Marina Almasan, ardeleanca fidela TVR-ului

Putini sunt oamenii de televiziune de la noi care se pot lauda cu fidelitatea fata de un singur post de televiziune. Daca nu mai merge intr-o parte schimba macazul catre un loc mai caldut. Nu acest lucru s-a intamplat si in cazul Marinei Almasan care si atunci cand a fost obligata sa paraseasca postul public, din diverse motive, a stiut sa astepte si iat-o din nou dandu-ne intalnire la TVR cu doua emiuni: "Ne vedem la TVR" si "S-a-ntamplat in Romania".

Ce proiecte aveti pentru sezonul care vine?

Am avut placuta surpriza sa constat ca au fost pastrate, in grila de toamna, ambele mele emisiuni: "Ne vedem la TVR" si "S-a-ntamplat in Romania"! De fapt, datele de audienta conduceau catre acest deznodamant, dar a fost placuta confirmarea! Cu atat mai mult, cu cat ultimul meu pariu: "S-a-ntamplat in Romania!" a fost lansat mai mult in joaca, acceptand provocarea canalului, care cauta un proiect pentru aceasta vara. I l-am dat pe mana lui Claudiu Bleont, care s-a descurcat binisor si, iata ca emisiunea a avut un succes nesperat (cine Dumnezeu lanseaza emisiuni vara, cand in fata televizorului aproape ca nu se mai aseaza nimeni?!) drept care conducerea TVR a hotarat pastrarea sa in grila, in spatiu de prime-time! Iar "Ne vedem la TVR!" a fost avansata la rangul de emisiune de weekend, ceea ce ma mobilizeaza si mai mult: va trebui sa imbin caracterul social al emisiunii cu ambalajul propriu emisiunilor de weekend! Publicul trebuie cucerit, din nou, ceea ce e un "challenge" care-mi place la nebunie!

In plus, pregatesc un proiect autumnal la care tin foarte mult: un show de zile mari, de sarbatorire a Radioului public, care implineste venerabila varsta de 80 de ani! Il vom face sa topaie, chiar si la aceasta etate, caci gandim – eu si echipa mea – o sarbatoare televizata la inaltime, in care sa se rada si sa se lacrimeze deopotriva!

Ce rol are papagalul in emisiunea pe care o realizati acum la TVR? De unde a venit aceasta idee?

Teverel este mascota vie de la "Ne vedem la TVR!" Intrucat in aceasta emisiune, spre deosebire de toate celelalte productii de pe la noi, rolul publicului nu este decorativ, ci foarte activ chiar, am declarat, in repetate randuri, ca aceasta emisiune este a celor care "au papagal"! Ca sa demonstrez, ne-am luat si noi unul, in platou! Colegii mei mai tineri se caznesc de zor sa-l faca pe Teverel sa vorbeasca, pentru a putea sa participe nu doar cu prezenta la dezbaterile aprinse din platou!

Cum pregatiti fiecare editie a emisiunii. Aici ma refer la munca din spatele micului ecran. In ce consta ea?

Despre aceasta bucatarie nu-mi place sa vorbesc! Cand te asezi la o masa si-ti place mancarea, nu mai conteaza cum s-a chinuit, in bucatarie, o echipa intreaga de bucatari, ajutoare de bucatari etc., rasucind polonicul in cazane uriase, tocand piramide de legume, framantand munti de aluat. Important e rezultatul! Place? Bine! Nu? – La bucatarie cu noi!

Colaborarea dumneavoastra cu televiziunea publica tine de cativa ani buni, nu v-ati gandit niciodata sa o abandonati pentru o alta comerciala?

Am avut si tentatii interioare si oferte concrete! Filonul meu ardelenesc ma face sa fiu foarte statornica in tot ceea ce fac! In zilele noastre, poate fi asimilata cu "prostia", insa eu gandesc cam asa: la postul public m-am consacrat si am devenit cunoscuta. Aici mi-am lansat marile programe, care au devenit, ulterior, surse de inspiratie pentru colegii din toate televiziunile comerciale.

Ar fi nedrept sa parasesc acest loc, chiar daca el m-a facut, in repetate randuri, sa plang, pe ascuns! Dar, vorba aceea, nu mor caii cand vor cainii! Pitbullii care m-au suparat, s-au imprastiat in lume, iar eu continuu sa-mi fac meseria, cu decenta si tenacitate, asa cum am fost invatata.

Ce parerea aveti despre presa din Romania, in acest moment?

Traim in economia de piata si presa se subordoneaza regulilor acesteia. Se scrie mai mult pentru a se vinde, mai putin pentru a respecta niste principii. Devorez ziarele, chiar daca nu-mi plac, pentru ca multe dintre emisiunile mele s-au bazat pe stirile aparute in ziar. Nu-i judec pe colegii mei pentru apetenta pentru senzational, ci doar pentru promovarea minciunii. Am cazut eu insami prada unor asemenea jurnalisti de mana a saptea, de aceea sunt foarte prudenta in a acorda interviuri.

Stiu ca ati scris texte pentru mai multe piese de muzica usoara. Aceasta este o pasiune de-a dumneavoastra?

Scriu versuri de cand eram scolarita. Am si publicat, prin revistele de tineret ale vremii! In facultate si mai apoi, colegii veneau la mine ori de cate ori era ziua de nastere a unuia dintre ei, a unui profesor sau coleg de serviciu, ca sa-i compun cate un poem umoristic, la lectura colectiva a caruia toata lumea era pe jos! Dupa ce m-am casatorit cu Victor, i-am compus, mai mult in joaca, cateva texte pentru melodiile sale. Au avut un efect extraordinar: Victor s-a indragostit si mai tare de mine, iar pe CD-urile editate ulterior, apaream in ipostaza de textier. Am mai lucrat si cu alti compozitori: Marius Teicu, Adi Ordean, Dinu Giurgiu, Mihai Alexandru. Am scris si foarte multe texte pentru parodii muzicale, care au facut parte din show-urile de sarbatori ale Televiziunii Romane! Imi place sa versific, mai ales cand e vorba de amuzat ascultatorii!

Daca tot va place sa scrieti, nu v-ati gandit sa publicati o carte despre viata si activitatea dumneavoastra? Stiu ca ati scris una in 2004, intitulata "Cele 7 ispravi ale lui Victoras".

Viata mea nu e una spectaculoasa, cu toate ca, apeland la arma imaginatiei, care-mi sta in ranita, ar putea deveni un best-seller! Nu-mi place insa sa mint si mi se pare exagerata o carte despre mine, cand exista atatea personalitati cu adevarat puternice, care nu si-au permis sa-si dedice carti autobiografice! Despre Victoras am scris o carte dedicata copiilor, ilustrata de fiica mea, Marina, care avea un foarte mare talent la desen, pustoaica fiind! Daca va cade in mana, este o carte plina de umor, pornind de la fapte reale, intamplari din viata de zi cu zi, impanate insa cu muuuulta fictiune! Dar, pentru copii – merge!

Cum a fost trecerea de la Stiintele Economice la Jurnalism?

Liniara! Scriam, de cand ma stiu, ca studenta, am inceput o colaborare furtunoasa cu Radioul public ( emisiunile pentru tineret), visul meu era sa ajung in presa. Nu s-a putut, pana in 1989. Am facut o facultate care era in trend si se mentine inca: management. A venit Revolutia, am dezertat din economie, si am ajuns sa manageriez nu fabrici, ci programe complexe de televiziune! Le-am facut rentabile si de audienta! E adevarat, nu ma pot lauda cu niste venituri personale pe masura, dar, avand in vedere ca, in facultate, am studiat legile economiei socialiste, trebuia sa ma impotmolesc in ceva!

Totusi ati avut ceva contacte cu lumea presei si inainte de revolutie. Cat de greu sau de usor era sa poti intra in acest mediu inainte si care sunt diferentele intre perioada de atunci si cea de acum?

Inainte, presa era un loc tabu. N-aveai voie sa te apropii de ea, decat daca aveai un dosar beton! Eu aveam o puzderie de rude prin strainatate, deci drumul meu era iremediabil inchis. Am suferit si nu prea, pentru ca... ce fel de presa puteai sa faci atunci? Eu am scris mult, in studentie. Am luat si premii, insa articolele erau mai mult despre viata de student, despre ceea ce faceau studentii, mai cu seama in timpul lor liber. Era altceva. Apoi am colaborat la Radio-Romania-Tineret, la Radio Vacanta Costinesti – tot teritorii aparte... Dar in presa "adulta" aceasta libertate nu prea exista... Ma resemnasem, incepusem sa lucrez in domeniul economic, pentru care ma pregatisem, absolvind, ca sefa de promotie pe tara, ASE-ul. Ajunsesem, in doi ani, cercetator stiintific la cel mai mare institut central de cercetari economice din Romania. Teoretic, eram implinita. A venit Decembrie '89, s-au deschis portile presei romane pentru tineri si intr-o clipa am uitat toate legile economiei. Am devenit ziarist, cu acte in regula!