Cântăreaţa le-a răspuns celor care susţin că ar fi trebuit să renunţe la sarcină când a aflat că gemenii ei au Sindromul Down.
După ce Cristina Bălan a dezvăluit că gemenii ei, Toma şi Matei, s-au născut cu Sindrom Down, foarte mulţi oameni au încurajat-o, pe Facebook. Au existat însă şi pesoane care au criticat-o pe câştigătoarea ultimei ediţii a show-ului "Vocea României", pentru că nu a renunţat la sarcină când a aflat rezultatele analizelor. Unii au scris chiar că artista a ajuns să se confrunte cu această situaţie pentru că nu şi-a fi făcut toate controalele în timpul sarcinii, pentru a vedea dacă gemenii ei sunt sănătoşi sau nu.
Cristina Bălan a explicat, pe pagina sa de Facebok, cum au stat lucrurile şi le-a dat replica celor care susţin că ar fi trebuit să facă avort.
"Da, recunosc, am greșit. Sunt vinovată de non-ucidere din culpă. Alt termen mai aproape de ce vreau să exprim nu am găsit. Ah, și de tăinuire, complicitate, presupun. Greu de crezut, dar, în urma dezvăluirilor de ieri (luni, n.r.), sunt persoane care mă acuză că nu mi-am ucis pruncii, în pântec. Eu încă încerc să-mi înfășor mintea în jurul acestei atitudini și să înțeleg cum de au putut scoate asemenea inepții și, mai ales, de unde le-au scos. Că din inimă sigur nu. Am eu o bănuială de unde, dar nu e momentul s-o exprim... Oricum, e adânc. Ok, nu suntem toți sentimentali, sensibili și empatici, dar, pentru numele Lui, cum reușește cineva să fie atât de cinic încât să vadă avortul terapeutic/medicinal ca pe o soluție pentru un copil <<imperfect>>?! (Pot pune link-uri cu oameni dizabilitați, care până și semințele le scuipă mai cu talent decât unul non-dizabilitat). De unde putem ști ce destin măreț poate avea o persoană cu dizabilitate și câte suflete poate inspira prin exemplul personal? Cum poți judeca totul numai după niște standarde implementate în conștiința noastră ca niște microcipuri? Și, repet, cum poți ști că pruncul tău, născut tipic și sănătos, nu va avea o dizabilitate dobândită pe parcurs? Autism, accident, diabet, epilepsie... Ce ai face cu <<defectul>>? Atunci l-ai ucide? Și dacă te arăți revoltat de această idee, spune-mi, te rog, diferența între a ucide un bebelus de 24s și unul de 52s (sau pune tu o cifră). E cam trist dacă dragostea ta față de o ființă e condiționată de <<perfecțiune>>", i-a răspuns vedeta unei persoane care o criticase.
"Nu, n-am să fiu ipocrită să spun că eu îmi doream copii cu SD, în defavoarea unora tipici (sau normali, cum le spui tu). Dar știi de ce? Tocmai pentru că trăim acest separatism între tipici si speciali. Dacă ar fi după multe primate, cei speciali ar trebui sa stea cuminți și adunați în centrele lor, să nu mai lezeze sufletele sensibile ale celor care se uită la ei pe sub sprâncene, ca la niște curiozități", a continuat ea.