Toată lumea spune că este imposibil ca la 1,76 înălţime să ai numai 45 de kilograme decât dacă eşti anorexic sau dacă ai probleme mai grave de sănătate. Probleme grave de sănătate nu are soţia designerul Mihai Albu sau cel puţin nu sunt cunoscute, tot ce ştim este faptul că, la puţin timp după naştere, Iulia Albu a ajuns la 45 de kilograme, dupe ce, în sarcină, acumulase 20.
"Mi-am făcut analizele medicale şi sunt sănătoasă, iar de mâncat mănânc foarte bine, inclusiv multe dulciuri. Mă gândesc că această pierdere în greutate poate fi pusă pe seama naşterii şi a alăptării, în orice caz, nu sunt anorexică", a declarat soţia lui Mihai Albu.
"Nu sunt anorexică! Sunt foarte slabă, recunosc.”
Teama de a nu se îngrăşa, teama de a nu reuşi să slăbească după naştere, ar fi putut fi problemele care să o fi dat peste cap pe Iulia Albu. Pe de altă parte, poate fi vorba şi de o depresie post partum (depresie post-natală) care se manifestă în mod diferit de la o femeie la alta. Psihoterapeutul Cristina Enescu, specialist Eva.ro, ne explică în câteva cuvinte ce se întâmplă dacă ar exista această depresie post-natală. "Depresia post partum se poate întinde pe o lungă perioadă de timp şi, în general, femeile au o problemă cu schema coporală, iar în ceea ce o priveşte îmi face impresia că exista acolo o percepţie falsă în ceea ce priveşte propriul corp. Mă rog şi autoagresivitate. Problema anorexiei este destul de complicată, pentru că e încărcată de multă agresivitate şi resentimente faţă de propria persoană".
Iulia Albu pozată în 2008 Iulia Albu pozată în 2011
"Fata mea, tot în mâini mergi?"
"Nu sunt anorexică! Sunt foarte slabă, recunosc. Dar asta pentru că trăiesc foarte sănătos: nu pierd nopţile, nu beau, nu fumez", a spus Iulia Albu pentru emisiunea "Acces direct", încercând să demonstreze că speculaţiile născute pe seama greutăţii ei nu au niciun fond real. Nu ştim dacă este aşa sau nu, ştim doar că apropiaţii ei nu sunt tocmai de acord cu regimul şi cu noua imagine. Îmi amintesc că însuşi soţul ei, Mihai Albu, ne-a declarat la un moment dat, la începuturile promovării noii ei imagini că nu este neapărat de acord cu această linie, dar că nu este o problemă care să-i pună în pericol căsnicia.
Fie că vrea să recunoască sau nu, din imaginea de mai sus se vede clar diferenţa. În trecut, când poza pentru soţul ei, Iulia Albu era o tânără subţirică, dar cu ceva forme, pe când, astăzi, este o femeie extrem de slabă, cu oasele şi coastele la vedere, palidă şi cu părul uscat (simptom al anxietăţii).
Cel care a ajuns să facă adevărate glume pe seama kilogramelor în minus atinse de Iulia Albu este chiar tatăl ei, Roberth Vochiţă. "Tata face mereu glume pe seama mea, iar eu nu am ce să raspund, pentru că într-adevăr sunt foarte slabă. Când ne-am întâlnit ultima dată mi-a zis: 'Fata mea, tot în mâini mergi?'".
Ioana Frîncu, medic specialist medicină internă, a comparat o poză a Iuliei din 2008 cu una din 2011, iar concluziile sunt următoarele: "Comparând cele două poze se vede aparent că există o diferenţă mare de greutate, însă este destul de dificil să spunem care este aceasta în cifre. Este ştiut faptul că fotografia poate fi prelucrată, că aceasta nu este întotdeauna relevantă. Privind superficial, da, am putea spune că Iulia Albu este anorexică, însă serios vorbind, nu se poate pune un diagnostic, prin simplul fapt că există o diferenţă clară de greutate la vizionarea unor poze. În acest caz, este nevoie de mai multe elemente care să întregească tabloul".
"Familia, prietenii, reţeau de suport joacă un rol important în viaţa unei persoane anorexice", spune psihoterapeutul Cristina Enescu.
În cazul anorexiei, cercetătorii nu au găsit o componentă ereditară, această tulburare fiind de natură psihologică. Anorexia are la bază, din punctul meu de vedere, în primul rând modelul social. În ultimele decenii a existat o promovare a femeilor slabe şi foarte slabe. În cinematografie, modă, muzică etc sunt promovate modele slabe. Acest model cultural a început să creeze presiune psihologică pentru a fi urmat, cel mai afectate fiind tinerele, adolescentele. În general se manifestă la persoanele care şi-au stabilit standarde foarte înalte de performanţă, standarde de perfecţiune, aceste standarde devin atât de nerealiste încât persoana nu mai percepe corect realitatea.Pentru a vorbi de anorexie, o persoană trebuie să aibă o serie de simptome:
Scăderea semnificativă în greutate
Teama de a nu se îngrăşa, chiar în stare de emaciere (Slăbire pronunțată care apare spre sfârșitul bolilor de lungă durată)
Diete şi gimnastică excesive
Imaginea distorsionată asupra corpului
Preocuparea anormală pentru mâncare, cum ar fi numărarea tuturor caloriilor
Pielea uscată, gălbejită
Aceste simptome vizibile sunt doar o parte din paleta de simptome ce se asociază cu tulburările alimentare. Persoanele anorexice au, în primul rând, o imagine deformată asupra corpului, ceea ce se asociază cu sentimente de nemulţumire de sine şi ajunge până la dispreţ şi ură de sine.
Putem face un exerciţiu de imaginaţie. Să ne privim corpul ca fiind o altă persoană - ce sentimente apar atunci când privăm o fiinţă umană de hrană? Ce încărcătură emoţională poate duce la a pedepsi o altă persoană prin a nu o hrăni? Hrana însemnă viaţă, energie. Această privare este o nevoie primară, este o formă de sadism. Pe lângă această agresivitate, apare şi refuzul de a vedea nevoile persoanei, practic de a vedea acea persoană şi de a-i accepta existenţa.
Această tulburare alimentară reprezintă şi o formă de neacceptare a propriei persoane, de respingere, de nesiguranţă. În ceea ce priveşte persoanele care suferă de anorexie în cele mai multe cazuri acestea nu pot accepta realitatea şi au o imagine complet deformată asupra propriului corp. În cele mai multe cazuri, anorexia este asociată cu depresie, anxietate.
Familia, prietenii, reţeau de suport joacă un rol important în viaţa unei persoane anorexice. Aceştia trebuie să intervină atunci când obsesia pentru curele de slăbire este accentuată, iar persoana se simte grasă în ciuda unei scăderi semnificative în greutate; când există un consum ridicat de laxative, diuretice, vomitive sau pastile de slăbit; are o preocupare anormală şi excesivă pentru prepararea hranei, numărătul caloriilor etc. Toate aceste elemente reprezintă un semnal de alarmă, iar familia trebuie să apeleze la medic şi la ajutor de specialitate.
Comentarii (7)
Esti ceea ce mananci, ce bei, ce faci.Eu cred ca in alimentatia ei lipseste laptele cu desavarsire(altfel i-ar fi crescut sanii).Mai cred totodata ca lipsa sportului de la varste fragede si personalitatea influenteaza cat de slaba este. Daca ar fi facut SPORT regulat-anumite exercitii- ar fi putut sa isi pastreze greutatea. Ex: O persoana nu face sport toata viata, este slaba. O alta persoana face sport regulat se mentine slab, proportionat asa cum ii sunt exercitiile.Aceasta persoana renunta la sport si ce se intampla? Ia in greutate, dar persoana asta acumuleaza masa musculara, mai degraba decat grasime. In timp ce cealalta persoana se va mentine slaba dar sanatatea lui ii va fi afectata mai des, iar cand va lua in greutate (daca va lua) , va fi depozite de grasime mai mari decat o persoana sportiva care a reununtat la sport. De asemeni persoana care a renuntat la sport de asemenea a inceput sa aibe probleme de sanatate mai dese. Ei, ei...
De ce se face atata caz pe tema greutatii, cand problema ei este , de fapt, ca e prea inalta!?! :)))) Oameni care n-au ce face! De ce nu se discuta atata despre fufele care au aproape, daca nu chiar peste 1,80, fapt care atesta clar o dereglare a glandelor - alta absurditate impuisa drept standard de "frumusete"?! Chestia cu imaginea femeii extrem de slabe (si inalte in exces) e la fel de cretinoida ca promovarea mai noua a "formelor" cu vadite tendinte catre obezitate morbida, gen fundurile enorme a la Beyonce, K Kardashian, Jenica Lopeti, care, daca n-ar sta pe regimuri draconice, ar ajunge cat elefantii?! Tendinta asta a fost un contraatac la fel de extremist lansat impotriva tampeniei promovate de manechinele pe picioroange. Atata le-a trebuit muierilor fara activitate, ca sa dea foc la forumuri si sa inceapa sa sara una la alta. Pana la urma e treaba fiecaruia cum se intretine si cum se simte bine. Daca unele vor sa se sinucida lent, e treaba lor, si asa sunt prea multe femei pe glob, dar de ce nu se face atata caz si de aspectul barbatilor?! Contrar a ceea ce a spus xxx, si din pacate pentru el, NU barbatii decid, pentru ca nu ei aleg! Punct! Femeia isi alege partenerul cel mai potrivit tipologiei ei genetice, pentru ca ea perpetueaza specia (doh!!!). Si tot femeile au decis intotdeauna tendintele modei, nu barbatii. As da exemplul curtezanei de la curtea regelui Frantei, care si-a taiat parul si a doua zi toate au aparut tunse ca ea, sau Mlle Coco Chanel, care a impus renuntarea la corset, dupa care toate au adoptat alt stil de viata, au facut sport ca sa se mentina subtirele la mijloc si fara corset etc., dar nu are sens sa ma obosesc. Oricum nici xxx, nici alt (amarastean de) cititor nu va fi ales de Iulia Albu, indiferent de greutatea pe care o are ea la un moment dat, asa ca... chill!!!
XXX Men Iulia nu este anorexica conform definitiei. Este constienta ca este slaba dar face din asta un titlu de glorie si incearca sa convinga ca asta este starea de normalitate. Din pacate pentru voi femeile nu puteti sa impuneti barbatilor frumusetea feminina asa cum o vedeti voi. Singurii care pot sa stabileasca standardul de frumusete feminina sint barbatii ori noi spunem brrrr..!
Sint persoane care maninca extrem de putin datorita conformatie stomacului si faptului ca nu suporta multe tipuri de mincare preparata. Aceia care prefera mai mult vegetale fara prea multa carne sau grasimi, sint pe primul loc sa piarda brusc in greutate in cazul unei situatii stressante ce apare in viata. Eu sint una dintre persoane, care desi anorexica am fost intotdeauna cu aproximativ 2-5 kg mai putin. In 1996 datorita stressului creat de emigrare am pierdut brusc in greutate ajungind de la 51 kg / 1.67 m inaltime la 38 kg. Nu am realizat aceasta decit accidental cintarindu-ma pt. ca intr-adevar se faceau glume pe seama mea. Mi-au trebuit apoi 10 luni de zile de a servi peste 7 mese /zi structurate in portii f. mici, pentru a ajunge la 48 kg. Acum in 2011 am o greutate de 52.4 kg pe care o controlez saptaminal. Nu am fost si nu sint anorexica, dar nu suport mincarurile grele si prefer legumele, carnea slaba si legumele. La situatii stresante, pierd cite 4-5 kg intr-o singura zi. Aceasta e total nesanatos, pt. ca pune presiune pe organism f. mult. Am citit si citesc f. mult incit m-am ajutat practic singura prin cursuri motivationale sa rezist la stress si astfel mi-am mentinut greutatea aproape normala, in tot acest timp. Posibil ca si fotomodelul are destul stress datorita slujbei de a se mentine in forma, viata de familie, publicitate, etc. In lumea modei e f. mult stress.
Poate sa dam cu carpa si sa punem alt poster in baraca sau cabina de camion...
Are destui bani slava Domnului pt a face ceea ce este mai bine pt sanatatea ei,poate asa se simte ea bine ,nu avem de unde stii ,nu?
sigur este anorexica este foarte slaba problema cand esti asa slaba este ca incepe o drama la un moment dat ca iti cedeaza imunitatea si incepi sa te imbolnavesti pe toate partile incepe si iti cedeaza corpul asta e adevarul din pacate ea nu cred ca il constientizeaza din pacte in urma unui soc emotional am slabit pana la 47 kg cu 1,74 a fost groaznic nu mai puteam sa mi revin si ma simteam epuizata tot timpul nu aveam energie si nu puteam continua eramf usoara ca un fulg am crezut ca voi muri dar mi am revenit m-am ingrasat ideea e nu va jucati cu asta ca e f usor sa pierzi controlul si pe langa asta indiferent cat de tare suferiti emotional iavzeti grija de voi este o stransa legatura fizic psihic
Posteaza comentariu