Francis Ford Coppola: "Am venit in Romania pentru a ma regasi"

Regizorul american Francis Ford Coppola s-a aflat, pentru o zi, in Romania, unde a dorit sa vina pentru a vedea tara natala a scriitorului Mircea Eliade, a carui opera o citeste in prezent. Scrierile acestuia au un impact puternic asupra lui, ajutandu-l sa se regaseasca. "Am obosit sa fiu celebru, in aceasta perioada simt ca vreau sa fiu din nou student, sa ma informez si sa percep realitatea", a spus Coppola. Realizatorul celebrei serii "Nasul" a discutat, timp de o ora si jumatate, cu studentii Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica (UNATC), magnetizand auditoriul, cucerindu-l prin replici spontane, pline de umor, relatand intamplari din "culise", vorbind despre sine si prezentandu-si conceptiile despre arta de a regiza un film.

Ieri, pana la ora 17.00, nu aveam nici cea mai vaga idee despre ceea ce urma, si anume faptul ca voi avea nesperata ocazie de a-l cunoaste "in carne si oase" pe acest titan al cinematografiei mondiale, care este Francis Ford Coppola. Dar aflu ca este in Romania si ca, la ora 18.00, va participa la o discutie cu studentii UNATC. Ce si-ar putea dori mai mult, atat jurnalistul din mine, cat si spectatorul fascinat de productii precum "Nasul", "Apocalipsa acum", "Dracula", "American Grafitti"... si atatea altele, pe care nu le-am vazut inca, dar pe care ma simt cu atat mai motivata sa le caut acum, dupa ce l-am ascultat pe Coppola vorbind, intre altele, despre viziunea sa regizorala si criteriile sale de selectie in functie de care decide daca va realiza un anumit proiect...

... Sala de la etajul intai, unde are loc intalnirea, este arhiplina. Scaunele constituie, deja, un lux inaccesibil celor sositi mai tarziu (e si cazul meu!), asa ca aproximativ 50 de studenti aleg dusumeaua, unde se instaleaza cat mai confortabil cu putinta. Personal, prefer sa stau in picioare, ca sa-l pot vedea cat mai bine pe maestru. Francis Ford Coppola intarzie - e trecut de mult de ora 18.00, dar tinerii continua sa soseasca. De fiecare data cand imi spun ca sala este plina pana la refuz si ca, in curand, ne vom asfixia, mai intra cate un grup de cinci-sase persoane.

Este aproape ora 19.00 cand, insotit de nepoata sa, Giancarla, Coppola intra in sala. Este intampinat cu ropote de aplauze. Dupa ce ne saluta, ne explica motivul intarzierii: a vizionat doua filme-proiect, realizate de studentii de la UNATC, respectiv "Bucuresti-Viena" si "Grigore si Marieta". "Mi s-au parut foarte interesante, ca abordare conceptuala si productie. Sunt genuri diferite, in sensul ca 'Bucuresti-Viena' este realizat intr-o maniera mai apropiata de real, de simplitate si de natural, in timp ce 'Grigore si Marieta' pune mai mult accent pe aspectul teatral. Mi-au placut foarte mult", spune regizorul.



Intrebarea aceasta se afla in sufletul si pe buzele tuturor celor din sala. Intr-adevar, carui fapt datoram privilegiul de a-l intalni pe maestru? Francis Ford Coppola spune ca a intreprins aceasta calatorie pentru ca, in prezent, citeste opera scriitorului Mircea Eliade, care il fascineaza, si a dorit sa ajunga in tara natala a acestuia. "Am aproape 66 de ani si am obosit sa fiu celebru. Imi doresc sa fiu din nou student, sa ma informez, sa percep realitatea si sa ma regasesc. De aceea ma aflu aici. Sunt foarte interesat de filosofie, am citit o parte din scrierile lui Mircea Eliade si m-a fascinat stilul sau. Se spune ca acest om nu a avut nici un gand care sa nu fi fost publicat. Mi-am dorit mult sa ajung aici, in tara unde s-a nascut", ne explica regizorul, oferindu-ne, astfel, inca un motiv pentru a-i fi recunoscatori lui Mircea Eliade.

Din cauza timpului redus, Coppola nu a reusit sa vada prea mult din Romania, dar mentioneaza ca a venit din Piatra Neamt si ca, pe drumul spre Bucuresti, a remarcat in mod deosebit blocurile construite in regimul comunist, lipsite de personalitate si "inghesuite", din orasul Bacau. "Sunt monumentale si de aceea mi-au atras atentia", mentioneaza maestrul.



Francis Ford Coppola incepe sa povesteasca despre inceputurile carierei sale de regizor, ceea ce ne "intoarce in timp" cu aproximativ 50 de ani. Era, pe atunci, la colegiu si, interesat de arta dramatica, obtinuse o bursa in domeniu, la Colegiul Hofstra (in prezent, Universitatea Hofstra). S-a implicat intens in productia pieselor de teatru si a inceput sa se ocupe de regie.

Dar cum s-a decis sa se dedice in exclusivitate filmului? "Intr-o dupa-amiaza", relateaza maestrul, "ma aflam intr-o cladire care se numea 'Micul teatru', unde se viziona pelicula 'Zece zile care au socat lumea'. Era un film mut, destul de lung si nu eram decat vreo doi-trei oameni in sala de proiectie, dar am fost teribil de impresionat de ceea ce poate face cinematografia, de efectele si senzatiile pe care le induce. Asa se face ca, in acea dupa-amiaza, m-am hotarat ca nu voi merge mai departe in teatru. Dupa ce am absolvit colegiul, in 1960, m-am inscris la UCLA (n.r. - Universitatea de Stat din Los Angeles, California), pentru a urma cursurile scolii de cinematografie", povesteste Francis Ford Coppola.

Regizorul spune ca, din punctul sau de vedere, teatrul si filmul sunt in stransa corelatie. De fapt, subliniaza el, "cinematografia deriva din teatru, a carui istorie este mult mai veche si mai bogata decat cea a limbajului cinematografic. Ceea ce au in comun teatrul si filmul este 'mariajul' fericit si armonios dintre script si jocul propriu-zis". Coppola considera ca regizorul de teatru are posibilitatea de a vizualiza rezultatul eforturilor sale si ale echipei inainte de incheierea piesei. "Este ca si cum s-ar uita pe un polaroid, vede bucati disparate, dar pe care stie deja cum le va uni, are imaginea produsului finit in minte. Este fascinant. Cand am inceput sa facem mixaj de film, adoram aceasta activitate, pentru ca imi amintea de teatru", mai spune regizorul.



Francis Ford Coppola considera ca, in prezent, cinematografia se confrunta cu o perioada foarte dificila, intrucat, la nivel mondial, filmul este controlat de sapte mari companii, sub directivele carora se afla, inclusiv ale companiilor de distributie.

"Chiar daca ai propriile surse de finantare, cu care poti produce filmul - ceea ce am incercat si eu, de altfel - iti ramane problema distributiei. Asa ca trebuie sa te intelegi cu firmele de profil, care, evident, au pretentii: vor sa aiba un cuvant de spus in alegerea distributiei si se implica si in scrierea scenariului. Ei cer ceea ce stiu ca isi doreste publicul sa vada si ceea ce, implicit, va asigura succesul peliculei. Nu isi permit sa-si asume riscuri. De ce credeti ca, in majoritatea filmelor, vedeti urmariri de masini? Pentru ca asa cer companiile de distributie", spune Coppola, precizand ca acest control constituie motivul pentru care, de noua ani, nu a mai realizat nici un film.

Regizorul afirma ca, in acest mod, independenta industriei de film este "inghitita" treptat de marile firme de profil, care vor sa preia controlul absolut. "Creativitatea este dependenta de bani, indiferent de domeniu. Scriitorul trebuie sa se supuna cerintelor editurii, pictorul - celor ale galeriilor de arta, si asa mai departe. Nu stiu cum s-ar putea solutiona aceasta problema. Generatia tanara din Statele Unite ale Americii se plange de lipsa fondurilor. Adevarul este ca trebuie sa ai noroc pentru a putea realiza ceva in domeniu", subliniaza Francis Ford Coppola, facand aluzie la fiica sa, Sophia, castigatoare a premiului Oscar in 2004, pentru scenariul peliculei "Lost In Translation". "Productia filmului a fost foarte ieftina, dar, cu toate acestea, Sophia a avut norocul ca tatal ei sa fie implicat in aceasta industrie. Fiecare isi are sansa lui, undeva", afirma Coppola.

Regizorul precizeaza ca, deocamdata, nu intentioneaza sa mai realizeze vreun film si ca resursele sale de venit provin, intre altele, din compania sa producatoare de vinuri (realizate din recolta de struguri din celebra Napa Valley) si dintr-o agentie de turism pe care o detine. "A face bani nu inseamna totul si nu vreau sa realizez un film pe care sa nu-l 'simt'", adauga maestrul.



Francis Ford Coppola considera ca un adevarat regizor trebuie sa se implice total in realizarea filmului, sa se daruiasca, sa fie disponibil in permanenta si sa-i iubeasca pe actori, deoarece ei contribuie decisiv la "nasterea" filmului.

"Inainte de a incepe propriu-zis turnarea unui film, obisnuiam sa petrec doua-trei saptamani cu actorii si cu ceilalti membri ai echipei. Faceam improvizatii, ne 'jucam' cu cuvintele, experimentam diferite ipostaze. De exemplu, sa presupunem ca o actrita interpreteaza rolul de sotie a protagonistului - in acele saptamani preliminare incerc sa conturez un scurt preambul: cum s-au cunoscut, cum s-au indragostit si asa mai departe. Improvizatiile te ajuta sa inmagazinezi amintiri, care vor iesi la suprafata cand joci si te vor ajuta", explica regizorul. Coppola precizeaza ca, prin aceasta metoda de lucru, urmareste sa creeze o stare de confort, pentru ca actorii sa se simta relaxati si sa "intre in pielea" personajelor inainte de a incepe efectiv filmarile.

Coppola ne povesteste ca, de regula, prima intalnire a membrilor echipei decurge optim daca are loc la pranz sau la cina. "Mancati, va fi o atmosfera foarte relaxanta, pentru ca prin hrana se trezesc simturile, iar conexiunile interpersonale se creeaza imediat", ne sugereaza maestrul cu umor. "Asa ne-am reunit prima data cei care am lucrat la seria 'Nasul'. Era nostim: toti actorii incercau sa-l impresioneze pe Marlon Brando, fiecare in stilul lui - de exemplu, Al Pacino - in stilul sau flegmatic, altii, prin exuberanta si asa mai departe", spune regizorul, aratandu-ne cum statea Pacino la masa, cu capul sprijinit in cot.

Coppola incurajeaza in mod deosebit productia filmelor dupa scenarii originale si mai putin dupa cele adaptate. In opinia sa, o pelicula realizata dupa scenariu original este mult mai captivanta, pentru ca exploreaza viata actuala si contribuie la intelegerea anumitor aspecte specifice societatii moderne. "Un scenarist din New York mi-a spus odata o fraza cheie: 'Cand scriu, eu caut viata'. Aceasta a devenit deviza mea, criteriul in functie de care judec un proiect", explica maestrul.



Francis Ford Coppola ne spune ca a vizionat filmul "Filantropica", dar si o serie de filme realizate de Lucian Pintilie, al carui stil i-a placut foarte mult. "Am remarcat o anumita sensibilitate ironica prezenta in peliculele sale. Mi-a placut umorul sardonic", mentioneaza Coppola, iar sala intampina cu aplauze aprecierile la adresa compatriotului nostru.

Dar nu e singura surpriza de acest gen: aflam ca maestrul a vazut piesa "Chirita", care se joaca la Teatrul de Comedie. Coppola are o mica problema de pronuntie, spunand, initial, "Cerita", spre deliciul auditoriului. "Nu, vreau sa pronunt corect! Deci, inca o data...". Perfectionismul regizorului, educat in zeci de ani de cariera prodigioasa, este relevant chiar si in acest amanunt.



... Laureatii ar fi, spune maestrul, regizorii Akiro Kurosawa si Federico Fellini, iar dintre actori, Marlon Brando. "Lista 'nominalizatilor' ar fi, in orice caz, foarte lunga, pentru ca am avut privilegiul sa cunosc si sa lucrez cu oameni extrem de talentati", adauga Coppola.



Timpul alocat de maestru acestei intalniri se apropie de sfarsit si ne anunta ca va trebui sa plece in curand, deoarece astazi urmeaza sa se trezeasca devreme - la ora noua dimineata va pleca spre Moscova. Profit de ocazie si il intreb ce parere are despre controversatul film "Patimile lui Hristos", regizat de Mel Gibson, precum si despre actrita romanca Maia Morgenstern, care a interpretat rolul Mamei lui Iisus. Raspunsul sau este intampinat cu stupefactie de o parte din auditoriu, cu aplauze de partea cealalta. "Nu am vazut filmul acesta, pentru ca nu am fost interesat de viata lui Iisus Hristos, deci nu va pot spune nimic. Dar il voi vedea si atunci ma voi pronunta in cunostinta de cauza. Despre actrita respectiva, am auzit ca e foarte frumoasa si talentata".

Ultima intrebare a serii este "Care sunt compozitorii dumneavoastra preferati?" Zambind, regizorul ne spune ca ii plac Mozart, Beethoven, dar si alte genuri de muzica: jazz, contemporana, rock. "Muzica are o mare contributie in film, pentru ca ea creeaza emotia", ne mai spune maestrul, dupa care se pregateste de plecare.

Ne adunam in jurul lui, solicitand autografe, pe care ni le acorda cu multa amabilitate. Deja resimt un fior de nostalgie la gandul ca pleaca, dar aflam ca va reveni la anul, ca invitat oficial al UNATC. Asadar, pe curand, maestre Francis Ford Coppola!