Partea nevăzută a operaţiilor estetice. Distruse de obsesia pentru frumuseţe

Operaţiile estetice au schimbat major modul în care privim frumuseţea, ridicând permanent standardele şi fixând noi limite în lupta pentru atingerea perfecţiunii. Dar bisturiul nu a lucrat întotdeauna perfect, iar obsesia pentru frumuseţe a produs de multe ori rezultate nedorite. O nouă carte apărută în Statele Unite prezintă într-o manieră artistică portretele unor oameni pentru care transformarea totală a devenit o suferinţă, autocondamnaţi la închisoare în propriul corp pe care nu-l recunosc şi nu-l mai pot accepta.

Phillip Toledano, un artist newyorkez, întreabă în cartea sa, "Un nou tip de frumuseţe", dacă un corp modificat la extrem poate fi considerat un etalon de frumuseţe. Personajele sale au suportat toată gama de operaţii estetice: mărirea sânilor şi a buzelor, modificarea pleoapelor şi a nasului sau modificarea altor părţi ale corpului.

Realizate în clar-obscur, colecţia de fotografii a fost denumită "The Botox Botticelli", pentru că Toledano a folosit tehnica contrastului între lumină şi întuneric a renumitului pictor renascentist. Imaginile au apărut în New York Times, GQ şi Esquire, oferind o altă perspectivă asupra a ceea ce noi considerăm frumos, relevă cotidianul britanic Daily Mail.

Oamenii care au suferit operaţii estetice extreme pentru a fi mai frumoşi au ajuns să trăiască cu povara unui eşec de nereparat, învinşi de vanitate şi de demonii dinăuntrul lor, priviţi ca nişte rebuturi - o colecţie de chipuri triste şi trupuri cioplite. Ei sunt victimele luptei fără sfârşit pentru atingerea superlativului în materie de frumuseţe.

Dar mai e un aspect. Toledano consideră că un efect cert al industriei operaţiei estetice este omogenizarea efectului procedurilor cosmetice: oamenii vor să se opereze ca să se schimbe, să nu mai semene cu ei înşişi, dar de fapt ajung să semene tot mai mult între ei. Caracaterul individual, special, al frumuseţii umane se pierde tot mai mult, iar oamenii ajung să se uniformizeze.

"Frumuseţea a fost mereu la mare preţ, iar acum, când în sfârşit avem tehnologia pentru a o împlini, ce alegeri facem?", întreabă autorul în prefaţa cărţii. "Este frumuseţea influenţată de cultura contemporană? De istorie? Sau este definită de mâna chirurgului? Putem identifica anumite curente care se schimbă de la un deceniu la altul sau frumuseţea transcede timpul? Când ne remodelăm singuri ne descoperim adevăratul nostru caracter sau fugim de propria noastră identitate?", continuă el.

Concluzia lui Phillip Toledano este că frumuseţea a devenit astăzi "un amalgam între operaţii, artă şi cultură populară", iar expunerea tot mai mare a acestui standard de frumuseţe ar putea conduce, cândva, la acceptarea lui pe scară largă, chiar dacă acum pare ciudat şi respingător.