Care este centrul Universului?
De fapt, Universul nu are niciun centru. De la Big Bang, de acum 13,7 miliarde de ani, Universul a continuat să se extindă. Dar în ciuda numelui său, Big Bang nu a fost o explozie care a izbucnit în exterior dintr-un punct central de detonare. La început, Universul era extrem de compact și de mic. Apoi fiecare punct al Universului s-a extins în mod egal, expansiune care continuă și în prezent. Astfel, fără niciun punct de origine, Universul nu are niciun centru.
O modalitate prin care poți înțelege mai bine această teorie este să-ți imaginezi o furnică bidimensională care trăiește pe suprafața unui balon perfect sferic. Din punctul de vedere al furnicii, toată suprafața pare la fel. Nu există niciun centru pe suprafața sferei și nici măcar o margine. În momentul în care umfli balonul, furnica va vedea cum universul său bidimensional se extinde. Iar dacă desenezi puncte pe suprafață, acestea se vor depărta unul de altul, la fel ca galaxiile din Universul nostru adevărat.
Pentru furnica din acest univers bidimensional, orice a treia dimensiune care se extinde perpendicular pe suprafața balonului, cum ar fi călătoria spre centrul balonului, nu are sens fizic. Aceasta știe că poate merge înainte și înapoi, la stânga și la dreapta, după cum a afirma Barbara Ryden, astrofizician la Universitatea de Stat din Ohio. Dar nu există niciun concept de sus și de jos.
Universul nostru reprezintă o variantă 3D a universului balonului 2D. Dar analogia balonului, cu suprafața sa limitată, reprezintă un univers finit. Iar cosmologii încă nu sunt siguri că este aplicabilă această teorie și Universului nostru. Limitate de cât de departe a strălucit lumina Big Bangului, observațiile cosmologilor oferă doar o perspectivă finită a cosmosului, dar întregul Univers ar putea fi infinit.
În acest caz, poți înlocui balonul cu o foaie de cauciuc expansibilă, care se extinde pentru totdeauna. Sau dacă vrei să te gândești la un univers 3d, imaginează-ți o bucată infinită de pâine cu stafide, care se extinde în mod continuu. Stafidele, în acest caz, reprezintă galaxiile care zboară departe unele de altele. Dacă Universul este infinit, atunci nu există niciun centru.
Ideea conform căreia Universul este plat sau curbat depinde de cantitatea totală de masă și de energie din cosmos. Dacă densitatea de masă și energie a Universului este exactă, mai exact densitate critică, atunci Universul este plat ca o foaie, extinsă la o rată de accelerare constantă. Dar dacă densitatea este mai mare, atunci cosmosul este curbat ca balonul. Gravitatea suplimentară de la această densitate crescută ar întârzia expansiunea cosmică, ducând în cele din urmă la această creștere.
Între timp, la o densitate mai mică decât această densitate critică, expansiunea cosmică ar accelera și mai mult. În acest scenariu, Universul ar avea o curbură negativă, forma sa semănând cu o șa. Ar fi totuși infinit, deci fără centru.
Până în prezent, ideile și observațiile teoretice, cum ar fi cele ale radiației cosmice, urmările Big Bangului, arată un Univers remarcabil de plat. Dar cosmologii încă nu sunt siguri dacă Universul este într-adevăr plat sau dacă curbura este atât de lată, încât Universul doar pare plat, în mod similar cu modul în care Pământul se simte plat la suprafață.
Ideea conform căreia Universul nu are niciun centru și, prin extensie, nicio margine este în concordanță cu principiul cosmologic. Niciun loc în Univers nu este special. Observațiile despre modul în care sunt distribuite grupurile de galaxii dezvăluie un cosmos care, atunci când te uiți de departe, arată la fel peste tot. De-a lungul istoriei, oamenii au crezut în mod eronat că suntem în sau aproape de centrul Universului, indiferent dacă centrul era Pământul, Soarele sau chiar galaxia Calea Lactee. Dar, indiferent de cât de speciali credem noi că suntem, Universul ne-a demonstrat altceva până în prezent.
Posteaza comentariu