Este incredibil cum această tinerică are senzaţia că oamenii sunt proşti şi că ea poate să fure lacrimi milostive din ochii conaţionalilor. De fiecare dată când pleacă în aceste escapade ciudate deja, Moni îşi găseşte puterea să transmită o scrisoare. Oare cine se crede ea? Cu ce drept se joacă cu inteligenţa oamenilor şi cu ce drept se joacă cu sentimentele propriului copil? De ce în puţinele zile pe care le petrece în România nu are... puterea să vorbească liber, să atace, să plângă? Cum se face că numai distanţa îi dă curaj?
"Plec în America ca să-i asigur un viitor Irinei". Care viitor când acest copil de 4 ani este deja distrus psihic? De ce în America şi nu în România? Ca o fosta studentă eminentă şi cu o notă de 10 pe diploma de absolvire a facultăţii, nu putea să găsească un job decent şi bine plătit aici? Chiar a uitat de unde a plecat? Chiar nu se poate rezuma la mai puţin pentru că până la urmă nu are decât 20 şi un pic de ani şi o viaţă în faţă ca să construiască?
Sincer, această scrisoare care ar fi trebuit să emoţioneze, pe mine, personal, m-a făcut să râd. Un discurs ieftin, o lamentare şi nişte scuze penibile în plan secund. Un mesaj pacifist pentru public, dar acuzator pentru soţul ei care, indiferent de scandaluri şi discuţii, a transformat-o în DOAMNA COLUMBEANU. Dacă stau bine să mă gândesc tot el a făcut-o şi domnişoara Gabor.
Şi cum bomboanele se lasă întotdeauna pe final, nu pot să nu comentez sfârşitul acestei memorabile scrisori. "Acestea sunt dorinţele mele pentru mine, ţara mea şi pentru viitor. Cu sinceritate, Monica Gabor". Incredibil, pentru "ţara mea", dar chiar este ridicolă exprimarea. Oare cum se simte Traian Băsescu când are o aşa contracandidată? "Monica Gabor" - să înţelegem că gata, s-a hotărât să revină la numele de domnişoară? Nu-i mai place acest Columbeanu de care până mai ieri ţinea cu dinţii...
Absolut patetic...
Rebeca
P.S. Integral a doua scrisoare a Monicăi Gabor/Columbeanu...
"Dorintele mele pentru mine, pentru ţara mea şi pentru viitor
Eu, Monica Gabor, m-am căsătorit cu Irinel Columbeanu în 2006 la varsta de doar optsprezece ani pentru simplul motiv ca eram o tanara indragostita. Am decis sa avem un copil deoarece am vrut să incununam dragostea ce ne-o purtam, imi doream să fiu o mamă minunată şi să am o familie fericită pentru totdeauna. Din păcate, din cauza unor circumstanţe dincolo de controlul meu, aceste lucruri nu mai sunt posibile.
Acum, dupa cum toata lumea stie, căsnicia mea se incheie din pacate cu un divorţ. Mi-a fost foarte greu sa iau aceasta hotarare, dar nu am avut de ales. Nu mai vreau sa ii mai permit sa ma raneasca. Tot ce vreau acum din ceea ce reprezinta casnicia noastra este copilul meu drag pe care il iubesc mai mult decât propria mea viaţă şi dincolo de orice altceva în această lume. Nu imi pasa de nimic altceva. Sunt constienta ca motivul pentru care Irinel Columbeanu nu doreste ca fetita sa imi fie incredintata spre crestere si educare este teama lui maladiva de a ne sustine financiar si totodata de a-mi fi atribuite niste drepturi mai mari avand in vedere ca singurul copil s-ar afla in ingrijirea mea. Fetita noastra va implini in curand cinci ani, dar pana inainte sa afle de intentia mea de a divorta, Irinel Columbeanu exista doar in acte ca parte din viata ei. Niciodata nu i-a pasat de ea, niciodata nu a vrut sa ii ofere nimic, nici macar putin din timpul lui pretios. Atat de pretios incat timp de cateva luni la rand nici macar nu venea sa o viziteze.
Ca atare, orice bun pe care legislatia Romaniei mi-l va atribui dupa finalizarea procesului de partaj intentionez sa il donez organizatiilor caritabile de stat: orfelinatelor, spitalelor si celor care sprijina oamenii strazii, dar si sa imi platesc datoriile fata de avocatii mei. In mod special, doresc sa donez banii ce reprezinta contravaloarea Bentley-ului meu, dar si banii pentru care am muncit si pe care Irinel Columbeanu mi i-a luat. Nu vreau să păstrez nimic pentru mine, nici macar un leu.
La final, vreau sa multumesc tuturor celor care ma sustin, atat jurnalistilor cat si celorlate persoane care imi sunt alaturi, celor care isi fac griji pentru mine. Va doresc tuturor, indiferent cine sunteti, sa aveti familii fericite, sa fiti fericiti in fiecare zi si sa aveti o viata minunata. Toate aceste urari vi le spun din inima, vi le doresc din tot sufletul.
Acestea sunt dorintele mele pentru mine, ţara mea şi pentru viitor.
Cu sinceritate,
Monica Gabor"