Chiar dacă cea de-a doua conflagraţie mondială era într-o fază decisivă pentru soarta a zeci de naţiuni, în lume şi în România viaţa îşi continua firul aproape firesc, iar Bucureştiul toamnei şi iernii ’44-’45 era, cel puţin la capitolul viaţă culturală, divertisment, la fel ca în urmă cu câţiva ani, ani ai expansiunii economice, ani de efervescenţă culturală, de progres.
Arta spectacolului şi în special teatrele şi cinematografele aveau program normal, erau “la zi”cu tot ce însemna repertoriu sau premiere cinematografice de ţinută.
Să vedem cum erau prezentate aceste evenimente culturale în presa din acele vremuri când pe front mureau milioane de oameni şi când propaganda comunistă încă nu-şi începuse “opera”!
Mai mult de jumătate din pagina unui ziar din iarna ’44 -’45 (foto 1) ne prezintă repertoriul a cel puţin 14 teatre bucureştene cu spectacole care începeau în general ziua, la ora 14 sau cel mai târziu la 5 după-amiază din motive de apărare civilă şi camuflaj.
Nicio notă propagandistică nu găsim în lecturarea titlurilor de piese de teatru jucate la Alhambra, Victoria, Gioconda, Cărăbuş sau Atlantic, teatre faimoase în acei ani.
Un singur mic anunţ ne reamintea în ce vremuri trăiam: era prezentarea făcută în josul paginii-dreapta, cum că la cinematograful Aro, actualul Patria, rula “un film francez de mare actualitate, “Sub teroarea germană”, iar în deschidere, un jurnal de actualităţi despre “Eliberarea oraşului Vitebsk, vorbit în limba română, reprezentaţia începe la ora 3”.
Mai vedem şi reproducerea unui afiş al Teatrului Evreiesc Baraşeum care prezenta în 28 ianuarie 1945 pe “Bebe Gross şi farmatia sa simfonică de jazz”.
Alte spectacole ne sunt recomandate în alte anunţuri (foto 2), ocazie cu care descoperim un afiş al Teatrului Colorado unde director era Vasiliu Birlic şi unde zilnic se jucau două reprezentaţii cu “Corabia lui Noe”, iar duminică se desfăşurau chiar 3 spectacole, de la orele 10, de la 15 şi de la 17.
Ansamblul Teatrului Cărăbuş a lui Tănase nu putea să lipsească de pe scena Paladium.
Nici copii nu erau uitaţi, duminică 19 noiembrie (era anul 1944 !) la sala Teatrului Gioconda din Lipscani, avea loc spectacolul cu “Nu suntem oameni mari”, prezentat de Teatrul de copii Guliver.
Un grup de alte 6 ştiri culturale din noiembrie 1944, sunt reunite într-un alt colţ de ziar (foto 3), unde găsim deja subtile aluzii la ce se întâmpla pe front, cu prezentările spectacolelor de la Gioconda şi Atlantic.
Tot aici suntem invitaţi la alte trei reprezentaţii ale Teatrului Evreiesc Baraşeum, primul teatru evreiesc din lume şi singurul care a avut reprezentaţii pe toată durata celui de al doilea război mondial.
Fusese înfiinţat în 1940 din dispoziţia directorului Direcţiei Teatrelor din acea vreme, poetul Radu Gyr.
O întreagă pagină (foto 4) ne aduce cele mai proaspete informaţii şi recomandări despre alte spectacole ce se desfăşurau pe scenele bucureştene în toamna încercatului an 1944, fie că erau piese de teatru, concerte de jazz sau ultimele filme lansate la Hollywood, filme în a căror distribuţie apăreau starurile ecranului de atunci şi din totdeauna, adevărate staruri, Bette Davis, Leslie Howard, Olivia de Havilland.