Surprizele de la Vocea României!

Aseară am fost în platou, la Buftea. Eu, alţi jurnalişti şi mulţi susţinători. Nu este prima dată când particip pe viu la un show TV dar, de fiecare dată, Pro-ul mă dă pe spate. Am fost şi la alte televiziuni, dar ca aici nu este nicăieri. Deşi te-ai aştepta ca presiunea să fie imensă, emoţiile să fie mari, stresul şi mai mare, trebuie să spun că diferenţe majore  între ceea ce se întâmplă în direct şi ceea ce se întâmplă pe pauzele publicitare nu sunt.

Ce mi-a plăcut!

O, da.

Mi-a plăcut Bartoş. Un actor minunat, într-o priză continuă şi contructivă, cu replicile la el, neinteresat de ce scrie pe prompter. Din punctul meu de vedere, omul acesta poate să ţină o emisiune live şi 24 de ore fără nicio problemă. Te uiţi la el şi râzi.

Mi-a mai plăcut Horia Brenciu. El este artistul care trăieşte fiecare minut, care transpiră pe o melodie, care se consumă fizic şi psihic.

Smiley este la fel.

Mereu tensionat, mereu acolo, mereu preocupat de ceea ce face. Trăieşte muzica şi din gesturile lui trăieşte pentru muzică.

Aseară Loredana şi cu Marius Moga mi s-au părut absenţi, poate şi pentru că nu era seara în care se duelau ei. Moga asculta parcă din altă poveste  şi-şi studia şosetele viu colorate, iar Lori era preocupată mereu de cum arată şi, în pauzele de publicitate, îşi făcea poze cu telefonul mobil.

Concurenţii au fost super inspiraţi, iar publicul gălăcios şi pozitiv.

În câteva cuvinte, aseară am asistat la un alt show reuşit marca Pro TV.