luat lectii de chitara (cu toate ca eu imi doream sa cant la trompeta), iar parintii mei se mandreau foarte mult cu mine. Tineam serenade pe scara, iar vecinii mei ieseau din case ca sa-l asculte "pe fiul lui Mirica". Am urmat Conservatorul Municipal la sectia canto, iar in 1998 am inceput colaborarea cu legendara trupa Mondial, care a lansat, in anii '60-'70 piesele "Romanta fara ecou" si "Atat de frageda".
- Nu stiu ce voi face peste 10 ani, dar mi-as dori ca si atunci sa am aceleasi preocupari. Acum muzica nu este pentru mine hobby, ci profesie. Am intrat intr-un sistem in care nu iti mai permiti sa fii amator si stiu ca nu pot sa ma prezint in fata oamenilor oricum. Cat despre "iubirile mai vechi", la ele revenim mai mereu, dar nu stiu in ce masura voi mai ramane in patul lor...
- Nu am gasit un mediu propice mie. Eu mai primisem propuneri de a canta in tot felul de trupe, dar mi s-a parut ca este mai bine sa stau pe tusa decat sa cant ceea ce nu-mi place. Nu m-am vazut niciodata in postura de a canta manele sau muzica dance... Nu sunt bun pentru asa ceva.
- Eu as spune numai lucruri de bine, dar o sa-mi spui ca sunt narcisist, asa ca o sa incep cu defectele: uneori sunt lenes, stau noaptea pana tarziu, sunt risipitor si destul de zapacit. Cat despre lucrurile bune, pun mare pret pe iubire, iar atunci cand iubesc sunt loial.
- Sunt multe, dar o sa ma rezum numai la unul: ii respect pe cei din jurul meu si pretind de la ceilalti acelasi lucru.
- Cred ca am mult bun simt. Asta nu inseamna ca nu sar si eu calul!... Uneori ma ingrozesc cat de nesuferit pot fi...
- Defectele se schimba greu in calitati. Mai ales de la o varsta...
- Prietenii imi spun ca nu-mi fac timp pentru ei, iar colegii de trupa imi reproseaza glumele destul de acide.
- Adevarul este ca, in ciuda incercarilor mele de a deveni pragmatic, sunt un idealist. De aici si aerul romantic de care vorbesti. Sunt un om sensibil, dar nu unul slab de inger. Cand trebuie sa fiu cu capul pe umeri, sunt. Pastrez ce am mai bun pentru cei pe care ii iubesc.
- Nu stiu cat de "bine cotat" sunt, dar sa stii ca nu ma vand ieftin... Nu-mi e gandul la casatorie, pentru ca vreau sa ma bucur din plin de libertatea mea. Cred ca va mai dura ceva timp pana voi fi mire. Dar nu se stie niciodata...
- Am cunoscut-o anul trecut, dar nu ne-am bagat in seama. Acum cateva saptamani am facut impreuna o sedinta foto pentru o revista, iar reintalnirea mi-a facut o mare placere, pentru ca, de data asta, am apucat sa stam mai mult de vorba. Imi place mult de ea, dar este prea devreme sa vorbesc despre o relatie cu ea. Am putea fi impreuna sau poate vom fi doar prieteni. Nu se stie niciodata.
- Sunt sanse mari ca in "tara din inima mea" sa intre cineva. In curand...
- Sa aiba nebunia unui copil, sinceritatea unei fecioare, obraznicia unei provocatoare si frumusetea unei zeite...
- Sa-mi las cariera balta de dragul iubitei.
- Iubirea.