Continuăm azi cu prezentarea altor evenimente culturale ce aveau loc în anii când Bucureştiul era numit Micul Paris, unul din motivele acestei apelării fiind viaţa artistică, a divertismentului, a distracţiei în general.
Exitau zeci de teatre, zeci de cinematografe, o mulţime de grădini de vara-teatre în aer liber, iar un element foarte important de subliniat era faptul că cele mai grele nume ale scenei erau “acaparate” de patronii de localuri, de restaurante şi exista o dispută serioasă în a-ţi asigura participarea celor mai mari cantarei sau actori care-şi susţineau programul seară de seară în restaurant după ce terminau reprezentaţia din teatrele lor, reprezentaţii care pe scenele bucureştene mergeau de la piesele bulevardiere până la repertoriul clasic al dramaturgiei universale.
foto1
O primă repoducere, foto 1 ne-o arată, pe atunci foarte tânăra Dina Cocea, iar în foto 2 cronica unui spectacol în care juca această mare actriţă ce a slujit scena romaneasac timp de vreo …70 de ani! Teatrul Regina Maria prezenta comedia “Pardon”, a unor autori francezi, un vodevil “o comedie de salon” în care nume grele că V.
Maximilian şi Tony bulandra erau pe afiş. Despre încă necunoscuta Dina Cocea, cronica foarte documentată a ziarului enunta: “D-ra Dina Cocea are reale calităţi scenice şi cunoaşte arta comedianei de rasă de a nuanţa cuvintele”.Aceeaşi pagină mai cuprinde anunţuri cu filme deja celebre atunci dar şi peste ani, alte reclame la diverse spectacole şi informaţii de tot felul. La cinematograful Regal era proiecţia cu “Timpuri noi” a lui Chaplin, la Savoy, “celebrii acrobaţi muzicali Weintraubs Sincopators”, la Ateneu un concert Ceaikowsky.
Eram de asemenea informaţi şi de lucruri mai serioase, conferinţele marelui savant Nicolae Iorga, una din aceste manifestări având tema “O nouă generaţie naţionalistă şi lupta contra interesului naţional”. De menţionat că la astfel de conferinţe ca şi la cele ale marelui professor Nae Ionescu, sălile de teatru sau amfiteatrele facultăţilor erau arhipline, tinerii mai ales, fiind cei mai atrasi!
Foto 3 ne prezintă un interviu senzaţional luat la 10 seară în “Café de la Paix” lui Jean Moscopol, vestitul şansonetist şi cântăreţ de tangouri din acele timpuri.
Era atât de popular şi de iubit în toată ţara încât plecarea lui în Statele Unite a fost un şoc pentru o întreagă naţiune. Nu şi-a dorit să plece dar pentru că putea fi arestat în orice moment, a trebuit să facă acest pas! Ce făcuse de fapt? Ca şi marele C. Tănase, după intrarea ruşilor în ’44, în orice spectacol al său satiriza foarte caustic pe marele prieten de la est. A ţinut o vreme lucrul acesta, cam până în ’47, dar simţindu-se ameninţat a plecat şi nu a fugit cum ulterior avea să declare, a plecat mai întâi în Franţa cu paşaport obţinut de marea actriţă franceză de origine română Elvire Popesco şi pe urmă în Statele Unite unde s-a şi stabilit şi unde a făcut sute de înregistrări care timp de 40 de ani n-a ştiut nimeni de ele, doar din când în când mai erau difuzate la Europa Liberă. După ’89 s-a vorbit din nou despre el şi în ţară, dar prea puţin în comparaţie cu creaţia lui, din care “Tot ce-i românesc nu piere”a fost ca un imn al exilului românesc.
Foto 4 ne prezita un alt interviu cu o altă mare vedetă a acelor ani, Nataliţa Pavelescu, sau mai cunoscută ca Joujou Pavelescu, care ani buni a făcut parte din compania lui C.Tănase, a jucat pe mai toate scenele teatrelor bucureştene şi a avut şi o carieră cinematografică importantă.
În foto 5 avem doar o parte a unei pagini de jurnal, nu neapărat cultural, dar care se remarcă cu o bogată informaţie şi ilustraţie de care aveau parte cititorii din acei ani şi de aceea e greu de acceptat şi de conceput că după ’44, timp de 45 de ani să fim ţinuţi într-un întuneric absurd, cu ziare infecte, cu ştiri de propagandă comunistă, cu cenzură aberantă, cu ilustraţie practic inexistentă, efectiv cu foarte mulţi ani daţi înapoi faţă de strălucitorii ani ’30! Aşa se şi explică admiraţia mea pentru acea perioadă