Mihaela Rădulescu este supărată că nu a primit mai deloc ajutor în unele campanii umanitare pe care le-a susţinut. Ea s-a exprimat critic, pe pagina sa de Facebook, la adresa Bisericii, care nu se implică suficient în campaniile umanitare, pe măsura rolului și forței sale în societate.
"Am un vis - să văd măcar o biserică din România care să facă o campanie umanitară, adică să ajute cu adevărat o comunitate. Există excepţii, ştiu câţiva preoţi minunaţi, care au schimbat lumea în care trăiesc, dar, cei mai mulţi nu folosesc cutia milei pentru enoriaşi sau pentru problemele lor, ştiţi la fel de bine că mine, doar că nu îndrăzniţi să o spuneţi", a scris Mihaela. "Pe voi nu vă miră că în satele de unde auzim de cele mai tragice poveşti despre vreo familie numeroasă, pe care se dărâmă casa, preotul are o casă în deal, trainică şi cu cămară mereu plină?!... Chiar nu vă sună anapoda că-s sate întregi cu 2 biserici, dar nicio şcoală?!...", a continuat ea.
Vedeta a explicat apoi motivul pornirii sale împotriva Bisericii, chiar în Postul Crăciunului: "La inundaţiile alea grele, când am făcut acel pod aerian de ajutoare, a trebuit să mă lupt cu nişte preoţi din câteva sate, pentru că, în loc să deschidă bisericile şi să lase oamenii să doarmă în ele (era vorba de zeci de familii, cu copii mici şi bătrâni, care dormeau sub cerul liber, în noroaie...), se plângeau că aceştia vor face mizerie înăuntru şi vor distruge biserica (chiar, ce-o fi zis Dumnezeu despre "trimişii" lui ?...:))))... Am stat cu lopata-n mâna până am văzut oamenii aia bătuţi de soartă înăuntru, la adăpost, protejaţi măcar de pereţii bisericilor...
Încă sunt împietrită de indignare că vom construi o catedrală a mântuirii neamului, când etaje întregi din spitalele pentru copiii n-au nici măcar încălzire, nu mai spun de dotări, personal, medicamente... Încă sper să fie o glumă că vom căsăpi sute de milioane de euro pentru o clădire inutilă, când doar cu ajutorul a mii de oameni am reuşit să instalăm un incubator la maternitatea Cantacuzino şi ne chinuim acum, tot cu miile, să cumpărăm şi alte incubatoare (toate la un loc ar costă cât zugrăveala de la toaletă Catedralei:))...
Suntem ţara europeană cu rata cea mai mare de mortalitate infantilă, nu pentru că suntem noi defecţi, ci pentru că sistemul ne ucide copiii, prin nepăsare, lipsa de medicamente şi dotări, lipsa de medici, care aleg să plece pentru a capătă respectul cuvenit şi o leafă decentă în alte ţări. Mii de oameni îmi plâng zilnic să-i ajut, cu nevoi şi disperări reale, dar i-aş trimite la Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări sau la Biserica /Patriarhie, dacă aş încerca să judec logic... Ştiu că sună dur, dar e exact ca şi cum i-aş condamna la moarte, aşa că mă rog mereu să mai am putere să mai fac o campanie... şi încă una... şi să găsesc şi suflete receptive...", a scris Mihaela, care a dorit să-și asigure cititorii că gestul ei nu înseamnă că nu crede în Dumnezeu, dimpotrivă: "Ştiu, mi-o voi lua din nou, de la toţi credincioşii fanatici, care nu vor pricepe în veci că a crede în Dumnezeu şi a crede în reprezentanţii ei pe pământ sunt două treburi diferite. Eu cred în Dumnezeu şi cred că şi dacă ar fi legat la ochi, pipăind un incubator care salvează copii şi o macheta de catedrala... ar alege VIAŢA."
Întrucât subiectul este deosebit de sensibil și a provocat numeroase reacții, Mihaela a revenit asupra temei cu o nouă postare, la fel de generoasă și pe un ton la fel de critic, menționând că nu dorește să jignească pe cineva, ci să-i trezească din letargie pe cei care ar trebui să se afle în primele rânduri atunci când este vorba de ajutorarea persoanelor aflate în suferință.
"Un sms la 8833. Eu am avut noroc... După tragedia petrecută în familie (primul copil al fratelui..., mort după mai puţin de o zi de viaţă..), mi-a fost teamă să nasc în România, mai ales după ce făcusem atâtea tratamente, trecusem prin 2 sarcini extrauterine, operaţii... Aveam coşmaruri că mi se va naşte copilul prematur şi nu vor avea incubator... În fine, povestea aceea e departe, copilul meu e sănătos, am o nepoata minunată, dar cum aş fi putut să uit ?....
Această campanie, iniţiată de Salvaţi Copiii România, a demarat la începutul lunii noiembrie, anul acesta. Când au apelat la mine, am fost mândră, mi-am suflecat mânecile virtuale, dar şi pe cele reale:))) şi i-am cooptat şi pe Răzvan Neatza şi Dani în echipa. Asta e partea a II-a a campaniei, începută iniţial anul trecut. De atunci şi până azi, maternităţi că cea din Adjud sau de la spitalul Cantacuzino au primit deja incubatoare şi un total de 15 maternităţi din România au primit diverse alte apărături necesare, pentru secţiile de terapie intensivă. Nu s-au adunat aceşti bani doar din sms-uri, ci şi din contribuţiile 2%, din 20% impozitul pe profit şi donaţii de la companii precum Dorna, Star Storage, Reiffeisen, GSK, McCannErickson şi altele...
Dacă fiecare mamă sau viitor părinte înţelege cât e de important să ne aducem pe lume copiii în siguranţă, înseamnă că sigur putem dota toate maternităţile din România cu cele necesare, căci suntem mulţi... Guvernanţii n-au înţeles, nu le pasă şi preferă să construiască o Catedrală a Mântuirii Neamului, unde zidurile să fie pline de copiii născuţi prematur, de copiii bolnavi de cancer pentru care nu există soluţii în România, de copiii cu malformaţii şi atâtea alte probleme de sănătate care ajung.... postare pe FB, în loc să fie un punct pe agenda unor lucrători la stat, plătiţi de noi. Guvernanţii au mic dejun la Casa Poporului, doar pentru ei, de 1.200.000 de euro anual, abrobat şi cheltuit fără niciun nod în gât din tot ce muncim noi. Dar asta ştiţi deja.... Iar vocaţie de <<Ana lui Manole>> avem, că naţie...", a scris vedeta. care a postat și o imagine cu un nou-născut aflat în incubatorul instalat recent la maternitatea Cantacuzino și donat de organizația "Salvati Copiii", din Romania.
Mihaela a explicat din nou că poziția sa critică la adresa Bisericii vizează doar neimplicarea acestei instituții la nivel social: "Mă doare Catedrala aia cum nu vă imaginaţi. Mă doare lipsa totală de logică a acestui sistem care întoarce spatele copiilor şi întinde braţele către cei care cred orbeşte în preoţi, cruciuliţe, călcarea în picioare pentru a pipăi nişte oase, poziţii umilitoare de rugăciune pe sub poală popei, pe sub masă, în jurul ei, bani daţi cu nemiluita pentru spovedanie sau sfinţire... Frumuseţea credinţei în bunul Dumnezeu n-ar trebui să se vadă, ci să se simtă în tot ce face un om credincios... De preoţi avem nevoie când suntem botezaţi, la cununie şi la moarte. Dar, între ele, ce facem, trăim fără Dumnezeu?!... Trebuie să trăim şi să credem în ceva şi ar fi atât de omeneşte să ne ducem la biserică, atunci când suntem la o răscruce şi am avea nevoie de o voce înţeleaptă şi o alinare... Dar, vocea vrea întâi banii şi te primeşte când are timp şi chef, cu programare, nu când ţie îţi este cel mai rău... Sunt tot mai puţini cei buni şi drepţi, care să-şi înceapă şi să-şi termine slujba rugând enoriaşii să nu le mai dea lor bani, preoţilor, că au tot ce le trebuie, ci amărâţilor din comunitate, să nu mai accepte construirea altei biserici, că-s prea muuuuulteeeeee, ci să lupte pentru spitale şi şcoli... Oare nu se mai termină cu aurul de pe acoperişuri şi cruci, când familii din aceeaşi comunitate dorm în stradă, poleite cu noroi?".
"Dacă vă pasă, nu mai daţi de pomană preoţilor, pentru că nu cred că Dumnezeu vrea asta, câtă vreme banii aceia nu se transformă decât în bine şi belşug pentru familia preotului sau ziduri pentru altă biserică. Daţi un sms la 8833 sau mergeţi la un spital de copii şi întrebaţi cu ce puteţi ajută, la Fundeni, de pildă, la secţia de oncologie sau... pur şi simplu, uitaţi-vă în jurul vostru, acolo unde trăiţi şi utilizaţi cu înţelepciune iubirea de Dumnezeu", este îndemnul vedetei. "Cu cât se vor construi mai multe biserici şi mai puţine spitale şi şcoli, cu atât se vor ruga mai mult părinţii generaţiilor viitoare, pentru copiii lor ce vor muri mai repede ca ei... Mă tem că, în ritmul asta, botezurile şi cununiile vor fi pe cale de dispariţie, ca procedura, iar preoţilor le va rămâne în fișa de post, doar moartea infantilă.... La care, ştiţi, suntem pe primul loc în Europa. Cred că şi la biserici, de departe", a adăugat ea.
"Nu cer iertare nimănui pentru această părere, căci sunt convinsă că Dumnezeu a înţeles exact la ce mă refer", a încheiat Mihaela Rădulescu.
Mesajul său a fost bine primit de cititori, care s-au declarat de acord cu opiniile sale și au comentat pe acest subiect. Cele două postări au strâns peste 3.200 de like-uri.
Comentarii (7)
Daca erai asa de ingrijorata de numarul de spitale si scoli ai fi spus faptul ca o gramada de astfel de cladiri zac nefolosite din lipsa de clienti deoarece lumea si-a luat bocceluta in spate si a plecat in Monte Carlo sau imprejurimi.
cine a sfatuit o sa isi vopseasca parul inchis?? sa ma fereasca sfantul, zici ca e o vrajitoare din evul mediu. cu mahnitul asta de colorit arata ca mama plictiselii! sau a inceput sa vada totul pe dos. femeie nebuna, culoarea nisipiu sau roscatul cela capsuna care l-ai avut candva, iti lumina, linistea detaliile astea tzuguiate si dure a fetzei. de vocea ta nu mai zic nimic, ti sa oprit sarmaua-n gat?
Ai atins o mare buba a societatii noastre draga Mihaela,din pacate ai dreptate. Am ajuns o tara fff amarata in care pe zi ce trece tot ne afundam in ipocrizie si mizerie,nu ai cu cine sa te lupti pt ca se pare ca o sa avem catedrala si nu conditii mai bune pt copiii nostri,asa vor EI cei care ne ghideaza sa mai manance niste bani cand noi suntem vai de capul nostru,....nimic nu merge ,nimic nu se schimba ,ma intreb oare unde o sa se ajunga,o sa emigram toti pana la urma ,e trist ca potential avem ,suntem un popor destept doar ca am inceput sa ignoram adevaratele probleme.....PACAT
Nu aveti idee cum jecmanesc oamenii acesti reprezentanti ai crestinismului. Sunt cei mai buni vanzatori de iluzii si, pe langa asta, vor bani atunci cand te nasti, cand te botezi, cand te casatoresti, cand mori si culmea, nu exista un pret egal pentru toate astea. Acapareaza tot ce se poate , nu platesc impozite, vor sa fie singurii comercianti de insemne si produse bisericesti si multe altele. Pentru asta fac apel la D-voastra, ca, impreuna cu alte personalitati care sunt de acord cu aceste adevaruri, sa strangeti randurile si sa luati atitudine pentru a stopa aceste nedreptati pana nu este prea tarziu. Uitativa la statele unde religia este mai presus decat cultura.( Teatrul de vara din Giurgiu este exemplul, referitor la temerea mea.) Felicitari pentru atitudinea si curajul de care ati dat dovada.
CUm transformă Ortodoxia teologia socială 10 Octombrie 2012 Radu Preda este unul dintre cei mai cunoscuți teologi clujeni de CLAUDIU PADUREAN 1200 VIZUALIZARI Teologul clujean Radu Preda, care a primit gradul didactic de profesor universitar, a lansat o provocare intelectuală: recunoaşterea conceptului de teologie socială în Ortodoxie. Teologul clujean Radu Preda este cunoscut drept unul dintre cei mai valoroşi intelectuali ortodocşi din România. În repetate rânduri, el a lansat teme de reflecţie pentru ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi a reuşit să schimbe multe atitudini, în sensul unei deschideri a bisericii majoritare faţă de societatea contemporană. Prelegerea sa inaugurală în noua sa calitate de profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj a presupus discutarea unui concept interesant: teologia socială. Iată motivele pentru care redacţia Ediţiei de Transilvania-Banat a cotidianului România liberă i-a solicitat un interviu. Ce înseamnă teologie socială în spiritualitatea ortodoxă? Sunt compatibile cele două noţiuni? Radu Preda: Sigur că da! Pentru că noi facem o distincţie, nu doar metodologică, ci şi de conţinut între teologia morală, care este o teologie a virtuţilor strict individuale, personale, şi teologia socială, care îşi pune problema ecoului pe care îl are credinţa, practicarea credinţei, în spaţiul mai larg, în spaţiul aşa-numit public. Aşadar, cele două dimensiuni, teologia morală şi teologia socială, teologia virtuţilor şi teologia citirii semnelor vremii, se completează. Practic, vorbim de un context în care dumneavoastră aţi vorbit şi despre învăţături care pot fi desprinse din istoria Bizanţului, într-o societate care este adaptată noilor tehnologii - aţi amintit şi de telefoane mobile şi de Skype în prelegerea pe care aţi susţinut-o la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj. Vreau să vă întreb dacă, din acest punct de vedere, vorbim de o schimbare, de o inovaţie adusă tradiţiilor sau putem vorbi de o adaptare la ceea ce înseamnă societatea contemporană şi la provocările ei? R.P.: În teologie şi în Biserică, în general, nu înnoim, în sensul de a aduce o noutate absolută, pentru că ştim foarte bine şi din Ecleziast că nimic nou nu e sub soare şi mai ştim că Cristos este începutul şi sfârşitul. Aşadar, nu trebuie să ne întrecem în originalităţi care mai de care mai caraghioase la urma urmei, ci este vorba, după cum spuneţi, de o actualizare, de o contextualizare. Nu întâmplător dau acest exemplu: aşa cum Sfinţii Părinţi din primele secole au contextualizat mesajul evanghelic folosindu-se de filosofia păgână, de cultura precreştină, nu văd de ce creştinul de astăzi nu s-ar folosi de datele modernităţii pentru a-şi face cunoscută identitatea spirituală. Deci, între cele două dimensiuni, perenitatea adevărului evanghelic şi modernitatea instrumentelor iarăşi nu este o contradicţie, ci o complementaritate pe care trebuie să o descoperim şi să o practicăm. Reacţii conservatoare Există şi riscul unor reacţii, să spunem, conservatoare la acest concept, la teologia socială? R.P.: Sigur! Şi aceste reacţii nu sunt în sine rele, atâta vreme cât ne pot atrage atenţia asupra unor posibile interpretări mai puţin conforme cu Sfânta Tradiţie. Adică, de pildă, nici eu nu mi-aş dori ca teologia socială să se transforme într-o simplă sociologie sau să fie o formă de autosecularizare. E limpede că, prin teologia socială, doi vrem să ducem duhul Bisericii în lume şi nu duhul lumii în Biserică. Dar nu e mai puţin adevărat că teologia socială îşi propune, ca prim exerciţiu, dacă vreţi, de igienă intelectuală şi sufletească, să înţeleagă mai bine lumea în care trăim astăzi, nu să proiecteze asupra societăţii o imagine ideală, aşa cum ar vrea ea să fie lumea, pentru că atunci ne-am afla într-un divorţ grav şi dramatic între iluzie şi realitate. Un exemplu extrem de interesant este Clujul, unde, iată că sunt persoane precum dumneavoastră care conceptualizează aceste idei, sistemul de idei care, până la urmă, însumate reprezintă teologia socială şi există şi exemple practice interesante, cu valoare de model pentru alte zone ale ţării. Vorbim de faptul că la Cluj Biserica Ortodoxă se implică foarte mult în nişte proiecte care sunt foarte concrete şi cu efect extrem de interesant asupra societăţii: spitalul Sfântul Nectarie, de exemplu, sau prima şcoală confesională, Colegiul Naţional Ortodox şi aşa mai departe... Vreau să vă întreb cum vedeţi dumneavoastră, din perspectiva unui profesor universitar, a unui teoretician prin excelenţă, legătura dintre această teologie socială şi efectele ei în societate... R.P.: Păi, asta este, dacă vreţi, cvadratura cercului. Important este ca noi, după 20 de ani de implicare socială, să nu fim doar nişte practicieni sociali, ci şi nişte gânditori sociali. De altminteri, constatarea de la care am plecat a fost tocmai aceasta, că avem o practică socială care nu este tot timpul secondată de o gândire socială pe măsură, motiv pentru care noi, de multe ori, riscăm ca, prin proiectele noastre, ale Bisericii, să combatem efectele diverselor injustiţii şi nedreptăţi, dar nu să ne întrebăm în mod consecvent şi asupra cauzelor nemijlocite ale lor. De aceea, pentru a nu ne transforma într-un fel de - folosesc această metaforă - femeie metafizică de serviciu a unui stat de drept care refuză să devină şi un stat social, curăţând doar efectele, trebuie să ne întoarcem sistematic asupra cauzelor. Şi atunci teologia socială poate reprezenta o contribuţie consistentă, pentru că ea îşi pune problema proiectului de societate, îşi pune problema consecventă a ceea ce înseamnă binele comun, îl stimulează pe acesta, care este preţul individual pe care trebuie să îl plătim fiecare dintre noi pentru un bine comun cât mai autentic.
Patriarhia a construit în Capitală primul centru pentru bolnavi de cancer în stadiu terminal Sursa, autor: Gândul, Gândul. Vizualizări: 23. Voturi: 1. Merită citit Patriarhia Română a construit în Capitală, prin Arhiepiscopia Bucureştilor şi cu sprijinul Ambasadei Elveţiei, Primăriei Sectorului 2 şi al Fundaţiei "Hilfsverein Nymphenburg" din Germania, primul centru pentru bolnavii cu cancer aflaţi în stadiu terminal, cu o capacitate de 28 de locuri. Sfinţirea Centrului de îngrijiri paliative "Sfântul Nectarie" va fi făcută miercuri de PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi IPS Efrem din Grecia, Mitropolit de Ydra, Eghina, Spetses şi Kounoupitsa. "Construirea centrului a costat aproape două milioane de euro. Piatra de temelie a fost pusă în noiembrie 2011, iar lucrările s-au încheiat cu o lună mai devreme decât era programat", a precizat, pentru MEDIAFAX, PS Ciprian Câmpineanul, episcop vicar patriahal. Practic, centrul este funcţional din 15 noiembrie, fiind ocupate, în prezent, de către bolnavi transferaţi din alt centru, nouă paturi din totalul de 28. Centrul de îngrijiri paliative "Sfântul Nectarie" - aflat în sectorul 2, str. Iancu Căpitanu nr. 24, şi sub jurisdicţia canonică şi administrativă a Arhiepiscopiei Bucureştilor - furnizează servicii medico-sociale specializate persoanelor adulte aflate în faza terminală a unor boli incurabile, constând în creşterea calităţii vieţii acestora printr-un complex de îngrijiri medicale şi spirituale ce urmăresc tratamentul durerii fizice şi al suferinţei psihologice. Integral pe gandul.info- 22.10.2012
Felicitari Mihaela, sunt perfect de acord cu tine. Sa fie si ei tinuti in functie de performante. Insa lucrul acesta s-ar intampla si la ei, daca s-ar intampla mai intai in Guvern.
Posteaza comentariu