Fenomenul este numit "ruşinea copacilor", pentru că ramurile cele mai înalte ale acestora evită să se atingă cu ale altor arbori.
Acest comportament i-a intrigat pe oamenii de ştiinţă încă din 1920, când a fost observat pentru prima oară, iar de atunci au fost formulate mai multe ipoteze: unii cred că frunzele şi ramurile arborilor nu se ating pentru a evita răspândirea insectelor dăunătoare. Alţii sunt de părere că arborii încearcă să evite astfel să-şi rupă ramurile când vântul bate puternic.
Deşi niciuna dintre aceste teorii nu explică pe deplin de ce se întâmplă acest fenomen, un lucru e sigur: avem de-a face cu o nouă lecţie de evoluţie pe care natura ne provoacă să o înţelegem.