Dincolo de gravitatea afirmației, probabil de la Chagall încoace în Belarus chiar nu s-a mai născut un pictor cu atâta carismă internațională, deși din faima lui Gbarev ne-au ajuns mai întâi doar ecouri de popularitate. Sigur, este vorba de tipul ăla care pictează câini împerechindu-se lângă banca îndrăgostiților romantici, pisici privind melancolic prin ferestre sau cucoane cu obrajii plesnind de sănătate, care duc vaci la păscut sau care își târăsc soții amețiți de băutură prin toiene.
Scene de două după-amiaza sau de ora patru-jumătate, încadrate de flori care explodează într-un roșu crud sau de motive populare desprinse, probabil, de pe rochia unei vanitoase păpuși Matroshka. E tipul căruia i-ați dat, cel puțin o dată, like&share, doar așa, ca să-i amuzați pe ceilalți cu o idee ascuțită, într-o execuție sigură, șic și doar aparent naivă.Încercarea de a-i vorbi lui Valentin Gubarev putea complica povestea cu o umbră de meditație politică, pornind de la un context local înveninat și complex și o intrigă senină și simplă: artistul nu cunoaște limba engleză. Amicii lituanieni au ridicat din umeri, cu o explicație la care nu m-aș fi gândit: “am doar 26 de ani, de unde să știu rusă? Sigur te pot ajuta colegii din Armenia”. Să fi fost tancurile aduse în Nagorno Karabakh ceva mai greu de uitat decât cele care mișunau prin Vilnius în 1991- dar într-adevăr, armenii vorbesc excelent limba rusă chiar și la 19 ani. “Lituanienii sunt mai europeni, asta e”, explică, scurt, armenii.
După o introducere primită cu amabilitate de pictorul bielorus, adevăratul translator pentru acest interviu este un colaborator InReport dintr-o țară care-și amintește, la rându-i, perfect limba rusă: Republica Moldova.
Citiți aici interviul cu Gubarev!