"Codul lui Da Vinci" sau mult zgomot pentru nimic...

"Codul lui Da Vinci" a avut premiera pe ecranele romanesti in data de 19 mai si a fost unul dintre cele mai asteptate si controversate filme ale anului acesta. Ma intreb de ce... Pelicula, in realitate, nu este una neaparat proasta, cat una care nu "vinde" nimic altceva in afara unei teorii comerciale pe care foarte multi lideri religiosi s-au grabit sa o considere mai mult decat un simplu film. Si, pana la urma, stii care este problema? Lumea uita, de obicei, o regula esentiala a cinematografiei: linistiti-va, oameni buni, este doar o fictiune!...

Desi s-a facut atat de mare tam-tam pe marginea lansarii acestei pelicule, iar grupuri religioase au incercat boicotarea premierei, sustinand ca filmul este o ofensa la adresa credintei crestine, "Codul lui Da Vinci" nu este mai periculos decat un ibric cu cafea care da in clocot... In fapt, pentru un film de actiune, un thriller dramatic (asa se vrea a fi pelicula...), poate fi considerat chiar antrenant, interesant si pe alocuri amuzant. Te rog insa doar atat - nu il considera mai mult decat este...

Adaptare dupa bestseller-ul lui Dan Brown si regizat de Ron Howard, filmul ii are in distributie pe Tom Hanks, Audrey Tautou, Ian McKellen (energic si expansiv, da viata filmului), Jean Reno si Paul Bettany (exceptional, ca intotdeauna in rolurile sale). Romanul lui Brown a generat controverse uriase la nivel international si, ca atare, a avut un succes teribil. Era doar o problema de timp pana cand sa apara pe marile ecrane si un film inspirat din cartea sa.

Nu ar fi fost nimic in neregula cu acest lucru daca pelicula nu s-ar fi straduit atat de mult sa "inghesuie" in 154 de minute cat mai multa informatie din teoriile si asa stufoase ale autorului. Drept urmare, filmul este adesea cam incalcit, concentrand informatie pe centimetru patrat de pelicula, iar creierul nu are timp sa o proceseze cu adevarat. Din tot filmul, s-ar putea sa ramai cu vaga impresie ca exista o conspiratie foarte importanta la mijloc, dar felul in care misticismul, misterul, credinta pagana si simbolurile din tablourile lui Leonardo Da Vinci se intrepatrund, sa te depaseasca cu desavarsire...

Corect, pentru cei care au citit deja cartea, lucrurile s-ar putea sa fie mai simple. Desi s-ar putea ca acesti cinefili sa fie dezamagiti de felul in care sunt expuse unele dintre scenele-cheie ale intrigii sau faptul ca regizorul si scenaristul Akiva Goldsman sar peste etape. In consecinta, filmul pare prea lung si prea aglomerat pentru teoria pe care vrea sa o faca publica, repet, in stil pur fictiv, respectiv ca Maria Magdalena a fost sotia lui Iisus Hristos si ca acestia doi ar fi avut urmasi...

Nu iti voi oferi prea multe detalii despre subiectul filmului, pentru ca probabil ai citit cartea sau intentionezi sa te documentezi inainte de a merge la cinematograf. Oricum, cateva date pregatitoare sunt necesare: faimosul semiolog profesorul Robert Langdon (Tom Hanks) este chemat intr-o noapte la Muzeul Luvru unde un custode a fost ucis, lasand o urma misterioasa plina de simboluri si indicii, pentru descifrarea motivului pentru care a fost ucis.

Fiind in joc propria supravietuire, Langdon, ajutat de agenta de politie, criptolog de profesie, Sophie Neveu (Audrey Tautou), descopera o serie de secrete extraordinare care sunt ascunse in operele lui Leonardo Da Vinci, toate conducand la o societate dedicata pazirii unui secret stravechi, ramas ascuns timp de 2000 de ani. Cei doi pornesc intr-o cursa prin Paris, Londra si Scotia, adunand indicii in timp ce incearca cu disperare sa sparga codul si sa descopere secretele care vor zgudui chiar temelia omenirii.

Cam asa suna intriga filmului... Mai departe, te vei afunda intr-un labirint de simboluri si secrete bine pazite, care te poarta printr-o lume a conspiratiilor, totul in cautarea semnificatiei sacrului feminin si a Sfantului Graal. Povestea este captivanta, in ciuda scaparilor pe care le are si a aglomerarii nefericite de indicii, care uneori mai degraba te zapacesc decat sa iti ofere lamuriri.

Una dintre solutiile oferite de Howard pentru aceste explicatii este flashback-ul istoric, respectiv secvente de film generate pe computer, cu imagini ale Romei antice sau ale Taramului Sfant, adevarate lectii de istorie care ne scot din peisajul prezent, dar cu o viteza atat de uluitoare, incat abia apuci sa iti dai seama ce anume reprezinta...

De asemenea, exista si flashback-uri ce ilustreaza momentele traumatizante din viata personala a eroilor nostri: micutul Robert Langdon cazand intr-o fantana, accidentul de masina in urma caruia au murit parintii si fratele lui Sophie Neveu sau povestea lui Silas, calugarul albinos si ucigas, cu o inclinatie spre autoflagelare.

Secvente destul de confuze, care aduc (sau nu) o informatie in plus, dar care aglomereaza cu prea multe povesti o intriga si asa destul de incalcita. De dragul personalizarii si al apropierii personajelor de spectator, se face rabat de la coerenta filmului.

Mai departe, vei face o incursiune in teologia crestina de inceputuri, simbolismul pagan, istoria artei religioase si relatia dintre Cavalerii Templieri si papalitate, totul "impanat" cu criptologie, secrete, mistere si eseuri pe marginea credintei si a relatiei dintre uman si divin. Din acest punct de vedere, filmul merita atentia publicului, deoarece ridica intrebari serioase referitoare la credinta fiecaruia dintre noi si natura acesteia.

Ceea ce uimeste la acest film este lipsa de atractie dintre personaje. Desi Tom Hanks este unul dintre cei mai buni actori de la Hollywood, iar Audrey Tautou a dat dovada talentului sau in special in filmul "Amelie", cei doi nu se "lipesc" deloc pe marele ecran, in "Codul lui Da Vinci". Mai mult decat atat, nici macar nu par sa se straduiasca sa mimeze o oarecare relatie existenta intre doi oameni care au de gand sa dea peste cap credintele de 2000 de ani ale unei lumi intregi...

In definitiv, acest lucru nici nu prea conteaza in dinamica filmului, avand in vedere faptul ca pentru o productie de actiune atat de comerciala, nu este neaparat necesar ca personajele sa fie profunde pana in maduva oaselor... Oricum, lipsa de atractie dintre cei doi se observa cu ochiul liber, chiar si pentru cineva nefamiliarizat cu subiectul filmului, respectiv al cartii.

Ceea ce antreneaza putin lucrurile este aparitia lui Sir Ian McKellan in rolul cercetatorului Sir Leigh Teabing, specialist in studiul Sfantului Graal, care ne introduce in simbolistica picturii "Cina cea de taina" a lui Leonardo Da Vinci. Singurul inconvenient este faptul ca aparitia lui McKellan se produce pe la jumatatea thriller-ului, iar pana la acest moment filmul deja avea o foarte mare nevoie de energia sa...

"Codul lui Da Vinci" nu este un film foarte plictisitor, dar nu este nici unul foarte distractiv. Brown si-a pus toata imaginatia in ghicitorile si indiciile care duc la vanatoarea de comori. De vreme ce acestea sunt risipite pe intreg parcursul filmului, spectatorului nu ii ramane sa se delecteze, in asteptarea unei noi provocari, decat cu secventele si povestea personajelor principale, poveste care scartaie insa din toate incheieturile...

Filmul isi doreste sa acopere pe cat posibil mai mult din cartea lui Dan Brown, astfel incat nu le ofera actorilor prea mult spatiu de desfasurare. Chiar si un actor atat de inteligent pe cat este Tom Hanks, nu poate face prea multe cu puterile de descifrare a codurilor pe care le poseda profesorul Langdon - in fapt, personajul sau este transformat in ceva de-a dreptul supraomenesc: solutiile ghicitorilor ii apar luminate in aer, permutand litere si cifre si oferind solutia codului, la fel ca in filmul lui Russell Crowe, "A Beautiful Mind".

Abilitatile si contributia lui Neveu la descifrarea codurilor a fost diminuata in productia cinematografica in comparatie cu romanul, iar regizorul nu ii permite lui Tautou nici o sclipire actoriceasca, asa cum vedeta a avut in mult apreciatele proiecte "Amelie" si "Dirty Pretty Things", singurul film in limba engleza in care a jucat aceasta pana acum.

In concluzie, este un film cu o imagine minunata, efecte speciale de mare clasa, cu atentie pentru detaliu (la nivelul imaginii, cel putin), cu peisaje care iti taie rasuflarea - castele, muzee si biserici impresionante, are teorii interesante referitoare la istorie si religie, dar are un mare defect - ii lipsesc cu desavarsire oamenii si relatiile dintre acestia.

Foarte multa lume a declarat ca atat cartea, cat si filmul, implicit, sunt impotriva religiei, insa nu este deloc asa. Pelicula nu face nici o referire impotriva religiei in sine, este un film care intriga si care adreseaza intrebari interesante referitoare la natura credintei.

Unul dintre multele alte lucruri care mai deranjeaza la acest film este momentul lansarii sale - destul de nefericit pentru un film de vara, cand in acest anotimp sunt premierele unora dintre cele mai usurele si lejere productii...

Nu iti recomand sa mergi la "Codul lui Da Vinci" pentru ca s-a facut valva in jurul lui, desi acesta este probabil motivul pentru care ai auzit de cartea lui Dan Brown si, apoi, de pelicula inspirata din acest roman-fictiune... Iti recomand sa mergi la cinematograf pentru ca este o productie interesanta, antrenanta, un film de actiune si de aventuri, care te va captiva timp de peste doua ore (daca nu te va plictisi cu lectiile sale de istorie...). Din punctul meu de vedere, cam asta este tot ceea ce se poate spune despre "Codul lui Da Vinci": valva creata in jurul sau este departe de a-si gasi resurse in ceea ce reprezinta, de fapt, acest proiect cinematografic.