Maia Morgenstern:"Optiunea mea a fost de a nu ma autocompatimi niciodata"

M-am intalnit cu Maia Morgenstern cu numai cateva zile inainte de Craciun si, atunci cand a stabilit locul unde urma sa se desfasoare interviul, in primul moment am crezut ca nu am inteles corect. "La teatrul 'Constantin Tanase', sala Rapsodia". Un lucru cel putin inedit, mi-am zis: Maia Morgenstern joaca intr-un spectacol de revista? Ulterior insa, aveam sa aflu ca nu era vorba despre acest lucru: Maia acceptase sa interpreteze un rol intr-o piesa pentru copii.

"Este vorba despre un spectacol pentru copii organizat de domnul Vali Rosca, si pentru mine este o mare bucurie sa imi aduc contributia", mi-a spus Maia. "In general, fac fata foarte bine ritmului de lucru, pentru ca imi place enorm ceea ce fac. Pana la urma, este o chestiune pe care o hotarasti tu insati: domnule, imi place asta si ma implic din toate puterile, sau nu imi place si cu asta basta. De exemplu, eu sunt aici nu pentru ca m-ar obliga cineva, ci pur si simplu fiindca imi place si ma bucur sa fac acest lucru. Lucrurile devin simple, pentru ca am optat: sa nu ma plang, sa nu ma autocompatimesc", subliniaza actrita.

"2006 a fost un an bogat, dar am suferit si o pierdere ireparabila"

Pentru Maia, anul care tocmai s-a incheiat a fost in ansamblu unul cu multe satisfactii de ordin profesional. "In primul rand, a fost o vara extraordinara. Am repetat cu domnul Andrei Serban pentru "Pescarusul" de Cehov, si de asemenea, am avut marea bucurie de a juca impreuna cu fiul meu, Tudor Aaron Istodor, in spectacolul 'Rubayatele lui Omar Khayyam'", relateaza Maia, al carei chip straluceste de mandrie. Asadar, inseamna ca Tudor ii calca pe urme? "Nu se pune problema asa; el merge pe drumul sau. Intr-adevar, isi doreste sa fie actor, fiind student in ultimul an", rectifica ea.

"Din pacate, anul acesta am suferit o pierdere definitiva si foarte dureroasa - doamna Dorina Crisan Rusu (n.r. - compozitoare si pianista), care a trecut in nefiinta in luna noiembrie. Uite-asa, cu bune si rele, cu incercari si reusite, s-a mai dus un an...". Maia surade vag, unei imagini numai de ea stiute, si precizeaza: "Daca ar fi fost posibil, as fi schimbat multe din cele petrecute... Dar multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a dat sa traiesc si acest an".

Dat fiind faptul ca discutia noastra s-a desfasurat in perioada sarbatorii evreiesti Hannuka, am rugat-o pe Maia sa-mi povesteasca putin despre aceasta traditie, putin cunoscuta de catre crestini.

"In religia evreiasca, este sarbatoarea luminii si se celebreaza un eveniment istoric. Nu voi intra prea mult in amanunte, pentru ca nu sunt un exeget in ale istoriei religiilor; pe scurt, aceasta sarbatoare marcheaza victoria maccabeilor in fata dusmanilor. Se spune ca Dumnezeu a facut o minune, astfel incat uleiul din candela, care era foarte putin, sa arda timp de opt zile.In prima seara se aprinde o lumanare, in a doua seara doua lumari, in a treia seara - trei lumanari si tot in felul acesta pana in cea de a opta seara, cand sunt opt lumari aprinse, iar in mijloc se afla cea de a noua lumanare, cunoscuta Menora. Este o traditie foarte frumoasa: copiii canta, se primesc daruri, este o sarbatoare teribil de emotionanta: se pastreaza lumina sperantei, a credintei, a invataturii...", imi povesteste Maia, precizand ca exista si niste mancaruri traditionale ale acestei sarbatori. "Este vorba despre prajeli, gogosi - in general, tot ceea ce are legatura cu uleiul".

"Traditiile noastre se impaca foarte bine, iar fetele mele se bucura sa serbeze orice"

In mod firesc, discutia aluneca spre sarbatorile de Craciun care se apropiau, iar eu ma intreb cum decurg lucrurile in familia Maiei, sotul sau apartinand religiei crestine. "Foarte bine", imi raspunde ea. "Lucrurile coexista, iar in familia noastra exista intelegere, bucuria de a serba totul, semnificatia sarbatorilor si lumina pe care o aduc acestea...".

Ma intreb daca fetele sale nu sunt bulversate ca urmare a faptului ca in familie exista mai multe traditii, iar Maia se amuza copios. "Nici vorba! Ele sunt foarte bucuroase sa serbeze, sa invete cantecele si poezii care le aduc sarbatoare in suflet. Se joaca, se bucura, se pregatesc, invata poezii, e petrecere mare, din ras mai dam si in plans... Acum sunt ocupate cu serbarile pe care le au la gradinita, respectiv la scoala (Isadora este in grupa mijlocie, iar Cabiria este eleva in clasa a doua)".

In ceea ce priveste noul an, Maia prefera sa nu-si faca multe planuri. Cea mai mare dorinta a sa este ca toti cei dragi sa fie sanatosi, iar din punct de vedere profesional, spera ca productia "The Fence", care abordeaza tema Holocaustului si in care ar urma sa joace, sa se materializeze.

"Nu vreau sa vorbesc despre acest lucru decat dupa ce filmarile se vor fi incheiat - imi doresc din tot sufletul sa se intample acest lucru. Momentan, pelicula este in faza de pre-productie, am avut cateva discutii cu autorul scenariului, si ramane de vazut ce se va intampla", spune Maia, zambindu-mi dezarmant.

"A juca impreuna cu fiul meu este o experienta formidabila"

Maia este o mama foarte mandra si acest lucru este evident cand vorbeste despre fiecare dintre cei trei copii ai sai. "Experienta de a juca impreuna cu fiul meu este extraordinara si, in acelasi timp, benefica. Te izbavesti, daca se poate spune asa, de orgoliile si de egocentrismul de care pana la urma suntem bantuiti cu totii, ca artisti.

Tudor a castigat distinctii atat in teatru, cat si in film - in cadrul festivalului 'Cinema iubit', a primit premiul pentru interpretare masculina. Sigur ca sunt foarte mandra de el si-mi doresc sa-i fie bine. Chiar daca, inevitabil, exista tentatia de a-l corecta, mi-o reprim; trebuie sa-i creasca aripi. Si pe langa asta, imi amintesc de faptul ca nici eu n-am reusit sa invat matematica de la parintii mei... Sigur ca discutam ulterior, dar el trebuie sa aiba discernamant, sa realizeze singur ce a gresit, ce putea sa mearga mai bine".

Mi-am luat la revedere de la Maia Morgenstern, cu speranta ca voi avea in curand ocazia de a sta din nou de vorba cu ea, dupa ce filmarile peliculei "The Fence" vor fi incheiate. Asemeni ei, sper ca aceasta pelicula se va realiza, pentru ca rolul Maiei va fi cu siguranta unul pe care nu-l vom putea uita...