Daca esti amatoare de un thriller "adevarat", nu iti recomand sa mergi la cinematograf pentru a vedea aceasta pelicula. Vei fi dezamagita. Insa daca esti dispusa sa acorzi o sansa unui film pe care il vezi doar ca pe un act de divertisment, atunci este posibil chiar sa fii surprinsa de rasturnarile de situatie prezentate. Sa nu imi spui insa apoi ca stiai dinainte ce vor face personajele implicate in poveste! Eu ti-am spus deja ca asa va fi...
In ciuda faptului ca tagline-ul filmului este "They never saw it coming" ("Nu s-au astepta la asa ceva"), pe parcursul vizionarii ajungi sa te gandesti ca eroii sunt probabil singurii care nu s-au gandit la ceea ce urma sa se intample... Pentru ca povestea iti da indicii clare asupra evolutiei ulterioare a lucrurilor. Un film care debuteaza cu o intoarcere in trecut, ca si cum regizorul nu este sigur ca o sa ne "prindem" singuri despre ce e vorba si vrea sa se asigure ca intelegem din prima...
Povestea unui thriller fara prea multi fiori...
Charles Schine (Clive Owen), un director executiv de publicitate, face naveta la Chicago cu trenul de 8:43 dimineata. In ziua cand pierde trenul si o cunoaste pe Lucinda Harris (Jennifer Aniston), consilier financiar la o firma puternica din oras, viata lui se schimba pentru totdeauna.
Charles nu este in cea mai fericita perioada din viata sa: problemele de acasa, cu sotia din ce in ce mai instrainata, Deanna (Melissa George) - fiica lor adolescenta a remarcat chiar ca parintii sai nu se mai saruta dimineata, inainte de plecare, asa cum faceau odinioara, cu fetita Amy (Addison Timlin) bolnava de diabet, in forma cea mai grava, cel de-al treilea transplant de rinichi nefiind incununat de succes, la toate acestea adaugandu-se dificultatile financiare si problemele de serviciu - Charles tocmai a fost concediat de catre cel mai important client al sau.
Ziua in care o cunoaste pe Lucinda (Jennifer Aniston) se dovedeste a fi una extrem de neasteptata pentru Charles. Fara nici un ban la el, este pus in neplacuta postura de a-i plati altcineva biletul, nimeni alta decat aceasta femeie bruneta necunoscuta, extrem de sexy si ale carei picioare sunt admirate de catre toti barbatii din tren, in timp ce se prefac ca citesc ziarul...
Discutia pe care cei doi o poarta apoi, in incercarea lui Charles de a-i multumi pentru gestul frumos pe care l-a facut pentru el, este despre lucruri banale si obisnuite in viata lor - serviciu, familie. Cei doi, care par a fi la fel de singuri si insingurati in vietile lor, se apropie astfel aproape pe nesimtite... Ambii casatoriti, ambii au copii, ambii par nefericiti si isi doresc mai mult.
Iar Lucinda este frumoasa si seducatoare... Se simt atrasi magnetic unul de altul. Incep cu intalniri la masa de pranz, apoi cocktail-uri dupa serviciu, si nu dureaza mult pana ajung intr-o camera de hotel, aproape ca din intamplare. Ceea ce pare a fi, pana acum, povestea clasica a doi adulterini care simt ca nu exista comunicare in mariajul lor, se transforma insa rapid in ceva mult mai mult.
Oricine stie insa ca o intalnire cu o necunoscuta, mai ales intr-un context atat de banal, nu poate aduce nimic bun. Se pare insa ca personajele din "Derailed" nu s-au uitat prea mult la filmele cu suspans ale lui Hitchcock, din moment ce se arunca cu capul inainte in aceasta poveste de "dragoste"...
Aventura lor aproape perfecta o ia razna cand un individ pe nume Philipppe LaRoche (Vincent Cassel), un strain violent, intra cu forta in camera lor si-i ameninta cu arma. Aventura celor doi devine astfel un cosmar mai periculos si mai violent decat si-ar fi putut imagina vreodata. Lucinda este violata brutal, iar Charles se afla in imposibilitatea de a o apara, cazut la pamant de pe urma loviturilor primite...
De aici mai departe, viata lui Charles devine un sir de dezamagiri si santaje, violenta si crime. Fara sa poata vorbi cu sotia sa sau la politie, la insistentele Lucindei, care simte ca acest lucru ar pune punct mariajului sau si, mai mult decat atat, simte ca astfel si-ar pierde copilul, Charles este prins intr-o lume pe care nu o mai cunoaste, fara nici o urma din viata lui dinainte.
Ce spun actorii despre rolurile lor...
Scenaristului Stuart Beattie i-a placut la nebunie familia Schine. "Mi-a placut ca in centrul filmului se afla aceasta familie extraordinara. Ei alcatuiesc inima si sufletul filmului. Ajungi sa tii la ei foarte mult, din cauza evenimentelor prin care trece fiica lor. Vrei sa tii la aceasta unitate." In acelasi timp, dupa cum subliniaza Owen, "Ai sentimentul ca oamenii acestia sunt prinsi in vietile lor ca intr-o cursa. Poate ca au petrecut foarte mult timp cu copilul lor, iar acum au cam uitat unul de celalalt."
Totusi filmul se intoarce asupra relatiei dintre Charles si Lucinda. Beattie ii considera pe amandoi niste personaje pierdute. "Cand se cunosc, Charles si Lucinda sunt doi oameni incredibil de singuri. Fiecare are o familie, o slujba, au vieti pline, in esenta, dar dintr-un motiv sau altul sunt goi pe dinauntru. De fapt, acest film este o poveste despre doi oameni care afla ca intre ei se poate stabili o legatura." Aniston este de acord. "Se afla amandoi intr-un punct al vietii lor in care aveau nevoie sa se intalneasca."
Dupa cum spune Beattie, "In momentul cand cei doi se decid sa mearga la hotel, au depasit deja granita lui 'M-am saturat sa cedez pentru toti cei din jur.' Cred ca este aproape un lucru egoist, dar au ajuns in punctul unde functioneaza in gol si au nevoie de ceva care sa faca existenta de fiecare zi sa merite traita."
Aniston considera ca Lucinda este o femeie "interesanta, chinuita". Personajul lui Owen, Charles Schine, este nevinovat si fermecator, dar traieste intr-un stres urias, generat de familia si cariera lui.
Owen explica: "Joc un rol extrem de reactiv. Personajul meu se trezeste intr-o situatie oribila, lucrurile o iau razna, el pierde orice control si viata lui o apuca pe un drum dement. Traieste un fel de cosmar kafkian."
Cassel considera ca personajul lui, LaRoche, are mai multe fatete. "Este foarte inteligent, smecher, amuzant in felul lui. Un tip periculos si nostim." Producatorul Mark Cooper spune: "Pentru LaRoche, este un joc. Este un joc care ii place si in care are mult succes. Stie cum sa stranga surubul si sa obtina economiile de o viata ale acelui om." Beattie descrie complexitatile personajului: "LaRoche are de jucat doua roluri - unul dur, pe dinafara, unde pare un talhar lipsit de educatie. In adancul sufletului sau insa, este un criminal sofisticat si inteligent."
Winston, rol interpretat de RZA, demonstreaza loialitatea statornica a filmului. Beattie recunoaste: "Winston este un personaj fantastic. Imi place teribil." RZA a fost incantat, deoarece "cu background-ul meu hip-hop, de obicei joc roluri care sunt mai agresive si foarte 'de cartier'. Iar tipul asta este altfel. Desi e mai degraba genul de tip cumsecade, care lucreaza intr-un birou, are si el un trecut in spate, ca bataus."
Cate ceva despre stilul actoricesc al starurilor...
Actorii din rolurile principale par sa dezvolte o atractie veridica pe marele ecran (in ciuda unei Jennifer Aniston prea rigida in tot ceea ce face...), dar par a fi distribuiti gresit in aceasta pelicula si mai ales in aceste roluri. Desi Aniston are potential pentru astfel de roluri sexy si usor malefice, de data aceasta postura nu pare sa o prinda. Pare a se distra in postura de "fata rea", dar nu se concentreaza prea mult asupra rolului pe care trebuie sa il joace si caruia nu ii da prea multa consistenta.
Lucinda pare a fi, in clipa in care il cunoaste pe Charles, exact ceea ce ii lipsea acestuia in viata. Usurinta cu care converseaza despre cele mai banale lucruri dau senzatia ca este o femeie care stie sa il asculte si sa ii raspunda cu aceeasi simpatie. Este si ceea ce l-a atras la ea pe acest barbat sensibil, care simte ca nu mai are in fata cui sa isi spovedeasca gandurile.
Povestea lor pare a fi chiar una frumoasa, cei doi par sa regaseasca unul in celalalt exact lucrurile de care le era cel mai dor, iar Jennifer Aniston interpreteaza foarte bine aceasta fateta a personajului - o recunoastem aici pe "prietena" Rachel din sitcom-ul "Friends". Pana ajung sa faca sex, deja nu mai este vorba despre sex, in cea mai pura stare a lui, de atractie fizica, este mai mult vorba despre o expresie fizica a simpatiei si empatiei pe care o traiesc, unul pentru celalalt. Insa mai departe de atat, Aniston nu reuseste sa construiasca un personaj "consistent", capabil sa isi motiveze actiunile, suta la suta.
Clive Owen trece prin acest film ca un tip "bine", aratos, asa cum si este de fapt, fara a face mare caz din acest lucru - motiv pentru care a si avut atat de mult succes in pelicula "Closer"... Un tip care stie cum sa abordeze lucrurile astfel incat sa ramana un barbat sensibil, dar fara sa devieze prea mult de la traseu. Acest lucru nu il ajuta insa prea mult, din moment ce filmul nu ii ofera prea multe provocari, iar personajul pe care il interpreteaza este destul de naiv si prostut, in ciuda unor bune intentii pe care le are...
Pana la urma, sa fim seriosi... Charles, personajul sau, se implica intr-o aventura extraconjugala, desi inca isi iubeste sotia, in ciuda problemelor prin care trec impreuna, iar aleasa inimii sale din acest moment este o necunoscuta pe care o intalneste in tren... De aici mai departe, nu se gandeste cine este aceasta persoana, ce se poate intampla, care sunt consecintele lucrurilor in care se baga singur...
Mai mult decat atat, alegerile pe care le face sunt cele ale unui barbat care nu prea detine controlul propriei vieti - nu stie sa se impuna si alege ca problemele sa ii fie rezolvate de catre un coleg care se ocupa de corespondenta, fost puscarias (rapp-erul RZA, destul de bunicel in rolul secundar pe care il joaca).
Orice ar fi, Clive Owen se descurca, iar atunci cand trebuie sa fie dur si fara inima, nu se lasa intimidat (la fel cum a fost si in "Closer"). A devenit barbatul care trebuie sa faca tot ce trebuie pentru siguranta familiei sale si asta spune totul... Probabil ca ar fi fost un James Bond foarte bun...
Oricum, este interesant felul in care este infatisata perspectiva atacului pe care il traiesc cei doi - violul oribil este vazut prin mintea si ochii incetosati de sange ai lui Charles, care traieste una dintre cele mai mari drame ale lui. Este picatura care pune capac acestui barbat care pare sa nu fi dorit niciodata nimic pentru sine - simte ca nu este in stare sa isi salveze fiica, sa isi salveze casnicia si, mai mult, angajat intr-o aventura amoroasa, nu este capabil nici macar sa o protejeze pe Lucinda, care ajunge sa fie victima unui viol, fiind apoi obligata sa faca avort...
Vincent Cassel este veridic in rolul unui violator santajist care le rastoarna viata celor doi "indragostiti". In fapt, o mare parte dintre rolurile lui au fost aproximativ pe acelasi calapod - poate si pentru ca il ajuta foarte mult fata... Secretul lui este ca reuseste sa combine amabilitatea si gentiletea cu rautatea si sadismul.
In acest film, Cassel reactioneaza exact la fel: intr-o scena este in stare sa ii "sparga fata" lui Charles, iar in secunda urmatoare sa fie extrem de seducator, fermecandu-si victimele (sotia si fiica lui Charles), chiar in casa personajului principal... In fapt, secventa in care LaRoche este prezent in locuinta lui Charles, in mijlocul familiei acestuia, este una dintre cele mai interesante si ingenioase scene din intregul film, mai ales datorita rolului pe care Cassel il duce la bun sfarsit.
Foarte ciudat este insa felul in care Winston Boyko (rapp-erul RZA) ajunge sa fie protectorul lui Charles, care ii este, de altfel, prieten apropiat. Fost puscarias, care a dus o viata grea si care incearca sa revina pe drumul cel bun, numai societatea sa ii dea o sansa..., Winston este alegerea regizorului pentru "rezolvarea" problemelor.
Ca un facut, intotdeauna in filme trebuie sa existe un tip de culoare, preferabil care sa fi facut ceva ani de inchisoare, care sa stie "cum merg lucrurile" si care sa te indrume intr-o problema care presupune incalcarea legii. Intotdeauna, acesti tipi vor sti mult mai multe lucruri despre viata decat un amarat de director executiv de publicitate, si alb, pe deasupra... Lasand ironia la o parte, RZA se achita destul de bine de rolul pe care il joaca si este chiar amuzant.
De la un thriller bun te astepti sa fii surprins, insa "Derailed" nu iti ofera aceasta sansa... Este ceea se numeste un film prea... "intreg", care nu lasa nici o sansa imaginatiei sa lucreze. Regizorul pare sa isi bata putin joc de capacitatea noastra creativa, rasturnarile de situatie fiind mult prea evidente. Finalul, de asemenea, te face sa simti ca vrei ceva, ca astepti ceva, poate mai mult sau poate altceva...
Posteaza comentariu