"Interviu", cea mai recenta piesa de teatru in care il putem vedea pe actorul Dan Bordeianu, poate fi urmarita pe 2 decembrie la Teatrul Nottara, Sala Atelier de la ora 19.30. Scenariul spune povestea unui jurnalist (Dan Bordeianu) al cărui domeniu de specialitate este politica, dar care a primit misiunea frustranta si enervanta de a intervieva o actrita, faimoasa mai degraba pentru senzualitatea ei decat pentru calitatea filmelor in care joaca (Diana Roman). Conversatia – cand intepatoare si brutala, cand sensibila sau superficiala, ajunge sa releve cele mai ascunse secrete ale protagonistilor. Singurul judecator al situatiei va fi publicul, care va decide daca intre protagonisti se naste un razboi ce trebuie castigat prin orice mijloace sau o poveste de dragoste cu nabadai, care se infiripa timid. Publicul este provocat sa aiba rabdare si sa inteleaga jocul psihologic al Interviului.
Eva.ro: Cât de mult te identifici cu personajul Pierre din piesa? Ce asemanari ai gasit intre tine si el?
Dan Bordeianu: N-as merge pana acolo incat sa spun ca este un rol de compozitie, dar nu prea ma identific cu Pierre. Are cu totul alt tip de personalitate si am facut un drum lung pana sa-l intalnesc, intalnire care nu prea e la "mijloc". Doar ca, facand acest drum, am descoperit nu un personaj, ci un nou Dan. Acesta a fost pariul meu la inceputul proiectului si cred ca l-am castigat.
Cu ce vedeta de la noi o asociezi pe Katja?
Of, Doamne! Katia este o actrita care joaca in proiecte comerciale ieftine, in ciuda faptului ca ar putea sa faca mult mai mult. Cate actrite de la noi, care joaca in telenovele, ar fi in stare sa joace si la Cristi Puiu? ( Ma rog, trec peste intrebarea daca le-ar mai si lua sa joace la el!) Si daca ar face asta ar mai trai la fel de bine?...
Probabil exista cateva, dar uite, poate cel mai bun exemplu, sau poate mai usor de dat sunt cantaretele care se maimutaresc pe tot soiul de ritmuri comerciale, fabricate pe calculator. Sunt, evident, printre ele si voci care ar putea sa faca mult mai mult, dar apoi vine intrebarea: pentru cine?
Exista in Romania public si pentru altceva?
Exista si incet, incet creste si cere mai mult si mai bine. Trebuie doar ca noi, "artistii", sa dam mai mult si mai bine, sa rupem barierele comerciale ieftine si sa vorbim cu vocea noastra. In ultima instanta, sa fim artisti pana la capat nu doar papusele, controlate de un departament de marketing, sau de PR... Am spus „noi, artistii", ar fi fost mai bine sa spun "voi, producatorii" - credeti ca puteti sa si educati publicul in loc sa mergeti la sub-minima rezistenta la care functionati acum? Sigur ca toti trebuie sa mancam o paine, dar vorba bancului, "orscat"! Mai faceti si lucruri de "dragul artei". Nu, nu e doar o expresie!
Care consideri ca este mesajul esential pe care piesa il transmite?
Incetati sa va mai luati dupa aparente si va rog, va rog, nu mai cautati senzationalul! Cautarea aste hraneste monstri! Nu, nu exagerez!
Ai avut in viata reala o astfel de confruntare verbala cu o femeie?
Am fost pus in situatia asta de multe ori, in care eram etichetat din start, doar pentru ca jucasem in telenovele, dar raspunsurile nu se dau incercand sa demostrezi ca esti tu mai destept decat prevede legea, esti tu genial si "ei" nu inteleg. E dreptul lor sa aiba ce opinie vor, raspunsul se da facandu-ti meseria. Raspunsul se da tot acolo, pe scena sau in fata camerei. Asta am incercat cu acest spectacol.
Unde te simti mai bine? Pe scena sau pe platoul de filmare?
Acolo unde sunt ma simt cel mai bine si nu mi-as dori sa fiu in alta parte! Pe naiba, Mi-e dor sa filmez. Am tot facut teatru anul asta, am facut aproape trei spectacole si am regizat unul... si n-am filmat cine stie ce. Mi-e dor de dor de camera. Dar lucrurile se intampla atunci cand trebuie sa se intample, nu?