Statutul de mare metropolă europeană dobândit de Bucureşti în anii ’30, se datora în primul rând vieţii culturale de aici, a unei bune părţi din arhitectura oraşului, a distracţiilor, a vieţii de noapte şi a tot ce era de provenienţă vestică şi pătrundea la noi, care apoi era imediat preluat, adaptat, sau imitat. În “Micul Paris” progresul tehnic făcea şi el paşi mari în recuperarea decalajelor faţă de vest, apariţia pe arterele capitalei a miilor de automobile devenea o problema care-şi căuta rezolvare inclusiv în sugestiile ziariştilor ce dezbăteau frecvent această temă. Azi ne propunem să vedem ce soluţii prezenta “Realitatea ilustrată” pentru haosul şi “zăpăceala” din traficul bucureştean al anului de graţie 1936
Un articol întins pe 4 pagini, cu o sumedenie de fotografii încerca într-un preambul să lămurească publicul de necesitatea unei educaţii în ale circulaţiei din Bucureşti.
Foto 1 are un pasaj care cere imperativ ca “Într-un oraş mondial ca Bucureştiul…pietonii, şoferii, să ţină întotdeauna seama de regulile circulaţiei dacă le este dragă viaţa şi fiecare să fie propriul agent!” Era o acţiune interactivă, propusă de redactorii ziarului, ca fiecare cetăţean să sesizeze eventuale nereguli din circulaţie, după care fotografii şi redactorii îşi făceau apariţia şi “fixau pe fotografie orice caz, împreună cu comentariile necesare!”Mai aflăm că semafoarele într-o culoare n-au niciun efect şi că trebuie luat modelul ”metropolelor din străinătate cu trei culori”. În alte două fotografii ni se explică de ce nu e bine ca taxiurile să staţioneze pe partea stânga!
Diferite situaţii de trafic urban sunt prezentate în foto 2, ilustrate cu imagini punctuale şi foarte explicite.
Pe rând; situaţia când într-o intersecţie nu se acordă prioritate şi pe fotografie sunt trasele normale pe unde ar fi trebuit să treacă cele două trăsuri!Pe marile bulevarde, în cazul de faţă Tache Ionescu, actualul Magheru, în dreptul blocului Scala, suntem sfătuiţi să ţinem dreapta şi nicidecum să intrăm pe linia de tramvai, iar unde nu sunt refugii de tramvai, în staţii, autovehiculele să aştepte!
Viteza cu care se circulă în oraş trebuia să fie ca “în strainatate, unde circulaţia cea mai rapidă pe şosele e de 40-50 Km, iar în oraşe de maxim 15-20!”. Pentru evitarea poluării fonice eram sfătuiţi să “nu daţi semnale fără rost, ele nu fac decât să producă şi mai mare zăpăceala în circulaţie!” Toate aceste situaţii sunt illustrate cu fotografii mai mult săi mai puţin sugestive, dar în orice caz demersul civic îşi făcea simţită prezenţa
Foto 3 este o altă succesiune de recomandări şi imagini surprinse în trafic şi care se adresează în special pietonilor şi automobilelor care staţionează.
“În faţa vehiculului care se apropie, pietonul e nehotărât, el trebuie să aibă o ţinută hotărâtă: sau stă pe loc , sau se grăbeşte înainte, niciodată îndărăt, pentru că există pericolul de a fi călcat de un alt vehicul”.
Birjarii încetinesc circulaţia, asta e concluzia din pagina 4, iar pentru a remedia acest lucru se recomandă ca trăsurile să meargă cât mai aproape de trotuar şi e redată o imagine în care “un şir întreg de automobile e ţinut pe loc de un birjar”.
Automobilele care seara circulă fără luminile aprinse “sunt un pericol de moarte la o circulaţie mai rapidă”.
O situaţie inedită ne este relatată în reproducerea-foto 5, unde aflăm că la iniţiativa chestorului Botez, cel care surprinsese agenţii de circulaţie parlamentând cu publicul, acesta hotărâse să angajeze într-o intersecţie foarte importantă, un surdo-mut! Agentul de circulaţie sui-generis îşi făcea datoria în faţa Cercului Militar, la intersecţia bulevardului Elisabeta cu Calea Victoriei, în fiecare zi de la 6 seară, iar locuitorii capitalei erau invitaţi să-l vadă…”e înalt, slab şi poartă întotdeauna o lavalieră neagră!”