eva.ro: Care sunt actorii tăi preferați din țara noastră?
Maria Obretin: Nu-mi place întrebarea asta. Îmi plac mulți actori și cred că una dintre durerile acestei generații e că tinerii, care nu au unde să joace, se întâlnesc și joacă ei între ei, nu mai au loc întâlniri cu mari actori. Nu mai învață de la cei mai în vârstă, nu mai preiau din energia lor.
Tu ai mai prins asemenea întâlniri?
Da. Am avut supernoroc, am lucrat și cu Mariana Mihuț și...
Își pleacă Rebengiuc urechea către tine la “Ivanov”, la Bulandra, nu?
Să știi că e foarte drăguț și atent și îmi mai spune chestii: „Mărioară, acolo e puţin cam mult“.
Unde ai călătorit?
Am călătorit peste tot, în Lisabona, în Paris...
În ce cadru?
De unde ai știut să pui întrebarea asta?
Meseria.
O mare perioadă am călătorit cu frații mei creștini de la Taizé, care e o localitate în Franța, unde un preot, Frère Roger, a făcut o comunitate unde se întâlneau creștinii, catolici, protestanți, din ăștia, și în fiecare vară ne întâlneam la Taizé și în fiecare iarnă într-un oraș european.
Ești penticostală sau ceva?
Nu, nenică. N-auzi? Sunt creștin-ortodoxă nici măcar prea practicantă. Și ca să pot participa la programul ăsta trebuia să strâng un număr de prezențe la biserică și pe baza prezențelor astea puteam pleca.
Cum ai intrat dumneata în această combinație bizară?
Omul găsește când caută. Pe vremea aceea nu se pleca așa de ușor din România, era înainte de Uniunea Europeană, și era mare lucru să pleci. Eram deja studentă la teatru (n.m. – Maria Obretin a studiat înainte de Teatru trei ani Limbile Clasice). Făceam cu rândul la biserică și am călătorit prin toată Europa.
Păcătuiați în cadrul întâlnirilor cu frații creștini?
Nu, eram caști. Întâlnirile au fost în Hamburg, Lisabona, Paris, orașe foarte tari. Cu ei puteam călători ușor și comunitatea e foarte mișto.
Acum, tot așa, cu ei?
Nu. În primul rând că programul e valabil până în treizeci de ani. De la un moment dat, fiind o actriță prosperă am început să călătorc singură sau cu maică-mea.
Ești prosperă?
Sunt o partidă de fapt.
foto: Cătălina Flămânzeanu
Posteaza comentariu