- Care este "povestea" distribuirii dumneavoastra in acest film?
"Povestea" este destul de scurta: am fost chemata la probe de catre agentia de casting Talent Works, cu aproape 3 saptamani inainte de inceperea filmarilor. In scurt timp, i-am intalnit pe Derek Wax si David Yates (producatorul si, respectiv, regizorul), care, impreuna cu Wendy Brazington (directorul de casting) au considerat ca as fi potrivita pentru rolul Elenei Visinescu.
- Cum ati reactionat cand ati aflat detalii despre rolul propus? V-ati gandit atunci ca va avea un asemenea impact, ca va fi atat de bine primit de critica?
Scenariul a avut un impact puternic asupra mea. M-au impresionat profunzimea si seriozitatea cu care a fost abordat subiectul, dimensiunea lui sociala, politica si morala. Este un proiect in care mi-as fi dorit sa ma implic oricum, nu neaparat jucand unul dintre rolurile principale. In ceea ce priveste critica, ma bucur ca au fost atat de receptivi; insa nu cred ca ne-am pus aceasta problema. Pur si simplu am considerat ca e necesar sa spunem povestea celor doua surori - si implicit, a victimelor traficului de carne vie.
- Cum v-ati pregatit pentru acest rol?
Eram constienta de amploarea pe care traficul de fiinte umane o luase in ultimii ani, dar sursele noastre de informatie se limitau la articolele din ziare sau la jurnalele de televiziune. Este mult mai comod sa ignori o asemenea problema, cata vreme nu te atinge direct. Cand trebuie, insa, sa construiesti un personaj, sa te confrunti cu o realitate atat de dureroasa (chiar daca principala noastra unealta este imaginatia), perspectiva din care privesti lucrurile se schimba radical.
In timpul ramas pana la inceperea filmarilor nu am avut posibilitatea sa ne intalnim cu fete care fusesera traficate, dar ne-am documentat citind, vizionand inregistrari cu interviuri, anchete sociale si reportaje despre acest subiect.
- Ce parteneri ati avut in film si care a fost atmosfera pe platoul de filmare? A fost o anume sugestie din partea colegilor de platou pe care ati urmat-o? Sau un anume lucru pe care l-ati "furat" de la acestia?
Pot spune ca am avut prieteni langa mine: cu Maria Popistasu si John Simm am filmat aproape in fiecare zi; Rodica Negrea, Emil Hostina, Dan Astilean, Andi Vasluianu, Florin Busuioc sunt actori minunati si parteneri generosi, ale caror sugestii nu m-am sfiit sa le urmez, cum nu ma sfiesc sa "fur meserie", ori de cate ori am ocazia; iar pe platou oricum trebuia sa prind totul din zbor, pentru ca eram la primul meu film, si transformam totul intr-o sursa de inspiratie.
- Ce inseamna acest rol pentru cariera dumneavoastra? Ce anume ati castigat, atat profesional, cat si personal, pe parcursul turnarii filmului?
"Sex Traffic" a fost o experienta care m-a maturizat ca artist, ca femeie, ca om.
- Ati trait o anume experienta sau intamplare esentiala pentru dumneavoastra si cariera?
"Intamplarea esentiala" este intalnirea cu Maria, sora mea din film, si cu John Simm. Termenul "cariera" ma sperie; nu vreau sa cred ca as juca intr-un spectacol sau intr-un film pentru a construi sau a consolida o "imagine" sau o "cariera". Pur si simplu ma intereseaza jocul acesta la granita dintre realitate si fictiune, spatiul acesta unde totul este posibil.
- Care este mesajul principal al filmului?
Sper ca filmul sa nu ne lase sa uitam.
- Unde s-au desfasurat filmarile?
Am filmat in Romania - la Constanta, in Bucuresti si in Studiourile MediaPro, precum si in Anglia, la Londra.
- Cum arata o zi de lucru? La ce ora incepeau filmarile si cum s-au desfasurat acestea?
Ma trezeam pe la 6 in fiecare dimineata si abia asteptam drumul pana la locatie, infrigurarea repetitiior, machiajul, luminile, toata agitatia acestei adevarate "orchestre" care se acorda si care inceta deodata, dupa ce se striga "Actiune!" Si asa o tineam cateodata si 12 ore. Frig, ploaie, zile insorite (parca cineva acolo sus avea grija ca vremea sa fie in armonie cu scenele filmate)... In fiecare zi ne astepta altceva, si "aventura" aceasta ne-a pastrat proaspeti, ne-a pastrat capacitatea de a ne mira, de a ne lasa uimiti de tot ceea ce ni se intampla.
- Care este diferenta intre abordarea unui rol pe scena si unul din fata camerelor de luat vederi?
Exista o diferenta, poate, care tine de forma, si nu de fond; am jucat si piese in care publicul era la mai putin de 2 metri distanta de noi. "Economia de mijloace", sintagma atat de des invocata in scoala, sau expresia "less is more" (n.r. - mai putin inseamna mai mult) sunt reguli, atat in teatru, cat si in film. Cred ca teatrul elisabethan e mai aproape, intr-un anume fel, de film. Cineva te priveste,intotdeauna, din unghiul din care te astepti mai putin.
De fapt, cautam "forme noi", imprumutand din mijloacele de expresie ale celorlalte arte; influentele sunt reciproce.
- Intentionati sa va continuati cariera in televiziune, eventual cinematografie ?
Intentionez sa continui sa joc in proiecte interesante, fie ca e vorba de teatru sau film.
- Ce rol v-ati dori sa interpretati?
Aaaaaa... Urmatorul?
- Alaturi de cine v-ar placea sa jucati? De ce?
Gael Garcia Bernal... Dupa ce l-am vazut in "Amores Peros".
- In urma prestatiei din film si a premiului acordat, ati primit oferte din strainatate?
Da.
- Ce simte o actrita potential castigatoare in clipa in care se anunta nominalizarile?
Emotie. Si dor.
- Tinand cont de faptul ca, pentru acest rol, ati castigat in martie si premiul oferit de Royal Television Society, v-ati asteptat sa castigati si acum?
Nu m-am gandit la asta. Nu-mi plac pronosticurile, imi plac surprizele.
- Jucati si pentru detinutii minori din penitenciare... Cum s-a nascut acest proiect?
Grupul de Actiune Teatrala 05 s-a nascut in urma colaborarii cu actorul si regizorul francez Christian Benedetti, colaborare inceputa acum patru ani la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. Suntem cinci: Christian, Olimpia Malai, Doru Catanescu, Constantin Lupescu si eu. Impreuna am tradus si am jucat textele lui Sarah Kane (Blasted, Crave, 4.48 Psychosis) in premiera in Romania, si intr-o micro-stagiune la Theatre-Studio din Paris.
- Ce piese ati jucat pana acum pentru spectatorii din penitenciar?
In ianuarie 2004, doi dintre colegii mei, Olimpia si Doru, cordonati de Christian Benedetti au jucat, impreuna cu minorii si tinerii din Centrul de reeducare din Satu Mare piesa "Copiii", de Edward Bond; cu sprijinul Unicef si al Directiei Penitenciarelor, am reluat acest proiect anul acesta la Craiova (Penitenciarul pentru minori si tineri) si la Targu Ocna (Centrul de reeducare).
- In functie de ce criteriu va alegeti repertoriul si cum receptioneaza acesti copii teatrul si in general un act de cultura?
Nu jucam pentru ei, ci jucam cu ei. Prin joc, prin improvizatie, se creeaza un dialog si incercam sa gasim impreuna un mecanism de gandire care ii va ajuta sa depaseasca blocajele, complexele, si sa iasa din cercul vicios al violentei. Invata sa-si foloseasca Imaginatia ca instrument de cunoastere. Raspunsul lor e prompt; sunt destepti, au umor, sunt creativi, si, de multe ori, mai buni si mai generosi decat noi.
- In teatru, ce alte proiecte aveti in desfasurare?
Afara, in "libertate", sunt actrita la Teatrul L.S. Bulandra, unde joc in "Anatomie. Titus. Caderea Romei" de Heiner Muler, in regia lui Alexandru Darie, si in "Tatal"(A. Strindberg), in regia Catalinei Buzoianu.
Posteaza comentariu