O distributie care iti va atrage atentia si un regizor de exceptie, despre care nu putem avea decat cuvinte de lada... Cu aceste lucruri vine in fata pelicula "Inside Man" ("Omul din interior"), care va avea premiera in cinematografele romanesti in data de 14 aprilie. Denzel Washington, Clive Owen, Jodie Foster, Christopher Plummer, Willem Dafoe si Chiwetel Ejiofor sunt cu totii implicati in aceasta drama politista care te va tine cu sufletul la gura. Regizorul Spike Lee are grija sa nu divulge nimic din secretele povestii, care se dezvaluie treptat spectatorului, pe parcursul filmului. Vei avea parte de suspans, intriga bine pusa la punct, un scenariu interesant, semnat de Russel Gewirtz, dialoguri vii si "poante" ca la carte...
Este povestea unui politist dur, detectivul Keith Frazier (Denzel Washington) care isi gaseste "nasul" in persoana unui spargator de banci - Dalton Russell (Clive Owen) - cu o inteligenta ascutita, care are un plan brici pentru jaful armat pe care l-a pus la cale. Este o competitie intre cei doi barbati, care se "vaneaza" unul pe altul, urmarindu-si fiecare miscare, dar care ajung la un respect reciproc si o "simpatie"... normala, in conditiile in care fiecare isi da seama de abilitatile celuilalt. Dalton Russell chiar ii spune, la un moment dat detectivului Frazier: "Esti al dracului de inteligent ca sa fii politist."
In primul si in primul rand, a oferi indicii despre acest film este ca si cum l-ai lovi in moalele capului... Este o productie cinematografica pe care trebuie sa o savurezi in sala de cinema, fara sa ai prea multe idei despre intorsaturile de situatie (foarte multe, de altfel!).
In spatele a ceea ce pare a fi un jaf armat al unei banci din Manhattan, o sucursala de baza din Wall Street a unei institutii financiare importante la nivel mondial, se dovedeste a fi un paravan ce ascunde lucruri infinit mai periculoase decat se credea initial... Patru barbati imbracati in zugravi iau ostatici 50 de oameni, angajati ai bancii si clienti, urmand apoi sa isi exprime revendicarile. Interesanta este si modalitatea infractorilor de a gestiona acest jaf: atat ei, cat si ostaticii se imbraca in costume identice, poarta masti pe fata, ceea ce face, din start, imposibila identificarea criminalilor de oamenii nevinovati. Acesta este inceputul. Ceea ce urmeaza este ceva la care nu te-ai astepta nicicand...
Un paienjenis de situatii, in care intervin trei personaje cheie: un detectiv proaspat promovat care trebuie sa se ridice deasupra unui scandal de coruptie - Keith Frazier (Denzel Washington), un infractor genial care contrazice tot ceea ce credem ca stim despre cum se poate jefui o banca - Dalton Russell (Clive Owen), si o avocata misterioasa si influenta din Manhattan, care obtine exact ceea ce doresc clientii care o angajeaza si o platesc - Madeline White (Jodie Foster).
Astfel, o situatie si asa tensionata devine din ce in ce mai incitanta o data ce fiecare personaj intra in scena "jafului armat". Avand in vedere faptul ca este un thriller, s-ar putea ca intriga sa ti se para poate prea "cautata", in cele mai mici detalii, dar este un lucru normal pentru acest gen. Se acorda o atentie deosebita detaliului si necesitatii de a mentine tensiunea la un nivel ridicat, astfel incat anumite lucruri "ies din peisaj".
Spre exemplu, nu aflam in ce conditii jefuitorii au aflat despre tinta lor, dar, sincera sa fiu, nici nu cred ca te va interesa prea tare acest lucru... Vei fi mult prea ocupata sa descoperi ce se intampla in secventa urmatoare ca sa mai dai importanta acestor lucruri.
Ai mereu senzatia ca in spatele povestii se ascund adevaruri si secrete intunecate, dar nu ti se ofera decat o bucatica din ceea ce ai fi putut afla. Aceste secrete nu capata o importanta semnificativa decat la finalul filmului. Pelicula primeste, din acest motiv, o incarcatura si o greutate morala importante.
Actorii fac fata cu brio rolurilor pe care le interpreteaza. Ca de obicei, Denzel Washington straluceste - in fapt, chiar a declarat in interviuri ca i-a facut o deosebita placere sa se lase purtat de val in ceea ce priveste construirea acestui personaj. Personajul sau se dezvaluie progresiv si capata caracterul uman pe care ne asteptam ca un astfel de actor sa i-l acorde. Desi replicile sale sunt lungi si greoaie, starul reuseste sa intre in pielea detectivului Frazier aproape fara nici un efort - este extrem de natural, de viu in tot ceea ce face si spune, mai ales ca personajul sau este genul omului "tarsit", cu experienta in lucrul cu oamenii si in psihologia acestora, avand mari cunostinte despre ceea ce inseamna "viata pe strada".
In plus, detectivul Frazier este putin "prajit in suc propriu", pentru ca ii lipsesc 140.000 $ de la ultimul caz, existand asupra lui suspiciunea de coruptie. Aceasta acuzatie este extrem de frumos demontata spre finalul filmului, cand comandantul ii aduce la cunostinta faptul ca banii s-au gasit. Acesta il intreaba pe Frazier: "Nu esti curios sa stii unde s-au gasit?". Politistul ii raspunde: "I-ati gasit in contul meu?", la care comandantul raspunde negativ, razand. "I-ati gasit in casa mea de vacanta? In portofelul meu?". Raspunsul este negativ de fiecare data. Replica finala a detectivului, singura pe care ar fi putut-o oferi un politist corect acuzat de coruptie, este: "Atunci nu ma intereseaza."...
Astfel, in lumina acestei situatii, Frazier si partenerul sau, Bill Mitchell (Chiwetel Ejiofor), abia asteapta urmatorul caz care sa ii scoata din monotonie. Primesc cazul jafului armat, care le aduce o gura de aer proaspat, iar anticiparea si nerabdarea devin cu adevarat contagioase. Detectivul Frazier, in cinstea acestui eveniment, isi pune pe cap o palarie spilcuita...
In fapt, Washington nu a mai fost atat de relaxat intr-un film de ani de zile - joaca natural, fara efort, si se simte cat de mult se distreaza in pielea acestui personaj. Zambetul lui este de milioane, chiar si atunci cand ii interogheaza pe toti cei care ar putea fi suspecti in cazul jafului...
Dublu castigator al Premiului Oscar, Washington a venit sa filmeze pentru "Inside Man" dupa rolul lui Brutus din "Julius Caesar", de pe Broadway (la o distanta de o saptamana intre finalul piesei si inceperea filmarilor pentru film). In mod surprinzator, acesta a gasit similaritati intre aceste doua proiecte. Actorul a explicat: "La Shakespeare, totul este legat de limbaj si cred ca, de fapt, m-a ajutat sa ma pregatesc pentru Frazier - scenariul este greoi, cu un dialog exceptional. Personajul meu vorbeste foarte mult! Ma gandesc la Frazier ca si cum Brutus merge in Brooklyn.
Pentru mine, exista un ritm si o cadenta precise a newyorkezilor, iar asta imi da oportunitatea de a juca tipul newyorkezului care trece prin multe pe parcursul negocierilor cu acest adversar atat de inteligent."
Oarecum in contradictie cu stilul lui Frazier, dar completandu-l, este Clive Owen, care intruchipeaza infractorul genial, orchestratorul unuia dintre cele mai mari si inedite jafuri posibile. Calmul sau, autoritatea de care da dovada, stapanirea de sine se opun stilului "smecher" al lui Frazier. Fiecare insa actioneaza si incearca sa il "prinda" pe celalalt, psihologic si fizic, cu "armele" si stilul din dotare.
In ciuda faptului ca in aproape trei sferturi din timp Owen poarta o masca pe fata, care ii acopera aproape in intregime chipul, actorul se integreaza foarte bine in intriga filmului. Neavand posibilitatea de a se exprima prin intermediul privirii, una dintre cele mai feroce "unelte" de comunicare pe care le detinem, Owen s-a concentrat mai degraba asupra transmiterii de informatii cu ajutorul limbajului trupului si al atitudinii. Starul a declarat ca i-a fost foarte dificil sa abordeze scenele in aceasta maniera, nefiind obisnuit cu aceste lucruri pana in prezent, dar s-a adaptat noii situatii create.
Owen aduce un interes mai mare filmului, asezand mister asupra personajului sau deghizat cu o sapca, o masca si o pereche de ochelari, care aduc o nota de obscuritate ochilor si fetei, pentru o mare parte a filmului. "Este foarte ciudat sa joci marea majoritate a scenelor mascat, purtand o sapca si o pereche de ochelari de soare, pentru ca o mare parte a interpretarii se bazeaza pe un scop, iar scopul este transmis prin ochi. Sa mi se ia deodata aceasta posibilitate si avand acea imensa bariera, a fost destul de dezarmant", a precizat starul.
"Clive este extraordinar si si-a asumat un mare risc, pentru ca publicul nu poate sa-i vada fata", a explicat regizorul. "Denzel spunea ca i-a fost foarte greu sa joace alaturi de Clive, pentru ca nu-i putea vedea expresiile fetei. Au existat unele scene in care fata lui era complet acoperita. Pentru a permite actorilor sa se vada cat mai mult si publicului sa vada chipul inteligentului talhar, realizatorii filmului au revazut scenariul si au gasit locuri in care personajul lui Owen putea sa fie filmat nemascat."
Actorii care intregesc ansamblul distributiei - Jodie Foster, Christopher Plummer, Willem Dafoe si Chiwetel Ejiofor - au profitat de sansa de a lucra cu Lee, acesta fiind unul dintre motivele principale pentru care au acceptat sa lucreze in acest proiect.
Atractiv pentru Jodie Foster a fost, pe langa lucrul cu realizatorii acestui film, si faptul ca urma sa joace un personaj atat de sofisticat. "Nu am jucat niciodata de-a lungul timpului un personaj care sa poarte haine dragute si un machiaj placut, care sa nu se murdaresca", a declarat ea razand. "Mi-a placut si faptul ca ea avea o calitate spirituala relaxanta. Fiind o fiinta puternica tot timpul, nefiind nevoita sa ridice vocea prea mult sau sa tipe la cineva - are un fel de autoritate. Este foarte seducatoare, sarmanta, prin abilitatea ei de a intra in mintea oamenilor. Este distractiv sa joci un astfel de rol. M-a cucerit foarte repede".
Christopher Plummer este, ca de obicei, un adevarat domn al marelui ecran.
Prezenta sa matura da greutate filmului. Iar jocul sau actoricesc este atat de impresionant, incat fiecare gest conteaza si are multiple semnificatii. Actorul joaca rolul lui Arthur Case, puternicul om de afaceri si filantrop care angajeaza personajul interpretat de Foster, Madeleine White, pentru a manevra situatia unui posibil sfarsit de cariera. "Am interpretat rolul acestui presedinte minunat, bogat, al atator organizatii importante, care conduce banci si alte afaceri mondiale. Isi intinde tentaculele pretutindeni si este un adevarat ticalos care incearca sa pastreze unele secrete din proces", a spus Plummer despre personajul sau.
Dublu nominalizat la Premiile Oscar, Willem Dafoe - care-l portretizeaza pe veteranul capitan John Darius - a afirmat: "Partea interesanta a acestei povesti este faptul ca, intr-un fel, transpune imaginea retelelor ascunse ale New York-ului, care conduc din umbra orasul. Nu este ceva foarte clar, dar ai imaginea unei multimi de oameni dintr-o banca din New York si a unui grup aleator de oameni din societate. Este lumea pe care o ai in fata. Povestea este, in principiu, despre o crima perfecta, jaful unei banci, cel putin asa pare. Dar este vorba, de asemenea, despre multe alte lucruri, unele dintre ele nefiind foarte vizibile: este vorba despre oras, despre autoritati, despre mentalitatea crimei, despre putere si razbunare".
Chiwetel Ejiofor isi demonstreaza inca o data versatilitatea in rolul pe care il joaca, cel al detectivului Bill Mitchell. El este omul care il ajuta si il cunoaste cel mai bine pe Frazier, iar echipa pe care o formeaza cei doi este imbatabila.
Pelicula a fost filmata in totalitate in locatii din New York, iar filmarile au durat aproape doua luni, intre iunie si august 2005.
Interesanta este si modalitatea aleasa pentru montajul filmului, cu scene care aduc informatii dupa ceea ce a insemnat finalul crizei jafului armat. Acest joc al prezentului cu viitorul ajuta la cresterea si mentinerea tensiunii si iti arata ca, in mod clar, urmeaza si alte lucruri la fel de interesante de urmarit.
Pana la urma, filmul nu este altceva decat un joc psihologic - politist si infractor, ambii se tatoneaza, isi masoara puterile si se joaca unul cu mintea celuilalt. Replicile sunt vii, spontane si amuzante, chiar si in situatii de criza. Dalton Russell spune, la un moment dat: "O saptamana mai tarziu, o sa sug pina colada intr-un jacuzzi, cu sase fete pe nume Amber si Tiffany.", la care replica lui Frazier nu intarzie sa apara, la fel de inteligenta: "Nu, mai degraba o sa fii intr-o camera de dus cu doi tipi pe nume Jamal si Jesus... Iar chestia aia pe care o sugi nu va fi o pina colada!".
Filmul este suficient de indraznet incat sa faca referire la pelicula care, in mod evident, este prima care ne apare in minte o data ce vedem situatiile create: "Cu totii am vazut 'Dog Day Afternoon'. Tragi de timp!", ii spune Frazier lui Owen in timp ce discuta despre revendicarea infractorilor, respectiv aceea de a primi un avion care sa ii transporte... nu se stie unde.
Dialogurile ies din peisaj cu uimitoarea lor capacitate de a sari de la situatii tensionate la unele amuzante. Incredibil, dar in unele dintre cele mai grele momente ale peliculei, exista o replica ce te face sa razi.
Referintele rasiale si etnice sunt la fel de prezente, asa cum se intampla, fie ca ne place, fie ca nu, in societatea americana (si nu numai) a zilelor noastre.
Dialogul are marele merit de a fi foarte natural si... real, surprinzand temeri existente in zilele noastre, in special din cauza amplorii pe care fenomenul terorismului a luat-o la nivel mondial. Spre exemplu, unul dintre ostatici, eliberat mai devreme de catre rapitori si purtand un mesaj pentru autoritati, este unul dintre angajatii bancii, Vikram (excelentul Waris Ahluwalia). Acesta tipa disperat, in clipa in care isi da seama ca politistii cred ca este un arab cu o bomba: "Sunt Sikh!". Vazut ca un potential terorist, Vikram este bruscat, lovit, iar turbanul ii este scos de pe cap.... Referintele la terorism nu aveau cum sa lipseasca din filmele lui Spike Lee, mai ales in realitatea nou instaurata dupa atacurile de la 11 septembrie...
Cand Frazier si Mitchell il interogheaza, Vikram refuza sa dea vreo informatie despre situatia din banca daca turbanul nu ii este returnat, condamnand tratamentul la care a fost supus. Dupa ce il asculta, Frazier afirma: "Dar fac pariu ca inca te mai poti sui intr-un taxi." In acest moment mustind de realitate, avem in fata ochilor bigotismul caracteristic ierarhiei moderne americane...
Mai tarziu, in imposibilitatea de a descifra conversatiile infractorilor pe care politistii le monitorizau cu ajutorul microfoanelor ascunse in cutiile de pizza pe care le-au trimis celor inchisi in banca, Frazier, detectivul Bill Mitchell si capitanul John Darius cad de acord asupra unui lucru elementar - ei, ca persoane cu autoritate si cu studii, nu isi pot da seama exact ce limba vorbesc agresorii, in schimb orice vanzator de hot-dog de la coltul oricarei strazi din New York ar putea nu doar sa le spuna in ce limba se discuta, ci chiar sa le traduca totul... O situatie perfect normala atunci cand vine vorba despre multitudinea de etnii pe care orasele americane o gazduiesc...
Lee nu "scuteste" nici comunitatea de culoare de referirile sale acide. Critica sa se "ascunde" intr-un banal joc video al unui baietel tinut si el ostatic in banca, alaturi de tatal sau. Violenta exagerata a acestui joc il face pana si pe durul jefuitor de banci Dalton Russell sa fie ofensat: "Trebuie sa stau de vorba cu tatal tau despre jocul asta."...
"Inside Man" ne aduce o portie de realitate, de referinte socio-politice, in stilul caracteristic al lui Spike Lee. Este un film impresionant, in care intreaga echipa de productie prinde viata. Probabil ca este unul dintre cele mai amuzante filme regizate de Spike Lee si, in acelasi timp, unul dintre cele mai impersonale proiecte ale sale. Oricum, sunt convinsa ca intriga te va prinde in plasa ei si, in ciuda inerentelor scapari, vei fi de acord cu mine: o astfel de poveste nu trebuie ratata! Iti ofera o perspectiva inedita si un joc al actorilor care, desi exagerat pe alocuri, chiar merita vazut.