Daca-l zaresti pe strada, gandesti fara sa vrei: "Ce seamana ala cuIoan Gyuri Pascu!". Abia dupa ce-l privesti insistent, fara pic de jena,intelegi, dupa gesturi si alura, ca individul acela imbracatmodest, cu atitudini absolut firesti, este vedeta preferata.
Nimic din ceea ce-l reprezinta nu tradeaza suficienta sau supraevaluarede sine. Cu sapca tuflita pe varful capului, Ioan Gyuri Pascu poate safie lesne confundat cu unul dintre personajele pe care le interpreteaza:instalatorul care-ti plimba "ghiveta".
Hello!: Nu te-a tentat niciodata sa urmezi o cariera teatrala cu patalamacu tot?
Ioan Gyuri Pascu: Cand eram mai pusti. Dupa '90, cativa profesori mi-auzis ca ar trebui sa fac teatru, dar acum... Uneori n-am timp de nimic. In1980, am picat la Facultatea de Teatru din Targu-Mures, dupa care amplecat in armata.
Hello!: De acolo ti s-a tras pasiunea pentru "ghivete"?
I.G.P.: Chestia asta cu instalatorii ma urmareste de mult. Sufar de"instalatorita". Totdeauna am avut probleme cu mesterii. La cinci minutedupa ce ieseau din casa, se strica exact ceea ce au reparat.
Ma rog, dupa armata am fost invatator, in satul Vecerd, timp de untrimestru. De fapt, am fost invatator-suplinitor si director. Aveam sasecopii in trei clase. In subordine aveam o singura femeie de serviciu,si aia cu jumatate de norma. Apoi, in 1984, am intrat la Filologie,la Cluj. Dupa ce am absolvit facultatea, am plecat la Ulmu, in judetulCalarasi, unde am avut repartitie. La Ulmu, unde am stat un an sijumatate, am predat romana, latina si desen. La clasa a VIII-a trebuiasa predaudesen tehnic, dar, cum nu stiam o boaba, faceam cu ei afise politice:trandafiri insangerati. Am anticipat evenimentele. La inspectorat,cand vorbeau despre mine ziceau: nebunul de la Ulmu.
Aveam barba si de la ceafa pornea o codita impletita, subtire si foartelunga.
Hello!: Cum de te-ai lipit de grupul Divertis?
I.G.P.: Prima data i-am vazut, ca spectator, in 1982. Ei existau din 1981,iar Divertis era format din trei insi. In 1986, vazandu-ma intr-o piesade Caragiale, m-au chemat la grupul Divertis.
Hello!: Se zice ca momentul de interviu pe care il conduce intotdeaunaToni Grecu nu are la baza un scenariu, ci este improvizatie pura.
I.G.P.: Interviul nu are text. La un moment dat intri in rutinaimprovizatiei. Si se aprinde un bec si-ti vin atat de multe in cap, catrebuie sa triezi din ele. Cateodata ne stabilim tema in culise, inaintede a intra in scena. Transpiratia mare este la poanta de final. Aiae cea mai importanta. Exista riscul sa nu-ti iasa. Dar si cand iese,ne oprim si radem cot la cot cu publicul...
Hello!: Exista vreun loc in care sa te simti la fel de bine ca pe scena?
I.G.P.: La pescuit. Imi place sa pescuiesc in ape de munte. Si cand facfilm ma simt extraordinar. Filmul este cea mai frumoasa minciuna carete duce spre adevar.
Hello!: Care e diferenta dintre Gyuri Pascu cel de pe scena si GyuriPascu cel din viata de toate zilele?
I.G.P.: In primul rand, pe scena fac comicarii. In viata de toate zilelechiar nu sunt un tip care scoate poante dupa poante. In general suntpotolit. Acasa sunt altfel, in nici un caz debordant.
Hello!: Cum erai ca adolescent?
I.G.P.: Un romantic incurabil, cu tot felul de insuccese la gagici. Eramplatonic si demodat. Scriam poezioare, le invitam la film, le daruiamflori. Fiind mai scund, adica foarte scund, nu pot sa zic caeram un fericit in privinta fetelor. Mi-aduc aminte de iubita mea dela sase ani. M-am urcat intr-un copac pentru a lua un ou de cotofana,un ou cu punctulete. Speram sa o impresionez pe Svetlana, colega mea dela gradinita, si sa primesc astfel un pupic.