Maria Magdalene Dietrich s-a nascut la 27 decembrie 1901, intr-o suburbiea Berlinului. Era al doilea copil al ofiterului prusac Louis Erich OttoDietrich, si al Wilhelminei Elisabeth Josephine Felsing. Are o singurasora, Elisabeth, de care - mai tarziu - nu va mai voi sa auda.
La varsta de numai zece ani, ramane orfana de tata. Mama ei serecasatoreste. Viitoarea actrita primeste o educatie riguroasa,spartana. Urmeaza cursurile Scolii de fete Auguste Victoria din Berlin,intre anii 1906-1918. In paralel, studiaza pianul si vioara. Si, totusi,nu este admisa la Academia Weimar. La acea vreme, adopta numele MarleneDietrich.
In anul 1921, sustine un concurs la Scoala de drama MaxReinhardt. Reuseste si obtine, astfel, roluri pe scena si in filme,intre anii 1922-1930 - perioada despre care nu-i va placea sa vorbeasca.
Pe data de 17 mai 1924, se marita cu asistentul de regie RudolfSieber. Aduce pe lume o fetita, numita Maria, la 12 decembrie1924. Casatoria lor dureaza mai mult de o jumatate de secol, desi -practic - traiesc despartiti toata viata, iar actrita poposeste inbratele mai multor barbati. Rudi ramane pana la sfarsitul vietii"memoria" ei. Nu-i scapa nici un detaliu personal sau artistic. Incompensatie, Marlene ii face mereu pe plac - cu orice risc - ca, deexemplu, investitiile intr-o ferma esec.
Compania UFA, de origine austriaca, ii propune cineastului Josef VonSternberg sa turneze "ingerul albastru", adaptare pentru marele ecran aunui roman semnat de scriitorul german Heinrich Mann. Rolul principalfeminin este esential. Sternberg respinge actrita dupa actrita, incautarea interpretei ideale. Dupa mai multe audieri, o descopera peMarlene, pe atunci o tanara de 30 de ani, si devine Pygmalion-ul ei;o formeaza dupa gustul lui, ii modeleaza silueta, chipul. O schimbacomplet. Sternberg este singurul om caruia ii permite s-o domine si s-oinstruiasca. Il respecta, dar nu-l iubeste. In schimb, el o iubeste cupasiune. Sotia sa o acuza de "deturnare de afectiune".
Toata viata, Dietrich se revolta pentru ca este identificata cu filmul"ingerul albastru", iar restul carierei si personalitatea sunt trecutecu vederea. O agaseaza porecla "ingerul albastru", denumirea unuilocal, nicidecum numele personajului pe care il interpreteaza. Dupamarele succes obtinut cu filmul lui Sternberg, primeste o propunerede contract din partea companiei Paramount. O lasa pe Maria la Berlin,impreuna cu sotul, si porneste spre America. Descinde la Beverly Hills,unde traieste o viata retrasa.
Peste Ocean, Sternberg impune mitul Marlene in sase filme, printre carese numara "Blonda Venus", "Marocco" si "Shanghai Ex-press". In anii '30,actrita detine al treilea venit, ca marime, din SUA. Insa ultimul dintrecele sase filme se dovedeste un fiasco comercial si duce la despartirealor.
Se incheie cea mai frumoasa perioada din cariera, dupa care actrita greuse regaseste. Scenariile care i se propun in continuare sunt construitedupa acelasi model. Protesteaza, pe motiv ca rolurile nu au nimic comuncu adevarata sa persoana.
Izbucneste cel de-al doilea Razboi Mondial. Inca de la venireala putere a lui Hitler, Dietrich incepuse sa duca o inversunatacampanie impotriva nazismului. In anul 1939, renunta la cetateniagermana. Primeste si sprijina refugiatii europeni - mai ales actori siregizori - care refuzasera sa colaboreze cu nazistii. Desi nemtoaica,sustine moralul trupelor americane in campaniile din Africa, Italia siFranta. Indeamna soldatii sa lupte pana la moarte, si ei o asculta parcavrajiti. Contributia ei pe front va fi rasplatita cu onorante medaliide catre guvernele american, francez si israelian.
In anul 1945, cand revine la New York, nu mai reprezinta o valoare labox-office. Reuseste totusi sa mai turneze cateva filme importante:"Scandaloasa din Berlin", "Marele alibi", "Ingerul blestematilor". Dupace trece de varsta de 50 de ani, cota ii scade si mai mult. In anii'50, cand Hollywood-ul ii intoarce spatele, pune la cale un recital sicutreiera intreaga lume; imbratiseaza cariera de cantareata. Se producepe scena pana la varsta de 80 de ani. Sporadic, face roluri remarcabile in"Stage Fright" de Alfred Hitchcock (1950), "Wintness for the Prosecution"(1957), cel mai dinamic rol din cariera, "Procesul de la N|renberg"de Stanely Kramer (1961).
In anul 1966, plictisita de SUA, paraseste apartamentul din Park Avenue sise instaleaza la Paris, pe strada Montaigne la numarul 12, unde se retragedin fata gloriei si a ochilor presei. Desi a interpretat mai multe roluride femei usoare si a lansat moda femeii libere, in viata de toate zileleeste cu totul altfel. Se vrea o femeie obisnuita, cu gusturi simple. Iiplace sa gateasca si are putini servitori. Cumpara 50 de perechi de cizmedin cel mai scump magazin parizian, insa carpeste pernele uzate. Estesimpla si directa, de o cultura si o inteligenta rar intalnite.
A fost intotdeauna o persoana incomoda, caracter pentru care a platitscump: nu a primit niciodata un premiu pentru rolurile carora le-a datviata. Fire ambitioasa, prefera sa faca totul de una singura. Era foartegrijulie fata de barbati, cu conditia sa aiba umeri lati, si la propriu,si la figurat. A fost vazuta cu Gary Cooper, James Stewart, John Wayne,Yul Brynner, toti frumosii carora le reprosa lipsa de cultura. A iubit-osi tatal presedintelui J.F. Kennedy - Joseph Kennedy - dar il considera"doar prieten". Insusi J.F. Kennedy a imbratisat-o - desi era la aceavreme o doamna de 60 de ani - in ascensor, intr-un mod despre care vaspune ca nu este mandra.
Multi barbati au trecut prin viata ei - fidela in prietenie, darnestatornica in dragoste - cu toate ca sustinea ca nu o intereseazaamorul fizic. A iubit un ziarist australian, decedat intr-un accident deelicopter si a nutrit o dragoste platonica pentru celebrul Hemingway. Aumentinut legatura, pana cand scriitorul s-a sinucis, in anul 1961. L-aadorat si pe scriitorul Erich Maria Remarque, desi nu au intretinutraporturi sexuale (din cauza impotentei lui, pe fondul alcoolismului). Larandul sau, a fost iubita de foarte multi barbati, printre care s-anumarat si Raf Vallone; nu este de mirare ca a fost intotdeauna victimainvidiei femeilor. Ironia sortii a facut sa nu fie fericita in plansentimental. Barbatul vietii ei, Jean Gabin, s-a insurat cu o altafemeie.
Pe monstrul sacru al cinematografiei franceze l-a cunoscut laHollywood. Ii dadea lectii de engleza, in vederea turnarii unui film. L-aiubit cu pasiune, chiar si carnal, cu toate ca era de o gelozie feroce sio batea. Suporta orice durere, fiindca agresivitatea raspundea idealuluisau de barbat. Dar nu a putut anihila simtul datoriei conjugale. Suparatca refuza sa divorteze, Gabin se insoara. Ultima poveste de dragoste aMarlenei il are ca erou pe dirijorul Burt Bacharach. Strabat impreunalumea, pana la mijlocul anilor '60. O noua despartire, profesionala sisentimentala, i se pare extrem de cruda. Un rol important in viata ei iljoaca si Louis Bozon, un animator francez de radio si televiziune. Isiimpart viata impreuna, aproape 30 de ani.
La inceputul anilor '70, actrita incepe sa aiba probleme cupicioarele. Aparitiile sale in public se raresc. Trece prin dificultatifinanciare si se izoleaza de lume. Necazurile se tin lant: isi rupe unpicior, cade pe scena, la Sidney, si-si fractureaza femurul drept. Aparepentru ultima oara pe o scena de music-hall la sfarsitul anului 1975. Inanul 1976, ii moare sotul, la ferma din California. Imobilizata intr-unscaun cu rotile, nu ajunge la inmormantare. Tot in '76, se stinge dinviata si cel mai scump barbat din viata sa: Jean Gabin. Cu acest prilej,declara cu amaraciune: "Sunt vaduva pentru a doua oara".
Doi ani mai tarziu, accepta cu greu sa joace in filmul "Doar un gigolo"de David Hemmings, pentru un onorariu uluitor. Dar ghinioanele nu-i daupace. Cade in baie si-si fractureaza un os de la sold. Paraseste definitivscena si isi impune recluziune. Nu mai vrea sa faca miscare. O coplesesteo "mica" slabiciune: alcoolul. Isi ineaca singuratatea in sampanie, apoiin whisky. In final ajunge la vin si ceai. Dar nu depaseste masura. Are unextraordinar simt de conservare. In afara de alcoolism, a fost banuita dehomosexualitate. Desi ii placea sa se imbrace barbateste si a lansat modamonoclului - devenit semn de recunoastere pentru lesbienele berlineze -nu a recunoscut niciodata ca si-ar fi "iubit" semenele. Depunea plangeriin justitie, in caz ca apareau astfel de insinuari in presa sau in unelecarti. De altfel, in timp, devine o procesomana.
Stralucitoarea stea a cinematografiei mondiale se stinge de pe cerulvietii pamantene - insingurata si fara Dumnezeu - la 6 mai 1992, inapartamentul ei parizian, in timp ce Louis se afla in Grecia. Nu aavut niciodata un sentiment al familiei prea dezvoltat. Oferea cadourinepotilor, comunica zilnic cu fiica, dar nu-i chema langa ea. Sicriul saua fost acoperit cu trei drapele: al Frantei, la serviciul divin din "LaMadeleine", al SUA, in timpul transportului in Germania si al Berlinului,la inmormantare.