Ai fredonat de multe ori: "Un actor grabit, care spune replica si-apoi a plecat zambind..." sau "Focul, primul nostru legamant...". Melodii greu de uitat, la fel ca si timbrul vocii Laurei Stoica, cea care le-a lansat. O artista complexa, care place indiferent de varsta publicului, Laura poate aborda fara probleme genuri diferite de muzica. In luna iunie, cantareata, cu un palmares remarcabil si pasionata de motociclism, revine pe scena muzicii cu un nou album, intitulat "S-a schimbat". Ce anume s-a schimbat si care este noul look al Laurei Stoica?
Albumul se numeste "S-a schimbat", este produs de TVR Media, iar lansarea este programata pentru data de 17 iunie. Una din contributiile mele la realizarea pieselor, in afara interpretarii, consta in faptul de-a ma fi implicat in scrierea a sapte texte din opt si, de asemenea, in compozitia catorva dintre acestea. Veti gasi, in special, cantece de dragoste pe acest album, dar si teme cu trimitere la ideea de feminitate (nu feminism!).
Un an de zile am lucrat la acest material. Si a durat atat, deoarece ideile inspirate se iveau mai greu. Iar dupa ce gaseam ideea potrivita, imi mai erau necesare intre 10 si 20 de minute pentru ca textul sau melodia sa fie gata. Pana si muzica trebuie sa porneasca de la un gand, un cuvant, sau o expresie anume! Stilul ramane tot rock, cu sound actualizat!
In perioada in care aparitiile mele au fost mult mai rare, nu am avut nici macar o data intentia de a renunta la muzica. Practic, aveam nevoie de idei mai bune, care mi-au permis sa fac o schimbare.
Este vorba de opt piese noi, dintre care va recomand, deocamdata, piesa care are deja videoclip: "Mereu ma ridic". Textul ii apartine Zoei Alecu si mi l-a scris in anul 2000. In urma acestei colaborari, eu si Zoe am devenit chiar bune prietene. Tin minte ca eu i-am propus sa-mi scrie un text care sa nu se refere neaparat la mine, ci sa exprime o stare. Mi-a placut ce a gasit ea si nu mi-a mai ramas decat sa ma adaptez din punct de vedere interpretativ. Bobita Stoica, la randul sau, a facut o treaba foarte buna, orchestrand-o diferit de ceea ce face el de obicei, cu trupa sa Voltaj, sau cu Krypton.
Ideile vin, de cele mai multe ori, din surse extrem de diferite. De exemplu, acela in care vorbesc la genul personal, despre o fata care se distreaza in weekend, pentru ca in timpul saptamanii munceste mult la birou, mi-a fost inspirat de doua prietene foarte apropiate, care ocupa functii importante in cadrul firmelor unde lucreaza. Alta idee mi-a "parvenit" in urma unor discutii despre prietenie, pe care le-am avut cu cativa prieteni. Evident ca in ceea ce priveste tema dragostei, am resimtit totul in plan personal si-am avut curajul sa-mi exprim sentimentele proprii.
Viata iti ofera multe motive pentru care in timp nu ramai acelasi. Ca artist, am trecut prin etape de tot felul. De la o persoana care s-a evidentiat prin vocea sa si prin interpretare, am inceput sa scriu versuri si muzica unora dintre piese. Am vrut apoi sa studiez si sa fac si altceva, respectiv actorie. Iar in momentul actual sunt cu mult mai sigura pe mine. Dar, cum niciodata nu voi putea spune ca stiu tot, cred ca ma vor ajuta in continuare curiozitatea si ceilalti. Autodefinirea se refera intotdeauna si la redefinirea intregului fenomen social si cultural.
Am urmat, cu mare placere, sfaturile lui Ciprian Sipos, unul dintre remarcatii consilieri pe teme de imagine. Nu am intentionat sa reiau in noul look nimic vechi. S-au pliat toate in functie de muzica mea actuala si pe aparitiile alaturi de trupa, formata din patru muzicieni foarte buni, carismatici, care vin din zona rock-ului. Am urmat pana la capat indicatiile lui Cip, care, de altfel, nu au facut decat sa ma bucure.
Am multe amintiri. Momentul Cerbului de Aur, din 1992. Publicul m-a bisat, dupa ce mi s-a decernat premiul. Si in loc sa cant eu piesa solicitata, am tacut, in timp ce 10.000 de oameni cantau in cor, in piata de la Brasov, "Un actor grabit". Eu ma oprisem pentru o secunda sa-i ascult. Impresionata de acea mare de voci, am amutit si emotia a fost atat de puternica, incat mi-au dat spontan lacrimile. Altadata, am primit de la un fan o scrisoare in care nu incerca sa ma elogieze, ci isi argumenta admiratia cu o eleganta care m-a coplesit. Un moment pe care-l pastrez cu duiosie, palind si azi de emotie, este acela in care profesorul meu de actorie, domnul Constantin Codrescu, invitat fiind la o emisiune TV ca sa vorbeasca despre mine, nu s-a oprit din discursul domniei sale decat dupa o jumatate de ora. M-a descris atat de frumos incat imi vine si acum sa-i multumesc.
In iarna anului 1992, am fost invitata sa cant intr-un spectacol de Craciun, in Bulgaria, la Sala Sporturilor din Sofia. Am cantat in Israel in 1998, intr-un turneu alaturi de Nicu Alifantis. In 2001, am colaborat cu televiziunea din Malta, in doua show-uri, fiind invitata lor speciala. Intre anii 1999 si 2003, am facut mai multe turnee in America. Iar in toamna anului trecut am cantat in Kuweit, chiar inaintea aniversarii zilei mele de nastere. Dar cele mai multe aparitii in fata publicului strain au fost legate de participarile mele la festivaluri pop si rock internationale. Nu am ratat premiile din Austria, Finlanda, Bulgaria, Malta sau Turcia, asa cum nici calatoriile acestea nu s-au limitat la simple participari, ci au fost urmate de colaborari cu producatori din domeniul artistic, al tarilor respective.
Mi se cerea in mod constant sa cant cate o piesa. De la "Un actor grabit" si "Da, Doamne, cantec", la "Cartierul canta rock" si "Nici o stea". Surprize au fost insa din cele mai placute, pentru ca acolo imi intalneam, rand pe rand, fosti colegi de clasa, vecini, prieteni din copilarie, despre care nu mai stiam nimic, de ani de zile. Astfel de intalniri ma faceau sa-mi pierd cumpatul si sa le sar de gat. Nu o data i-am surprins tremurand de emotie, sau cuibarind in coltul ochiului o lacrima de bucurie. In alta ordine de idei, as mai adauga faptul ca oriunde am cantat pentru publicul roman, m-am simtit intre ei ca acasa, m-au inconjurat cu caldura si mi-am facut buni prieteni, cu care tin si acum legatura.
Si in America, in Malta, in Austria, de ce nu, inca odata. Si oriunde. Visez, de altfel, ca eu si trupa sa concertam in Spania, la un festival rock. Nu se stie niciodata.
Nu cred ca pot alege, din cauza emotiei pe care am simtit-o la fiecare festival in parte. Poate ultimul, pe care l-am primit in Bulgaria, la Varna, in 2001. Motivul ar fi acela ca am obtinut atunci, trei mari premii: Grand prix-ul, pentru cel mai bun cantec (compus chiar de mine: "l need love"), premiul din partea presei si premiul special al Juriului.
Nu stiu!
Au fost doua provocari aparte: trecerea de la genul pop, cu care m-am lansat, la rock, dupa numai un an. De asemenea, debutul de actrita, care s-a produs in anul 2000, imediat dupa ce am absolvit facultatea de teatru. Rolul lui Ahmed, din "Hammam/Prizonier in cutia toracica", l-am jucat in regia lui Mihai Mihalcea.
Nu as vrea sa supar pe nimeni, neraspunzand la o intrebarea aceasta. Este rugamintea mea calda, sa lasam timpul sa vorbeasca de acum inainte.
Poate blues...
Citesc, calatoresc si imi frecventez prietenii cu o mare placere.
O am pe mama mea, mereu dispusa sa ma asculte si sa ma incurajeze. De asemenea, il am pe Cristi (logodnicul meu) mai tot timpul alaturi. Il am pe Ady (chitarist in trupa Laura Stoica Band), un excelent prieten si coleg. Am o fire foarte deschisa. Pana la urma ascult sfaturile multora din jurul meu si uneori incerc sa-i impac pe cat mai multi, dupa ce selectez informatiile pe care ei mi le ofera.
De mica mi-au placut motocicletele. Am avut parte, chiar pe scena Cerbului.. de 18 motoare. Imi plac atat de mult si fac uneori revista presei de specialitate. Am fost si voi ramane o mare admiratoare a acestor vehicule impresionante, atat prin formele, cat si prin capacitatile lor.
Nu neaparat.
In primul rand l-as convinge pe Cristi sa mearga cu mine, altfel nu m-as duce. Si daca mi se va permite, voi lua totusi, ca obiecte: o carte, un pix si un caiet pentru insemnari!