Daiana, un artist de care vom mai auzi

Pasiunea ta pentru dans te-a impins sa alegi aceasta piesa, despre care ne-ai spus ca face parte dintr-un dans portughez?

Nu stiu. Nu cred ca aceasta a fost motivatia. Aceasta piesa ma caracterizeaza ca si stare. Este o piesa pozitiva si acesta este motivul pentru care m-am oprit la aceasta piesa.

Spuneai ca ai facut balet. Ce ne poti spune despre aceasta perioada din viata ta?

Este o perioada foarte, foarte frumoasa. Am facut balet de la varsta de 4 ani pana la varsta de 16 ani. Am fost data la balet de catre parintii mei, pentru a ma dezvolta armonios si frumos, pentru a avea o tinuta cat mai frumoasa. Au vrut sa ma retraga in clasa a IV, insa atunci mi-am impus punctul de vedere, ca un capricorn veritabil, si am spus ca nu. Eu nu voiam sa fac altceva, pentru ca baletul imi placea foarte mult.

Au incercat sa ma faca sa ma razgandesc, iar in momentul in care trebuia sa dau in clasa IV, din nou admitere, am fost la scoala, am vorbit cu secretara, i-am spus ca am vorbit cu mama si ca a rugat-o sa-mi scrie pe hartiuta toate documentele de care am nevoie pentru a ma reinscrie. Acasa, i-am aratat mamei ce-mi trebuie, i-am spus ca am examen peste cateva saptamani si ca vreau sa ma duc. Atunci, vazand ca-mi doresc cu ardoare acest lucru, au spus: Ok, daca tu asta vrei asta o sa faci"!

Trebuie sa recunosc ca aceasta a fost o perioada foarte grea. Baletul nu este nici pe departe atat de usor precum poate parea. A fost o perioada de foarte mult chin. La balet, profesoarele sunt foarte drastice, nu conteaza ca, spre exemplu, in momentul in care stai in poante iti curge sange si trece prin soseta, prin bandaj si prin poanta aceea care este destul de groasa. Imi aduc aminte ca plangeam si trebuia sa continuu exercitiul pentru ca profesoara nu ma lasa sa ma opresc. Intr-adevar, m-am chinuit foarte mult, dar merita, consider eu, pentru ca datorita acestei arte am ajuns aici.

Acum, probabil ca o sa ma intrebi de ce am renuntat. Visam sa devin prim-balerina, dar eu sunt o persoana care imbina utilul cu placutul. Ma gandeam ce voi face daca as fi prim-balerina, care ar fi salariul meu? Fiind un pic mai pragmatica, ma gandeam ce fac cu 3, 4 milioane.

Eu cu suma asta ma duc si ma vopsesc la coafor si atunci m-am decis sa trec la a doua mare dragoste a vietii mele, muzica. M-am transferat de la sectia de balet la canto. Profesoara mea a incercat sa ma convinga sa dau la Conservator.
Bineinteles ca muzica usoara a castigat in defavoarea muzicii clasice. Nu-mi pare rau pentru ca, la fel, daca stau sa ma gandesc, ok as fi dat la Conservator, dar ce as fi facut mai tarziu. Unul este acela care ajunge in varful piramidei.

Eu intotdeauna spun ca trebuie sa faci ce-ti place cel mai mult ca sa-ti iasa bine.

Balet, canto, jurnalism. De ce acest drum?

Da... jurnalism. De ce am dat la jurnalism? In clasa a saptea imi facusem eu un plan ca dau la drept si devin notar. Mama isi dorea sa devin notar, bunicii mei isi doreau sa devin medic, toata lumea isi dorea sa devin altceva si m-am conformat cu ideea ca voi da la drept.

In clasa a XII, deja ma gandeam sa dau la 2 facultati: sa fac dreptul si conservatorul. Asta inainte de "Alege ASIA". La Conservator pentru ca profesoara mea ma indemna sa fac chestia asta si atunci m-am gandit ca vocea mea este buna si ca merita sa incerc.

Am intrat in trupa, fiind o persoana foarte corecta, m-au deranjat foarte, foarte mult acele zvonuri si materiale scrise in presa despre mine si despre fostele mele colege. Si, in naivitatea de la 18 ani, ma gandeam ca o schimb lumea jurnalistilor.
Asadar am dat la jurnalism. In timpul facultatii am scris la Prosport. Tin minte ca aveam colegi de facultate care voiau sa scrie indiferent unde numai pentru a capata experienta.

Ei bine, eu in anul 2 de facultate am scris la cel mai mare ziar de sport din Romania. Pentru mine acest lucru a fost o mare realizare. Am continuat, apoi, prin a da materiale la Liberatea. Insa, m-am lasat pe parcurs de aceasta meserie pentru ca aveam foarte multe concerte cu trupa si nu aveam timp sa le fac pe toate. Si, am zis ca mai bine renunt la una decat sa nu fac bine ce fac.

Imi place foarte mult sa scriu. Imi aduc aminte ca in clasa a 10 am scris niste poezii pe care le-am gasit acum vreo 2 luni cand m-am dus acasa. Nici acum nu-mi dau seama de unde aveam inspiratie sa scriu eu acele lucruri la 15, 16 ani. Poate le voi publica intr-o carte mai tarziu, nu stiu...

In televiziune nu te-ai gandit ca intri?

Da. Poate ca ma tenteaza sa fac ceva in tv. Cu siguranta, tot ceea ce tine de media imi place foarte mult. Nu exclud ideea de a prezenta o emisiune sau de a produce una. Poate voi fi in fata camerelor de televiziune, dar va veni o vreme cand va trebui sa fiu in spate.

Cum ai fost perceputa in facultate. Ca Diana de la Pops sau Diana Bisinicu?

Am avut de suferit din acest punct de vedere. La inceput, mai ales, pentru ca oamenii sunt foarte rai. Oamenii te eticheteaza inainte de a te cunoaste, ceea ce nu este normal. Eu niciodata nu ma grabesc sa pun o eticheta, pana nu cunosc putin omul. Pentru ca aparentele inseala, poate ma simt rau...

Am avut cativa colegi de facultate de care m-am apropiat, suntem prieteni, tinem legatura si acum. Sunt cateva persoane care-mi sunt foarte dragi mie si sunt convinsa ca sentimentul este reciproc, dar doar cateva persoane, din pacate. Pacat, pentru ca eu sunt volubila, sunt deschisa, dar nu te pot baga in seama daca te vad pe tine rece.