John McLaughlin, schimbare de ultima ora

Asa cum se stie, joi, 15 mai, de la ora 19:30, Sala Palatului va gazdui concertul sustinut de John McLaughlin. Echipa anuntata initial a suferit o mica modificare, din cauza unui accident suferit de unul dintre componenti. Asadar, Hadrien Feraud a fost inlocuit cu Dominique di Piazza, pentru ca cel dintai si-a fracturat osul metacarpian de la mana dreapta.

Doctorii i-au interzis sa foloseasca mana respectiva, aceasta fiind in ghips pentru doua saptamani.

Ghinionul lui Hadrien Feraud este insa o neasteptata sansa pentru publicul care va veni la spectacol de a-l vedea si auzi pe unul dintre cei mai mari chitaristi ai lumii, Dominique di Piazza, live in concert.

Dominique di Piazza, francez de origine siciliana, a invatat singur sa cante la chitara. In 1979 a decis sa se concentreze strict pe studiul chitarii bass si nu mult dupa aceasta si-a descoperit acea voce unica pentru care a devenit cunoscut in intreaga lume.

A inceput sa isi defineasca propriul stil. A inceput sa utilizeze degetul mare, aratatorul si mijlociul in loc de tratidionala abordare cu doua degete, iar aceasta miscare a dat nastere unei tehnici intitulata "patru degete", care este in acest moment utilizata ca tehnica secundara de toti marii chitaristi din lume.

El a predat aceste tehnici la numeroasele scoli din Franta si din intreaga lume. Vocea sa, stilul sau si pasiunea sa pentru muzica il pozitioneaza in elita artistilor de jazz.
   
In 1991, Dominique devine membru al triou-lui lui John McLaughlin, alaturi de Trilok Gurtu. Impreuna au realizat un turneu mondial cu peste 300 de concerte, pentru promovarea albumului "Que Allegria", album care s-a bucurat de un imens succes pe plan international. "Talentul sau este imens si consider ca el este unul dintre putinii instrumentisti de acest gen care sunt si muzicieni", a declarat John McLaughlin.                 

Tehnicile subtile, dar inovatoare propuse de el in abordarea acestui instrument au avut un efect rasunator in comunitatea de bassisti din lume si au fost adoptate de mari instrumentisti atat in America, cat si in Europa (printre ei Matthew Garrison, Adam Nitti, Hadrien Feraud s.a.).