Adriana Trandafir, o pesimista? Nu, o optimista trecuta prin viata!

Urmarind-o la televizor si pe scena, nu este greu sa ne dam seama ca este o persoana extrem de energica, iar atunci cand am cunoscut-o, m-am gandit ca expresia "iute ca prasnelul" pare sa fi fost inventata pentru ea. Adriana Trandafir a stiut intotdeauna sa raspunda "Prezent!" provocarilor profesiunii sale, pe care o iubeste, chiar si atunci cand actoria i-a cerut cel mai scump pret cu putinta.

De curand, Adriana Trandafir a devenit una dintre "piesele de rezistenta" ale postului de televiziune Kanal D, unde realizeaza si prezinta, de luni pana vineri, emisiunea "Confidenta". Totodata, colaboreaza cu Teatrul de Comedie si cu Teatrul "Constantin Tanase", este director artistic al companiei de teatru D'aya si presedinta a Fundatiei Maria Tanase. Intr-adevar, parca nu oboseste niciodata...

Pentru Adriana, emisiunea "Confidenta" este o provocare si, asa cum ne povesteste ea, a fost aleasa de la bun inceput pentru postul de prezentator, pentru obtinerea caruia se vehiculasera initial multe nume cunoscute.

"Sincera sa fiu, am fost mirata ca am ajuns 'in carti'. Au circulat multe nume, dar eu am fost aleasa. Domnul Mehmet Kucuk, caruia ii multumesc, a fost sigur inca de la prima discutie ca sunt cea mai buna prezentatoare pentru aceasta emisiune. Nu a pariat, a mers la sigur, desi nu vazuse nici un spectacol de-al meu. Intalnirea cu el a reprezentat momentul de gratie al anului 2006", spune Adriana.

Formatul emisiunii, asa cum se difuzeaza in Turcia, a atras-o din primul moment. "Era o emisiune interactiva, unde participau invitatii, publicul din sala si publicul telespectator, si toti voiau acelasi lucru: sa ajute un om aflat intr-un impas sau sa lamureasca o problema a cuiva care nu i-a gasit solutia, ori sa gaseasca raspuns la o intrebare. Atat specialistii, cat si oameni simpli care s-au confruntat cu problema respectiva, pot sa dea sfaturi. Am fost convinsa ca pot face aceasta emisiune.

De altfel, prima mea intrebare cand am vorbit cu angajatorul a fost nu 'cat?', ci 'ce trebuie sa fac?'. Emisiunea este universal valabila oriunde in lume, pentru ca aduce in lumina reflectoarelor oamenii simpli cu probleme mari. Ceea ce am adus noi in plus fata de emisiunea de la Istanbul este ca am chemat in studio personalitati pe care vrem sa le cunoastem dincolo de profesie - cu trairi, cu rabufniri, cu 'nisip in dinti' - pentru ca oamenii au senzatia ca persoanele din viata publica nu au sentimente, nu au inima, traiesc deasupra pamantului cu zece centimetri, ceea ce nu este adevarat. Prin aceasta emisiune incercam sa le cunoastem pasurile, necazurile si modul in care le-au solutionat", relateaza actrita.

Una dintre provocarile emisiunii consta in faptul ca, pentru prima data, Adriana Trandafir se gaseste si in postura de realizator. "De cealalta parte a barierei, adica in spatele camerei, este mult mai greu decat imi inchipuisem. Eu am avut un mare noroc, in sensul ca producatoarea mea - Laura Petrache - este un om cu care ma inteleg si din priviri, suntem pe aceeasi lungime de unda, isi cunoaste foarte bine meseria si, impreuna cu alte trei fete din echipa, am fondat o mica 'familie'. A pune pe picioare o televiziune in Romania este un pariu greu de castigat, concurenta este foarte dura, iar ultimul cuvant il va avea publicul. As vrea sa o mentionez si pe Irina Radu, directoarea de programe care a reusit intr-un timp extrem de scurt sa puna pe picioare acest proiect, care este foarte ambitios si important pentru intregul trust".

"Confidenta" - o emisiune care actioneaza asupra unor mentalitati de comunicare invechite

"Emisiunea 'Confidenta' nu este o 'sueta'; dimpotriva, e ceva foarte serios. Incercam sa aflam toate detaliile despre cazul respectiv, sa-l 'instrumentam' si sa-l si ajutam pe omul respectiv - fie rezolvandu-i problema, fie ajutandu-l sa inteleaga din ce cauza s-a intamplat totul, astfel incat sa fie atent la eventuale repercusiuni, fie indrumandu-l si aratandu-i unde a gresit. Iar eu nu pot sa fac aceasta singura, asa incat apelam la specialisti: psihologi, medici, ministri, primari, care trebuie sa raspunda intrebarilor noastre, in direct. Ceea ce s-a si intamplat, sa stii ca pana acum am avut usile deschise si am rezolvat cazuri dificile. Noi incercam sa ajutam oamenii, le respectam intimitatea in sensul ca nu dezvaluim mai mult decat sunt ei dispusi sa spuna. Prin aceasta emisiune actionam si asupra unor mentalitati retrograde legate de comunicare pentru ca, iata, suntem in mileniul trei si orice lucru nespus, cumulat si contorizat, duce la un final cumplit.

Este foarte greu sa-i faci sa vorbeasca; nu ne-am nascut intr-o tara libera si inca suntem supusi unor mentalitati gresite, unor preconceptii, unor inhibitii, de care ne descatusam foarte greu. Oamenii simpli vorbesc despre problemele lor cu mai multa usurinta, dar am avut surpriza sa vad ca si oamenii a caror viata este pusa adesea sub lumina reflectoarelor nu pot sa fie foarte deschisi si dispusi sa discute despre necazurile lor".

Un exemplu in acest sens este Teodora Bertzi, secretar de stat in problemele de adoptie ale Romaniei. Adriana a invitat-o in emisiune in calitate de specialist, pentru ca avea niste cazuri in care erau implicati copii parasiti sau infiati.

"Era vorba despre destramarea unei familii si eu spuneam ca, iata, Teodora Bertzi are o viata de familie fericita, alaturi de sotul sau si de copii. Iar ea mi-a dat un raspuns incredibil: 'Sa stii, Adriana, ca viata mea nu-i atat de roz cum crezi tu'. Am fost socata si i-am spus: 'Teodora, mi-ai facut o confesiune si nu stiu ce sa fac...', iar ea mi-a raspuns 'Invita-ma intr-o emisiune si-ti voi raspunde'. Am invitat-o si am aflat ceea ce nu stiam, desi eu ii cunosc pe amandoi de multi ani: ca ea a mai fost casatorita. Mi-a povestit despre calvarul vietii ei inainte de casatoria cu Ducu si ce a insemnat prima iubire, prima casatorie si primul divort... Sau am aflat despre actorul Alexandru Bindea, care a trecut prin disperarea a doi ani de somaj, avand o familie de intretinut. Dincolo de rasul lui, am aflat despre tristetile sale.

Iata ca-mi dezvalui de fapt o alta fateta a emisiunii mele, a structurii mele - de fapt, cred ca aceasta este oglinda structurii mele: sunt o femeie trista, plina de umor", surade Adriana, iar zambetul sau ii confirma spusele.

Dat fiind ritmul sustinut de lucru si complexitatea emisiunii, mai are timp Adriana Trandafir sa se dedice teatrului? "Recunosc, atunci cand am semnat contractul si am acceptat sa fac aceasta emisiune, am avut senzatia ca as mai putea sa ma ocup si de teatru, sa ma mai implic in proiecte noi. Drept pentru care am si incercat sa am un proiect pentru festivalul de la Sibiu (mai exact, sa sustin un recital in limba germana dupa un text foarte dificil, de D.R. Popescu) dar cu durere spun ca mi-am dat seama ca nu pot. Am incercat, am invatat noptile, dar mi-am dat seama ca mi-e imposibil".

"Liber profesionista sunt, dar timp liber nu am"

Adriana Trandafir a ales sa schimbe macazul din punct de vedere profesional, intr-un moment cand multi altii nu ar fi avut curajul necesar. Dar ea si-a asumat acest lucru si timpul i-a demonstrat ca a facut o alegere buna. "Dupa ce am implinit 50 de ani am ales sa nu mai fiu angajata teatrului Odeon, deci dupa 28 de ani am renuntat la statutul de actrita angajata si am incercat sa 'trec in haiducie' si sa devin liber profesionist. Nu e deloc usor, dar in acelasi timp am primit foarte multe propuneri si au aparut multe oportunitati. Liber profesionista sunt, dar timp liber nu am.

Pentru multi, gestul meu a fost de neimaginat: cum adica, la 50 de ani, dupa 28 de ani de fidelitate, sa spui 'Nu mai vreau sa functionez asa'? Am avut si motive personale, despre care nu voi vorbi insa niciodata pentru ca eu sunt un om de bun-simt, care gandeste pozitiv si nu ma intereseaza sa acumulez energii negative. Am vrut sa demonstrez ca sunt o actrita talentata si ca nu vreau sa fiu directoare sau sefa de cadre; vreau sa fiu actrita si sa vin la teatru cu bucurie pentru ca arta izvoraste din bucurie...

Am continuat lucrul cu compania de teatru D'aya unde sunt director artistic si am facut patru spectacole, cu care am fost in turnee in intreaga lume: India, Coreea, Australia, Iordania, Portugalia, Egipt, Italia, unde am avut spectacol la Vatican. De asemenea, joc rolul principal in doua piese la Teatrul de Comedie: 'Chirita ot Barzoieni' si 'Cand vine barza', doua spectacole absolut extraordinare, care imi aduc mari bucurii. Am fost si invitata de teatrul "Constantin Tanase" sa joc in piesa 'Bufonii regelui', alaturi de cele mai mari nume ale teatrului de revista din Romania. Asa se face ca am ramas o ambasadoare a teatrului romanesc", conchide actrita.

Adriana imi spune ca, stand de vorba cu mine, realizeaza ca se regaseste printre putinii artisti care au prins ultimul vagon al trenului tineretii. "La varsta asta, fiind cea mai tanara dintre batrani si cea mai batrana dintre tineri, as fi putut sa raman intr-un 'dolce far niente', numai ca eu nu sunt asa. Ca dovada, am terminat acum facultatea de Comunicare manageriala si resurse umane, am dat o multime de examene, si nu e simplu sa te-apuci de asa ceva la 50 de ani. Stii de ce-am facut-o? Bunica mea spunea, cu multa intelepciune: 'Ca sa fii destept, trebuie sa stii unde esti prost'. Mi-am dat seama ca vremurile s-au schimbat si cu cat detii mai multa informatie, cu atat poti sa te descurci mai bine.

Am tras o linie si am facut socoteala, cum spunea poetul, si am inteles ca dupa 50 de ani, cand alti oameni nu mai au nimic inainte si nimic in urma, trebuie sa o iau de la capat. Iar un nou inceput poate fi mai greu, dar poate fi si salvator. Aproape ca am primit propuneri mai multe ca niciodata, poate pentru ca mi-am schimbat si genul - joc roluri de mame si sotii, eu care inainte fusesem 'Domnisoara Nastasia', 'Maria Tanase'"...

Retrospectiv privind lucrurile, Adriana spune ca in ceea ce o priveste, 2006 a fost un an foarte ciudat. "Daca as fi pesimista, ar trebui sa spun ca am fost somera. Oricum, despre pesimist se spune ca e un optimist trecut prin viata. Am invatat ca, atunci cand Dumnezeu iti inchide o usa iti deschide o fereastra, pentru ca dupa acest an foarte greu au venit multe propuneri care imi arata ca sunt un om viu, ca 'functionez' si ca lumea ma iubeste".

"Copiii din ziua de azi stiu cu precizie ce vor"

Adriana are doi copii, Stefan, in varsta de 16 ani, si Maria Speranta, care a implinit de curand 7 ani. Chipul Adrianei se lumineaza atunci cand vine vorba despre ei. "Stefan vrea sa devina avocat de drept maritim international. Aceasta generatie stie exact ce vrea. Maria Speranta are 7 ani, iar ea negociaza in avantaj - adica ea nu spune, cum ziceam eu cand eram de varsta ei 'Mama, vreau si eu papusa aia', ea spune 'Mami, uite cum facem; tu imi cumperi papusa si eu mananc la pranz, e bine?', iar eu cedez, pentru ca vreau sa manance la pranz, din cand in cand!", se amuza Adriana.

Oare ce parere ar avea daca ei vor dori sa urmeze tot actoria? "Eu n-as vrea ca Maria sau Stefan sa urmeze cariera mea, pe care nici eu n-as mai urma-o daca ar fi sa-mi iau viata de la inceput; pretul este foarte mare, iar viata e atat de scurta, incat merita sa te bucuri de fiecare clipa. Or, in meseria asta nu te mai poti bucura de fiecare moment, viata noastra e tot timpul in galop.

Noi, actorii, trebuie sa invatam in fiecare zi - ma crezi ca eu calc si invat, sau merg cu autobuzul ca sa pot sa invat pentru ca altfel nu mai am timp? Este un galop ucigator, un galop care duce spre nicaieri cateodata... De aceea mi-as dori ca ei sa aiba o meserie care sa le lase timp si pentru ei. Actoria este o profesie extraordinar de frumoasa, dar tristetile sunt direct proportionale cu bucuriile si realizarile. Uite, justitia de pe pamant a hotarat ca dupa divortul meu, Stefan sa fie incredintat tatalui pentru simplul motiv ca eram actrita. Daca as fi fost o simpla muncitoare la Apaca, bineinteles ca mi-ar fi ramas copilul. Eu am platit pretul cel mai crunt cu putinta pentru aceasta meserie. Ma gandeam ca poate ar trebui sa-mi fac un fel de testament prin care sa le spun copiilor mei cat de rau imi pare ca n-am putut sa stau cu ei atat cat mi-as fi dorit si car ar fi meritat. Eu am observat ca Maria Speranta a crescut in ziua cand am vazut ca nu mai folosea scaunelul pentru a ajunge la chiuveta. Parca ieri am nascut-o...".

Leopoldina Balanuta si Maria Tanase, doua personalitati care au marcat-o

Ma intreb care au fost oamenii care au influentat-o pe Adriana de-a lungul vietii sale si imi spune ca lista e lunga, ar fi dificil sa se opreasca asupra cuiva anume. "Nu pot sa nu o mentionez pe Leopoldina Balanuta, care mi-a fost un adevarat mentor spiritual si de care mi-e foarte dor, dar despre care sunt convinsa ca ma vede de acolo, de sus. Intr-un interviu, Leopoldina a spus despre mine un lucru pe care nu multi l-au sesizat... anume, acela ca structura mea este de mare tragediana, si acesta este adevarul".

Adriana Trandafir a infiintat Fundatia Culturala "Maria Tanase", ea fiind o admiratoare ferventa a grandioasei interprete. "Atunci cand spunem 'Romania', alaturi de Enescu, de Constantin Brancusi, Iorga sau Eminescu, Maria Tanase isi are cu siguranta locul sau... A plecat, ca orice geniu as spune, din talpa taranului roman, din firul ierbii si a ajuns sa fie pasarea maiastra a neamului romanesc".

Intalnirea cu Maria Tanase, "Privighetoarea din Carpati"

"Am cunoscut-o cand eram copil. Aveam vreo cinci ani, eram acasa, in gradina si tata mi-a spus ca ar trebui sa mergem la caminul cultural, ca vin artisti de la Bucuresti. Tin minte ca era toamna; am smuls din gradina niste crizanteme, tata m-a luat pe umeri si am mers pe ulita spre caminul cultural. De vreme ce tata ma tinea pe umeri, am vazut autobuzul sosind. Erau Ioana Radu, Maria Tanase, Rodica Bujor, Ion Luican, Emil Gravris, Maria Lataretu... Au intrat in sala de spectacol iar eu, fiind mica, m-am dus pana la 'buza' scenei si m-am uitat in sus. Cand a cantat Maria Tanase, stateam acolo jos cu florile in mana, iar ea m-a vazut si-a zis "Uitati-va la fata asta, are ochii ca mine, cat doua campii de verzi, mi-a luat florile, m-a luat in brate si m-a sarutat. Atunci nu mi-am dat seama ce se intampla cu mine... acum realizez ce moment de gratie am trait atunci.

Prin activitatea la aceasta fundatie, vreau ca amintirea Mariei Tanase sa ramana in permanenta vie. Indiferent unde esti si ce esti, ministru sau simplu taran, si daca ti-e rusine ca esti roman, cand o auzi pe Maria Tanase uiti de toate grijile si necazurile si esti mandru de radacinile tale, pentru ca, asa cum spunea chiar ea, 'Lemn bun, lemn rau, tot cenusa! Importanta e flacara!'".