În iunie 1941, când armata germană a invadat Uniunea Sovietică, comandaţii nazişti nu ştiau cu ce se vor confrunta. Avea să fie începutul sfârşitului pentru uriaşa maşinărie de război construită de Hitler şi o contribuţie însemnată la victoria sovieticilor au avut-o femeile din URSS.
Peste 2.000 de rusoaice s-au înrolat ca lunetist în armata sovietică şi au luptat cot la cot cu bărbaţii împotriva naziştilor. Doar 500 dintre ele au supravieţuit, iar printre acestea s-a numărat şi Liudmila Pavlicenko, cea mai temută femeie-lunetist.
Supranumită "Moartea albă", ea a făcut 309 victime în mai puţin de un an petrecut pe front, cifră care o plasează printre primii cinci cei mai bun lunetişti din istorie. Cel mai probabil, însă, numărul este mult mai mare, pentru că o ucidere confirmată înseamnă că a fost văzută de o a treia persoană, ceea ce nu era mereu posibil în condiţiile de luptă. Institutul Smithsonian arată că a ucis în total 36 de lunetişti germani, unii dintre ei având în palmares numeroase decoraţii militare. "Îi seceram pe hitlerişti ca pe grâne", a povestit ea.
Liudmila a luptat timp de opt luni la Sevastopol, fiind medaliată şi înaintată în grad de Armata Roşie. A fost rănită de mai multe ori pe câmpul de luptă, însă a fost retrasă de pe front abia după ce o rachetă i-a explodat în faţă, când poziţia sa a fost bombardată de germanii exasperaţi de eficienţa ei.
Pavlicenko a devenit o vedetă a războiului, fiind protagonistă a propagandei Armatei Roşii şi spaima soldaţilor germani de pe tot frontul de est. Germanii au încercat să o convingă să dezerteze.
Pavlicenko a devenit instructor pentru trăgători de elită şi în scurt timp a fost invitată la Casă Albă. A fost primul soldat sovietic care a vizitat Casă Albă, unde s-a întâlnit cu preşedintele Franklin Roosevelt şi cu Prima Doamnă Eleanor Roosevelt.
Olga Şirnina, o fotografă din Rusia specializată în recondiţionarea imaginilor vechi, a readus în zilele noastre chipurile unora dintre femeile din Armata Roşie războinice, prelucrând imagini de epocă şi colorându-le pentru a ne arăta cât mai realist chipurile celor care i-au înfruntat pe nazişti pe câmpul de luptă.