Daca esti o fana a perioadei anilor '50-'60, atunci filmul biografic muzical "Beyond The Sea" iti va merge direct la sufletel... Muzica lui Bobby Darin, imortalizata intr-o pelicula in care Kevin Spacey este regizor, scenarist, actor principal si, inedit, cantaret, ne aminteste de o perioada extrem de frumoasa si de un entertainer pe care America pare ca l-a uitat. Nominalizat la Globul de Aur pentru prestatia sa din acest film, Spacey face echipa exceptionala cu Kate Bosworth in rolul Sandrei Dee, cea care a reprezentat marea dragoste a vietii artistului... Mai mult decat atat, toate cele 18 piese ale peliculei sunt interpretate de insusi Spacey, care a preferat sa faca acest lucru in locul mimarii melodiilor originale. Cu siguranta, actorul stia ceva ce noi nu stiam inainte, si anume ca are o voce extraordinara!
Este un proiect pentru care Kevin Spacey s-a luptat din greu pentru a-l prezenta spectatorilor, pe marele ecran. Un proiect pentru care, de mai bine de 17 ani, o armata de oameni s-a luptat pentru a ajunge in fata cinefililor... In ultimii patru ani, eforturile lui Spacey s-au intensificat, o data ce a primit unda verde pentru realizarea filmului (actorul a reusit sa obtina drepturile de autor ale peliculei). Starul afirma chiar ca acest proiect vine "la fix" pentru el - inca un an sa mai fi trecut si ar fi fost deja mult prea batran pentru a mai interpreta rolul entertainerului care a vrajit America si care a murit la varsta de 37 de ani, in timpul unei operatii pe cord deschis...
Bobby Darin a fost o adevarata obsesie pentru Kevin Spacey. Si, practic, daca exista ceva care trebuie reprosat acestui film este faptul ca este mai degraba un film despre Kevin Spacey interpretandu-l pe Bobby Darin decat despre artistul insusi... Starul a incercat sa realizeze un film despre lumea pe care el o adora, despre lumea al carei farmec s-a pierdut de mult si pe care a incercat din rasputeri sa o transpuna pe marele ecran. Desi pelicula se vrea a fi un tribut adus celui pe care Spacey il considera unul dintre cei mai mari entertaineri pe care i-a oferit America, foarte multe scene "respira" un aer de egocentrism si infatuare: "Uitati-va la mine, ce pot si stiu sa fac eu!"...
Dar ii iertam si acest lucru actorului, pentru ca, datorita lui, avem din nou acces la hiturile minunate ale lui Darin, pe care probabil ca acum, dupa vizionarea filmului, ne vom dori sa le reascultam. Scoate de la naftalina CD-urile sau, si mai bine, mergi la acest film pe care, in ciuda "carcotelilor" de pana acum, ti-l recomand cu caldura!
Productia este ingenios realizata, ca un film in interiorul filmului (vocatia de actor de teatru a lui Spacey isi spune aici cuvantul...): prima secventa ni-l infatiseaza pe Darin pe scena, in timpul celui mai mare spectacol al sau, sustinut la Copacabana, in New York, un club celebru, o adevarata Mecca, unde numai marii artisti ajungeau sa sustina spectacole. Insa luminile se sting, cortina cade, si il vedem pe Darin intr-un studio, unde se filma o productie despre propria viata, o pelicula pe care artistul insusi nu a realizat-o niciodata.
De aici mai departe filmul te poarta la inceputurile vietii marelui artist. Condamnat la varsta de 7 ani, din cauza unei febre reumatice, care ii slabea organismul si inima, sa nu apuce varsta de 15 ani, micutul Walden Robert Cassotto, viitorul Bobby Darin, se "incapataneaza" sa traiasca. Sub indrumarea mamei sale, Polly (Brenda Blethyn), baiatul descopera bucuria muzicii si bucuria de a canta. Invata sa cante la mai multe instrumente (pian, tobe si chitara) si sa danseze, si, datorita muzicii, traieste intr-o alta lume, in care boala si sentinta la moarte par sa nu existe. Ambitios, talentat, incapatanat si perfectionist, baiatul merge mai departe, ajutat in permanenta de familia devotata - mama, sora sa mai mare, Nina (Caroline Aaron), si sotul Ninei, Charlie (Bob Hoskins).
O data ce cariera sa este pe drumul cel bun, Bobby scrie un cantec in doar 20 de minute, pe care-l inregistreaza. "Splish Splash" este o adevarata senzatie, iar Bobby Darin devine cel mai nou idol al adolescentilor americani. Insa Bobby vrea sa cucereasca o nisa cat mai mare de fani si sa devina un adevarat star, "sa il recunoasca pana si curierul"... Increzator in talentul sau de a compune hituri, insista in a scoate un album cu piese standard. "Mack The Knife" il transforma pe Bobby intr-o vedeta in adevaratul sens al cuvantului. Acum a sosit momentul pentru urmatoarea provocare: cinematografia.
Confuz si debusolat, Bobby o paraseste pe Sandy la sfarsitul anilor '60 si incearca sa dea un nou inteles vietii sale, implicandu-se in politica - l-a sustinut pe Bobby Kennedy, in care vedea "ultima speranta a Americii" - si lasand in urma luxul Las Vegas-ului, pentru a se orienta catre cantece care protesteaza impotriva razboiului si tunsorilor hippie. Dar "noul Bobby Darin" este respins cu brutalitate de catre fanii care asteptau o vedeta stilata. In cele din urma, prada bolii sale din copilarie, se intoarce din nou catre prietenii, familia sa si extraordinarul sau talent, pentru a scapa astfel de demonii care-l macina; se intoarce pe scena in incercarea de a se accepta pe sine si de a gasi un nou sens vietii sale.
Cand aveam in jur de 20 de ani, au aparut cateva carti despre viata lui Bobby Darin, despre care, practic, nu stiam mai nimic. Il cunoasteam doar ca artist si ca entertainer si cred ca am mai vazut cateva lucruri despre el la televizor. Dar, afland mai multe lucruri despre el, despre cei 15 ani de cariera, in care a reusit sa obtina atat de multe, intr-o viata atat de scurta... situatia s-a schimbat radical.
Apoi am auzit ca se va face un film, in anii '80, la Warner Bros., despre viata lui. M-am gandit: 'Asta este rolul meu. M-am nascut ca sa joc acest rol. Trebuie sa il joc.' Din pacate, ei nu au crezut la fel. Am inceput apoi sa lucrez in televiziune, in alte pelicule si, in fiecare an, absolut in fiecare an, de cate trei ori pe an, managerul meu suna la studio si intreba: 'Hei, ce se intampla cu filmul despre Bobby Darin?' Aveti de gand sa il faceti vreodata? Kevin chiar vrea sa joace in el."
Nu am vrut nici o clipa sa ma gandesc: 'O, Bobby nu misca mainile asa' sau 'Nu canta chiar asa cum o fac eu'. Nu am vrut sa ies complet din pielea mea, analizand totul. Am vrut sa ma bucur de aceasta experienta. A existat chiar o perioada, inainte de a intra in pre-productie, cand mi s-a spus: 'Ai incetat sa il imiti pe Bobby Darin.' Ei bine, nu imi dau seama exact cand s-a intamplat acest lucru, pentru ca eram deja in personaj, dar mi s-a spus: 'A fost un moment in care instinctele tale de interpret au iesit la iveala, ai inceput sa te folosesti de propria voce si ai creat propria versiune a lui Bobby.' Sunt ingrozitor de fericit ca s-a intamplat acest lucru, pentru ca, daca nu pornea din mine, ar fi fost extrem de superficial."
Din punctul sau de vedere, mimarea melodiilor nu a fost dificila, pentru ca o mare parte dintre ele au fost cantate chiar live. Spacey a precizat ca, prima oara cand interpreteaza in film piesa "Mack The Knife", s-a filmat melodia in direct, ceea ce da o nota suplimentara de naturalete si veridicitate peliculei. "In plus", a declarat Spacey, "am lucrat pentru muzica atat de mult timp inainte de inceperea propriu-zisa a filmarilor, incat nu mi-a fost deloc greu. Am avut 73 de muzicieni care au contribuit la realizarea soundtrack-ului si stiam deja fiecare nota pe dinafara."
Pentru promovarea filmului, actorul a plecat chiar in turneu in America, insotit de o trupa: "Sunt eu, dar cantand piesele lui Bobby Darin. Voi fi insa imbracat ca el - o sa scoatem 'la plimbare' unele costume din film."
Pentru Spacey, cel mai important lucru este faptul ca filmul este deja apreciat de cei mai feroce critici pe care i-ar fi putut avea vreodata: Steve Blauner, managerul artistului, Dodd Darin - fiul lui Bobby Darin si al Sandrei Dee, care a fost si consultant pentru film, si Sandra Dee. Actorul a declarat: "Am facut filmul pentru ca am vrut sa il fac si am facut filmul pe care am vrut sa il fac. Daca va avea succes, imi va aduce si mie succes, pentru ca, stii ceva? Poate ca asta va face ca lumina reflectoarelor sa fie din nou indreptata spre Bobby Darin. Acesta este singurul motiv pentru care am vrut sa fac aceasta pelicula. Este uitat acum si, sincer, este unul dintre cei mai mari entertaineri pe care i-am avut vreodata."
In ceea ce priveste numele de scena pe care si l-a luat, Spacey povesteste ca exista doua povesti in acest sens: "Am ales dintre ele povestea care era mai interesanta din punct de vedere vizual - faptul ca Bobby si-a luat numele Darin de pe reclama luminoasa a unui restaurant, Mandarin, din care numai finalul cuvantului mai era luminat: Darin... O alta poveste spune ca, la un moment dat, ar fi luat cartea de telefoane si ar fi ales la intamplare, fara sa se uite, un nume de acolo. Insa mie mi-a placut mai mult varianta pe care am folosit-o noi in film. Ni s-a parut extrem de distractiv si ne-a placut la nebunie sa lucram la reclama aceasta luminoasa!"
Intrebat ce crede ca ar spune Bobby Darin daca ar vedea filmul realizat de el, Spacey a marturisit: "'Baiete, ai tupeu!' - asta cred ca ar spune... Bobby nu a fost un tip care sa se uite in urma sa, asa ca sunt sigur ca este un film necesar, de care ar fi mandru. Dar eu am incercat sa fac filmul intr-un mod neconventional si mai distractiv, ca si cum l-ar fi regizat chiar el - am incercat sa ma folosesc de lumea filmului, cumva. Sper ca i-ar placea. Probabil ca mi-ar reprosa cateva lucruri in legatura cu felul in care cant, dar, sa fim seriosi, ar trebui sa o faca, el este maestrul! Stii, am incercat sa ma apropii de el, dar nimeni nu se poate apropia atat de mult, nu de un astfel de om..."
Pana la urma, scenariul are dreptate: amintirile si visele sunt ca razele lunii - poti face ce vrei cu ele. Nu pierde aceasta amintire si lasa-te purtata timp de doua oare pe bratele muzicii de calitate...