"Sunt bucuros sa anunt ca pelicula castigatoare a trofeului Palme d'Or este 'Patru luni, trei saptamani...'". Cuvintele lui Stephen Frears, presedintele juriului la Festivalul de Film de la Cannes din 2007, au fost acoperite de urale si aplauze. Instantaneu, camerele de luat vederi s-au indreptat spre regizorul filmului, Cristian Mungiu. Vizibil emotionat si coplesit de grandoarea momentului, acesta s-a ridicat si a pornit spre scena, unde actrita Jane Fonda i-a inmanat pretiosul trofeu.
Ce clipe am trait toti romanii, nu-i asa? Orice epitet ar parea lipsit de semnificatie. Mai presus de toate, am fost si suntem mandri de aceasta incredibila realizare a regizorului roman. Caruia ii suntem recunoscatori pentru ceea ce ne-a daruit si care, desi foarte prins cu lucrul la distributia filmului si celelalte proiecte ale sale, si-a facut timp sa stam de vorba.
Cum va simtiti, v-ati mai "obisnuit cu gandul" ca ati obtinut un trofeu atat de prestigios?
Nu prea. M-am intors la birou si imi vad de treburile de zi cu zi, legate de distributia iminenta a filmului. Din cand in cand, cate cineva imi mai povesteste cu cata bucurie s-a primit vestea premiului si ne bucuram, dar atat.
La admiterea la ATF (n.r. - fosta Academie de Teatru si Film, in prezent UNATC) am facut greseala tipica a oricarui debutant: am inceput prin a aranja decorul si a plasa mobilele, dupa care n-am mai avut loc unde sa pun aparatul. Si, in general, mi-a luat ceva pana am inteles ca, daca un om se dezbraca, nu trebuie sa arati cum isi scoate fiecare haina.
Pentru mine conteaza in principal cat de naturali pot sa fie actorii. Infatisarea acestora este complet secundara.
Eu cred ca filmele care isi pot rezuma mesajul intr-o fraza nu mai merita facute. Filmul e complex prin natura lui, iar filmul meu vorbeste despre decizii, responsabilitati, libertate, solidaritate si inocenta deopotriva.
Sincer, a fost genul de film in care toti ingerii sunt cu tine pentru ca "zice" ceva care are menirea sa faca oamenii mai buni. Am ales o modalitate de filmare foarte grea, cu cadre lungi si solicitarea actorilor la maximum, insa nu am intampinat probleme insurmontabile la filmare.
Care ati spune ca a fost acel "ceva" care a facut diferenta?
Trebuie sa-i intrebati pe cei din juriu. Eu la Cannes n-am apucat sa vad nici un film. Dar cred ca simplitatea, "directetea" si curajul filmului au contat.
M-am bucurat, insa cumva mai mult la nivel rational. Pe moment, ma concentram mai mult sa nu ma impiedic si sa gasesc ceva inteligent de zis pe scena.
Sa termin, ca producator, proiectul "Amintiri din Epoca de Aur" - o serie de povestiri din perioada tarzie a comunismului.
Da, obliga. Trebuie sa incerci pe cat posibil sa mentii nivelul.
Care ar fi urmatorul "Pisc" ambitios pe care va propuneti sa-l cuceriti?
Pai alt pisc mai inalt la nivel de recunoastere nu exista. Eu sper mai degraba sa mai fac un film in care sa cred.
Lucrez intotdeauna cu actorii pe care mi-i doresc. Va asigur ca Vlad Ivanov era mai potrivit rolului din filmul meu decit Brad Pitt sau Jack Nicholson.
Tot timpul care imi mai ramane, il petrec cu familia. Nu cred ca ies in oras la o bere mai mult de o data pe an. Din pacate, in meseria noastra, adesea trebuie sa lucrezi 12 ore pe zi, sase zile pe saptamana. Incerc insa ca duminica sa fiu mereu acasa.
Dimineata, inainte sa plec, citesc ziarele pe net iar seara ma uit la documentare pe Discovery sau "zapp-ez". N-am avut insa timp sa vad nici un film la cinema in ultimii doi ani, in afara de filmele pe care le-am vazut fiind in jurii de festival. Si nu pot sa vad filme pe un ecran cu diagonala 52, ma calca pe nervi.