Trei noutăţi teatrale absolute în spectacolul „Jocul din Ialta”

Spectacolul de teatru „Jocul din Ialta”, produs de Asociaţia Axis Productions, cu premiera pe 3 septembrie la Godot Café, se lansează cu trei noutăţi absolute în România:

- este prima dramatizare a lui Brian Friel după „Doamna cu căţelul”, de A.P. Cehov, care se  joacă pe o scenă românească
- scenografia este realizată live, de către pictorul şi scenograful Ion Nedelcu
- Adrian Păduraru, unul dintre cei mai îndrăgiţi juni primi ai anilor 1980, revine –prima dată după 20 de ani – în rol de „crai”, ca Dimitri Gurov

„Jocul din Ialta”, în regia lui Cezar Ghioca, cu Adrian Păduraru şi Ana Donosa ca protagonişti, va avea premiera la Godot Café (Strada Blănari 14, București) miercuri, 3 septembrie a.c., de la ora 20. Trei noi reprezentaţii, pe lângă premieră, vor mai fi programate în septembrie, la acelaşi teatru. Durata spectacolului este de o oră, iar preţul unui bilet este de 30 lei.

„Jocul din Ialta” este o piesă într-un act după „Doamna cu cățelul”, o nuvelă scrisă de Cehov și considerată una dintre cele mai reușite proze scurte scrise vreodată, ce povestește o aventură dintre un bancher și o tânără, începută vara, într-una dintre cele mai populare destinații de vacanță la Marea Neagră.

Aventura devine un act firesc, așteptat, venit să aline suferința a doi parteneri care, cu disperare, își caută fericirea.

„Doamna cu căţelul” în viziunea dramaturgului Brian Friel face parte dintr-o trilogie de inspiraţie cehoviană ce mai include o adaptate după farsa într-un act „Ursul” şi o a treia piesă într-un act care ne prezintă întâlnirea ficţională la Moscova dintre Andrei Prozorov din „Trei surori” şi Sonia Marmeladova din „Unchiul Vanea”, mult după finalul celor două piese. „Doamna cu căţelul” s-a mai jucat în România la teatrul Maria Filotti din Brăila, în 2001, nefiind vorba – însă – de dramatizarea lui Brian Friel.

Atmosfera de sfârșit de secol XIX  din piesa „Jocul din Ialta” este redată minimal, din costume, și printr-o proiecție a unui decor care se construiește în direct, cu o pensula înmuiată în vin roșu, de către pictorul şi scenograful Ion Nedelcu. „Vinul este sânge, este viaţă. Nararea în vin nu am vrut să fie o ilustrare a ce spune personajul sau a epocii”, îşi explică Ion Nedelcu „invenţia”. „Am vrut să fiu un spectator, care stă deoparte, ascultă şi vede povestea asta... Lui îi merge mâna după ce-şi imaginează ascultând povestea, aşa încât să nu deranjeze piesa. Desenul trebuie să se topească în poveste”, concluzionează Nedelcu, realizator al decorurilor pentru ceremonii de gală precum Globurile de Aur (Los Angeles, SUA), dar şi a scenografiei a peste 60 de filme româneşti.

„Uzul proiecţiilor pe tot parcursul piesei, pentru a crea frânturi de peisaje, de 'cadre cinematografice', toate într-o grafică monocromă, ca şi bucăţi pierdute dintr-un puzzle al amintirilor, ar putea reprezenta o modalitate 'prietenoasă' de a momi imaginaţia spectatorilor şi ar spori impactul vizual 'modern' al montării”, e de părere Cezar Ghioca. „Spaţiul grafic creat sau şters pe parcursul acțiunii trebuie să sugereze fluiditatea temporală pe care doar spaţiul imaginar-oniric o poate căpăta. Imaginaţia personajelor este în perpetuă mişcare, viziunea lor asupra vieţii şi chiar asupra lor însele este permanent alterabilă, la fel ca şi fundalul viu ce redă – şi el – povestea unor emoţii în plină schimbare”, îşi motivează Ghioca opţiunea regizorală. Cezar Ghioca este regizor artistic la Teatrul „Constantin Tănase” din Bucureşti, bursier Fulbright în SUA şi regizorul a peste 20 de spectacole de teatru.
Sinopsis

În staţiunea estivală Ialta, la sfârșit de sezon, moscovitul Dimitri Gurov (Adrian Păduraru), un crai de vreo 40 de ani, în călătorie fără nevastă şi copii, „cucereşte” o frumoasă doamnă cu un căţel, Ana Sergheievna (Ana Donosa), aflată şi ea în vacanţă fără soţul ei. Aventura târzie de vară dă naştere unei dragoste pătimaşe, prin care cele două personaje ajung să îşi redefinească viaţa şi raportul personal dintre real şi imaginar. Totul pe fundalul fascinantului şi eluzivului „Joc de-a Ialta” – propus de unul dintre protagonişti, ca modalitate de combatere a plictiselii – un joc al fanteziei, ce constă în a propune biografii fictive necunoscuţilor, joc căruia îi cad pradă chiar eroii poveştii; aceştia vor ajunge să-şi imagineze propriile vieţi, pierzând graniţa cu realitatea, datorită autenticității trăirilor imaginare.