Pentru regizorul Simon Curtis, introducerea în povestea Mariei Altmann a venit prin vizionarea unei emisiuni realizate pentru seria de documentare Imagine, pentru postul BBC. Prezentată de prietenul său Alan Yentob și intitulată „Stealing Klimt”, emisiunea a relatat povestea picturii, a familiei Altmann și a luptei pentru a recupera tablourile care s-au aflat odată în casa din copilărie a Mariei, dar au fost prezentate şi interviuri ample cu Altmann, Randol Schoenberg și Hubertus Czernin, cei doi bărbaţi cheie care au ajutat-o pe Altmann să câştige bătălia în cele din urmă.
Pentru a construi scenariul, echipa a fost completată de premiatul dramaturg Alexi Kaye Campbell, care a fost imediat prins de poveste, în special de aspectele istorice și de juxtapunerea dintre noua lume din Los Angeles și lumea veche din Viena, precum și de cele două personaje incredibile care stau la baza întregii poveşti. Încă de la început, Curtis, Langan și Thompson au fost cu toţii de acord să spună povestea Mariei și a lui Randy plasând-o în lumea contemporană. Ei au considerat că este la fel de important să descrie viața Mariei la Viena până la Anschluss, precum şi modul în care naziştii au furat posesiunile familiei sale, dar și evadarea Mariei în America.
Misiunea lui Campbell a fost să facă povestea coerentă din punct de vedere intelectual şi emoţional, fără a permite însă ca procedura de restituire a cazului Altmann să acapareze latura emoţională a filmului. Deşi Maria Altmann a murit în 2011, Schoenberg a fost în viață și prezent de-a lungul întregii etape de dezvoltare, citind cu atenţie fiecare paragraf a scenariului. Campbell îşi aminteşte călătoria în California pe care a făcut-o pentru a-l întâlni faţă în faţă pe Schoenberg, cu scopul de a discuta despre latura legală complexă a cazului: „Mi-aduc aminte că i-am spus: «Randy, trebuie să vorbești cu mine ca și cum eu sunt un băiat de șase ani, și poate nu chiar cel mai deştept băiat de șase ani. Doar condu-mă foarte încet prin poveste». A fost foarte util.”
Pentru a o portretiza pe încăpățânata şi luptătoarea Maria Altmann, Helen Mirren a fost prima și singura alegere a lui Curtis. „Deși am ştiut-o dinainte pe Helen, niciodată nu am lucrat cu ea”, spune el. „A fost o foarte mare încântare pentru mine atunci când Helen mi-a împărtășit entuziasmul faţă de scenariu. Este perfectă pentru rol pentru că e inteligentă și încrezătoare în forţele proprii. E de origine rusă și e credibilă în rolul unei persoane din mediul evreiesc. Ea are atât spiritul, cât și furia personajului. Am fost foarte norocoși că a acceptat să joace acest rol.” „Helen este o actriță desăvârșită, care se poate mula pe orice rol”, adaugă şi Thompson. „Este subtilă și delicată; este, de asemenea, amuzantă și îndrăzneaţă. Are toate trăsăturile potrivite pentru Maria, inclusiv un anume iconoclasm".
Cu Mirren distribuită în rolul Mariei, Harvey Weinstein a fost cel care a sugerat prima dată ca Ryan Reynolds să joace rolul lui Randy Schoenberg. Prezenţa acestui cuplu ciudat în relația centrală a filmului „Femeia în aur” a făcut pe toată lumea să realizeze că sugestia lui Weinstein a fost una inspirată, inteligenţa şi farmecul natural al lui Reynolds având să facă personajul mai plăcut audienţei. „Ryan are intelect, spirit și profunzime, elemente care sunt foarte importante în conturarea acestui personaj", afirmă Thompson. „A fost o alegere excelentă și el însuși a intrat foarte puternic în rol.”
„Harvey m-a sunat și mi-a spus: «Salut, Reynolds! Astăzi este ziua ta norocoasă»”, își amintește actorul. „Avea dreptate. Este o poveste extraordinară despre care ştiam doar câteva lucruri, pentru că am văzut pictura la o expoziție dedicată lui Klimt, când eram mai tânăr, în timpul unei călătorii pe care am făcut-o prin Europa. Povestea este fascinantă, iar şansa de a petrece câteva luni cu extraordinara Helen Mirren a fost un privilegiu”, a completat el.
Pentru Mirren, povestea lui Altmann a fost o nouă descoperire. „Povești ca aceasta, care îşi au originea în viața reală, au o picanterie şi un conţinut emoţional suplimentare, pentru că știi că au fost adevărate”, menţionează Helen. „Este acea poveste clasică despre lupta dintre cei slabi şi cei puternici, iar când cei slabi câștiga, se transformă întotdeauna într-o poveste emoţionantă semnificativă. Cred că majoritatea dintre noi se identifică cu această situaţie.”
Filmările la „Femeia în aur” au început pe 23 mai 2014 și au durat opt săptămâni. În acest timp, echipa de producție şi-a împărţit timpul între trei orașe: Los Angeles, Londra şi Viena. Pentru început, timp de o lună, distribuţia şi echipa de filmare au fost la Londra. Deși capitala Marii Britanii nu figurează în poveste, arhitectura de interior a marilor săli din Londra a reprezentat decorul pentru diverse momente din film. Printre clădirile în care s-a filmat se numără, de exemplu, Goldsmith’s Hall și Wandsworth Town Hall. Interiorul biroului de avocatură al lui Schoenberg din Los Angeles au fost filmate în Hemel Hempstead, în timp ce casa familiei sale, bungaloul lui Altmann din L.A. şi apartamentul opulent al lui Bloch-Bauer din Viena anului 1938 au fost construite la Studiorile Twickenham.
Pentru că „Femeia în aur” a fost filmat în trei ţări şi în trei perioade de timp diferite, Curtis şi directorul de imagine Rose Emery au optat să utilizeze imagini desaturate pentru trecutul istoric, în timp ce scenele contemporane sunt filmate cu vitalitatea cinematografiei americane moderne. Coloana sonoră originală a filmului „Femeia în aur” reprezintă o colaborare între Martin Phipps și compozitorul premiat cu Oscar Hans Zimmer.
La şaizeci de ani după ce a fugit din Viena în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, o femeie în vârstă, de origine evreiască, Maria Altmann (Helen Mirren), îşi începe călătoria pentru recuperarea bunurilor familiei confiscate de naziști, printre care se numără şi celebrul tablou al lui Klimt, portretul lui Adele Bloch-Bauer I. Împreună cu neexperimentatul, dar curajosul şi tânărul avocat Randy Schoenberg (Ryan Reynolds), Maria porneşte o bătălie de proporţii importante, care îi duce până la inima instituţiilor austriece și la Curtea Supremă a SUA, forţând-o să se confrunte cu adevăruri dificile despre trecut.
© Copyright:
Povestea adevărată a tabloului cunoscut drept Mona Lisa Austriei, în filmul „Femeia în aur”
„Femeia în aur” este poveste adevărată şi remarcabilă a călătoriei unei femei pentru a-şi revendica moștenirea și a căuta dreptate pentru ce s-a întâmplat cu familia ei. În repovestirea sa emoţionantă şi sinceră a evenimentelor, „Femeia în aur” transmite adevăratul sens al restituirii pentru Maria Altmann: o încercare de a-şi onora familia şi de a completa puzzle-ul vieţii ei prin reintrarea în posesia mătuşii Adele, atât din punct de vedere figurat, cât şi la nivel spiritual. Filmul „Femeia în aur / Woman in Gold” este distribuit de Forum Film România şi va avea premiera pe 29 mai 2015.
Posteaza comentariu