Ca să fie clar: piticii se îmbătau noapte de noapte și polițiștii îi prindeau cu plasele de prins fluturi, unul, german la bază, supranumit “Contele” a căzut o dată într-un vas de toaletă și greu l-au mai scos de acolo. Ehe... ce ani nebuni au fost! Apoi, în cazul unor actori, din pricina costumelor sufocante purtate, s-au consemnat inclusiv accidente vascular-cerebrale.
Din nou: la ce ne folosesc picanteriile acestea, toată această anecdotică? Se poate obține, în cazul muncii omului, frumusețea și altfel decât prin suferință? De ce vrem să scormonim în viețile celor apuși? Ce demon ne roade? Cred că răspunsul este simplu, cuprinzător și nu rezolvă nimic: natura umană de dincolo de curcubeu, de dincolo de copilărie.
Posteaza comentariu