Al Di Meola este nascut pe 22 iulie 1954, in New Jersey, si este fiul unor emigranti din Nepal si Italia. Pe numele sau adevarat Al Laurence Dimeola, artistul a crescut in Bergenfield, unde a facut si studiile liceale. In copilarie, isi impartea timpul intre orele de chitara si cluburile de salsa din orasul natal. Si, ca in majoritatea cazurilor, Di Meola a avut un exemplu care l-a ajutat sa ajunga unde este acum. Acesta se numeste Larry Coryell.
In anul 1971, s-a inscris la colegiul de muzica Berklee din Boston, iar in anul 1974, s-a alaturat trupei lui Chick Corea, Return to Forever, in care a activat pana in 1976.
Di Meola a cantat de-a lungul timpului mai multe genuri muzicale, insa cel care l-a consacrat este un jazz cu influente latino. Este de patru ori castigator al premiului "Best Jazz Guitarist", acordat de catre cea mai bine cotata revista de specialitate, "Guitar Player Magazine".Robert Lynch, istoric in domeniul chitarei, spune: "In istoria chitarei electrice, nimeni nu a realizat performantele pe care le-a atins Di Meola. Stapanirea deplina a diferitelor stiluri este, pur si simplu, uimitoare. Ma simt privilegiat ca am avut posibilitatea sa-i studiez lucrarile in toti acesti ani."
"Chiar zilele trecute am urmarit un clip mai vechi al domnului Di Meola, clip in care interpreta melodia 'Jumping Jack Flash', a celor de la Rolling Stones. Este incredibil cum a reusit sa pastreze perfect personalitatea pe care a imprimat-o melodiei Keith Richards.", adauga Robert Lynch.
Ca o completare a carierei solo fabuloase pe care si-a construit-o, el a colaborat, de-a lungul timpului, cu o serie de artisti la fel de importanti, cum ar fi: basistul Stanley Clarke, Jan Hammer, care canta la orga, violonistul Jean-Luc Ponty si chitaristii John Mc Laughlin si Paco de Lucia. De asemenea, a avut o colaborare pe albumul "Hearts and Bones" al lui Paul Simon, in anul 1983, la piesa "Allergies".
La inceputurile carierei lui, s-a evidentiat odata cu lansarea primului album solo "Midnight Sun", in 1976. El a fost remarcat datorita complexitatii solo-urilor de chitara si a compozitiilor pe care le-a prezentat.
Foarte repede, pe urmatoarele albume, artistul a inceput sa exploreze culturile mediteraneene si genurile acustice, cum ar fi flamenco. Exemple potrivite pentru a sustine aceasta afirmatie sunt piesele: "Mediterranean Sundance" si "Lady of Rome, Sister of Brazil", care pot fi gasite pe albumul "Elegant Gypsy", lansat in 1977.
Albumele ce au venit au mers pe o combinatie de rock si jazz, cantate la chitara. Di Meola a continuat sa lucreze muzica latina cu influente de jazz pe albume precum "Casino" si "Splendido Hotel".
La piesa "Fantasia Suite for Two Guitar" a incercat o acustica subtila, acelasi lucru reusind si pe albumul "Friday Night in San Francisco", realizat in colaborare cu McLaughlin si De Lucia, material discografic care a inregistrat cele mai bune vanzari. Anul 1980 ii mai aduce o colaborare de succes cu cel mai renumit rocker latin, Carlos Santana.
Odata cu realizarea albumului "Scenario", artistul a inceput sa cante un jazz electronic, in colaborare cu Jan Hammer. Deja realizata aceasta schimbare, artistul a continuat pe aceeasi linie si albumul "Cielo e Terra". "Soaring Through a Dream" este un material pe care se aud foarte bine chitara si orga, iar anii '90 i-au adus lui Di Meola un stil mai modern decat jazz-ul.Atunci cand merge in turnee, artistul are obiceiul sa-si incheie concertele cu piesa "Race with Devil on Spanish Highway", o melodie energizanta de pe albumul "Elegant Gypsy".
Di Meola a reusit, prin succesele pe care le-a inregistrat de-a lungul carierei sale, sa devina un exemplu pentru chitaristii din intreaga lume, precum Yngwie Malmsteen, alaturi de care apare, in 2003, pe albumul "Black Utopia", semnat de Derek Sherinian.
In orice caz, dupa anii '80, Di Meola s-a indepartat foarte mult de chitara electrica, instrument care l-a consacrat. Artistul opteaza acum pentru cea acustica, ce il menajeaza mai mult din punct de vedere al volumului.
Posteaza comentariu