Farmecul Bucureştiului interbelic, surprins de presa vremii şi redat aici, în acest blog şi cu ocazia altor postări, e completat azi de un material apărut în Realitatea Ilustrată, o schiţă foarte succintă a vieţii capitalei cu toate componentele ei, înşiruiri de date şi statistici care ne permit azi să ne facem o imagine a ceea ce se întâmpla atunci, să aflăm cum se distrau tinerii în faimoasele cabarete ale Micului Paris , dar să şi cunoaştem câte căsătorii şi la ce vârste aveau loc, câţi frecventau cele peste 70 de cinematografe ale oraşului, sau câte mii de şomeri mâncau în cantinele populare!
Viaţa de noapte a oraşului este relatată într-un reportaj spumos (foto 1), de tânărul pe atunci, ziaristul şi scriitorul Ioan Massoff.
Suntem introduşi în culisele unui cabaret bucureştean şi autorul decretează cu stil: “n-am pretenţia să reabilitez cabaretul, lucru care nu-i deloc necesar, pentru simplul motiv că aceste localuri nu-s deloc defăimate”.
Sunt trecute în revista toate categoriile cefrecventează localul şi au parte de prezentare inclusiv angajaţii, chelnerii, “artista”, dar si “băiatul lui tata”, dansatorul sau muzicantul. Calitatea bună a reproducerii, sperăm că permite lecturarea directă a textului, care este o mostră de reportaj modern şi multe din fiţele şi apucăturile de atunci, descrise cu rafinament de autor, le găsim şi azi în cluburi, dar vai, nimeni nu le mai redă cu atâta farmec! Azi totul e tratat vulgar şi mitocăneşte.
Rândurile de mai sus au constituit zona de divertisment a reportajului dar şi a postării noastre, pentru că în continuare avem parte de un adevărat dosar, foarte sobru şi la obiect, (foto 2, 3, 4, 5) din care aflăm totul despre Bucureştiul celor 700 de mii de suflete care trăiau şi-şi desfăşurau activitatea aici, in anul de gratie 1936.
Foto 2, e o prezentare geografică şi demografică a oraşului cu cifre oficiale.
Foto 3 are scurte comentarii la diversele categorii recenzate, astfel chiar dacă “ nou-născuţii sunt 53 la sută de gen masculin, până la vârsta medie de 45 de ani, rămân în viaţă 89 de bărbaţi la suta de femei, deci Bucureştiul are întotdeauna mai multe femei decât bărbaţi”!
În această manieră sunt trecute în revista şi “căsătoriile, mortalitatea, viaţă de zi cu zi a locuitorilor, lupta pentru existenţa, întâmplările nefericite şi neplăcute, distracţiile.”
Pagină următoare a reportajului, foto 4, e o continuare a statisticilor de tot felul.
“Două treimi din populaţia oraşului mănâncă în gospodăriile lor proprii, iar restul în restaurante”, sau, “pentru lumea nevoiaşă, 5-6 mii de şomeri mananca la cantinele populare, iar 3 mii dorm în azile” Mai citim că “în fiecare zi se introduc 5 automobile noi în circulaţia capitalei” şi că “10-12 avioane vin şi pleacă în fiecare zi din Bucureşti”.
Ultima parte a articolului, foto 5, se întinde pe o jumătate de pagină, cealaltă jumătate fiind ocupată de reclame. Excelentul material se încheie cu previziuni care mai mult sau mai puţin s-au adeverit în timp. Se discuta despre un plan de sistematizarea oraşului, cu tot ce ar trebui să vedem peste 15-20 de ani, adică prin 1950 şi ceva! Capitala urma “să fie zonificată, printr-o uriaşă plantaţie…în formă de cerc , spre a se împiedica întinderea fără rost a oraşului”.
În câţiva ani urmau să fie construite “8 gări de cale ferată subterane, 5 mari aeroporturi, 4 uriaşe artere de circulaţie de intrare în oraş largi de 48 de metri”. Deci ideea de metrou era deja conturată, acesta şi toate celelalte sigur s-ar fi făcut mai repede dacă peste câţiva ani n-ar fi “triumfat comunismul cu toate binefacerile lui”!