Drame mondene în Bucureştiul interbelic

Viaţă mondenă din Bucureştiul anilor ’30 era din când în când zguduită de veritabile “cutremure” ce ţineau prima pagină a ziarelor, pe toată desfăşurarea lor, de exemplu, un proces era mediatizat zilnic, cu relatări din sălile tribunalului, cu ilustraţie bogată şi sugestivă, iar ziua verdictului era aşteptată cu un imens suspans! Procesele puteau dura un an şi mai bine, iar noutăţi apăreau zilnic

Inclusiv dramele sociale erau redate în amănunt. La fel şi veritabilele catastrofe, cum a fost acel accident teribil din Cotroceni, când la o mare manifestaţie oficială , s-a prăbuşit o tribună plină de spectatori.

Presa era prezentă peste tot, redactorii relatau tot şi fotograful Iosif Berman îşi făcea meseria, chit că era lângă Rege, sau în căutarea de senzaţional ieftin.

Foto 1

Foto 2

În 1936, scandalul de moravuri cu o crimă şi un proces răsunător a fost unul din subiectele care a pasionat pe toată lumea.

Foto 1 şi 2 sunt doar două din miile de pagini care s-au scris atunci despre crima din Brătianu 34, victima fiind Tita Cristescu, 27 de ani, o frumuseţe dâmboviţeană usurateca a acelor ani, iar principalul vinovat era o somitate, un mare inginer-architect, Liviu Ciuley, tatăl faimosului regizor cu acelaşi nume.

Pe scurt povestea sună cam aşa: în ziua de Crăciun a anului 1935, fosta Miss România din urmă cu câţiva ani, e găsită moartă, cauza: otrăvire cu cianură. Principalul suspect, amantul său, mult mai în vârstă, inginerul Ciuley, cel care de la începutul anchetei a pledat nevinovat, dar tatăl victimei care nu era altcineva decât Gheorghe Cristescu , primul secretar al partidului comunist a încercat să profite de acest eveniment tragic şi să obţină sume imense de la faimosul inculpat.

Făcea ceea ce făcuse şi când trăia fiica sa, abuza de amantul ei, era un tată-peste! Era şi cam dement domnul-tovarăşul Cristescu-Plapumaru, la înmormântarea fiicei sale, fanfara a fost pusă să cânte Internaţionala!

Ancheta a stabilit că frumoasa Tita mai avea un amant, mult mai tânăr ca Ciuley,  (normal!), dar şi acesta pleda nevinovat, practic era foarte greu de găsit criminalul. Chiar dacă cercul se strângea în jurul arhitectului, acesta este găsit nevinovat, fapt care a provocat o imensă nemulţumire mai ales printre doamnele acelor ani. Până la urmă, peste vreo 10 ani, este descoperit adevăratul vinovat, era servitoarea, ea şi-a mărturisit crima. Pusese cianură în prăjituri, că să-i închidă pentru totdeauna gura frumoasei Tita Cristescu, pentru că această o bănuia de furtul unor bijuterii!

Alte scandaluri din acei ani şi pe care presa se grăbea să le relateze cât mai fidel erau şi un elogiu la adresa oamenilor legii care aveau mult de lucru, “ nu mai prididesc judecătorii”, afaceri tenebroase, crime în care erau vizaţi demnitari, excrocherii ale înalţilor funcţionari, toate erau subiecte citite pe nerăsuflate, foto 3.

Un eveniment cu adevărat tragic a fost deasemenea surprins într-un amplu reportaj ocazionat de Serbările Străjeriei, foto 4, o manifestare în care era glorificat Suveranul Carol al II-lea.

Acesta, alături de alte capete încoronate, admirau frumoasa paradă şi deodată  au fost martorii unei adevărate tragedii, o tribună plină ochi s-a prăbuşit, prinzând între resturile ei un număr de vicime care nici atunci şi nici până azi n-a fost cunoscut cu exactitate. Reportajul manipula la mare fix, drama era acoperită de prezentarea momentelor festive, a invitaţilor şi doar 2 fotografii aminteau de dezastru. Lumea bună conta. Se muşamaliza la greu şi atunci că şi acum