© Copyright:
"O poveste cu greutate" începând din 3 mai, în fiecare duminică, de la ora 21:00, pe TLC
Cândva ai fost o dansatoare zveltă. Ți-a fost greu să accepți faptul că te-ai îngrășat din nou și într-un interval de timp scurt?
A fost cea mai dificilă experiență din viața mea. Eu oricum mă simțeam tristă întotdeauna, și când eram slabă, și când lumea râdea de mine fiindcă eram grasă. Am suferit de tulburări alimentare, ceea ce demonstrează ce duri sunt oamenii din lumea noastră și ce exigenți suntem cu femeile din ziua de azi, ce așteptări avem legate de felul cum arată. Când am început să mă îngraș, totul s-a întâmplat atât de rapid, încât nici nu reușeam să mă lămuresc prea bine ce se întâmplă cu mine. Îmi amintesc că mă loveam, fizic vorbind, de tocul ușii sau de mobilă; aveam pe corp vânătăi oribile, fiindcă mă îngrășam atât de rapid, încât nici nu mai știam bine care e locul meu în lumea fizică. E o metaforă foarte bună pentru ideea că, de fapt, nici nu mai știam care e locul meu în societate. Mi se părea că fiecare kilogram pe care îl puneam pe mine mă făcea și mai neînsemnată, și mai lipsită de orice valoare. Am pierdut orice urmă de iubire față de mine și de corpul meu, așa încât partea cea mai dificilă a fost să înțeleg cum să depășesc acest stadiu și să îmi dau seama că, de fapt, eu pot să ofer lumii mult mai mult decât simplul meu aspect fizic.
Cine te-a susținut în lupta cu depresia?
Niște prieteni foarte buni și, desigur, familia mea. Doar că felul în care familia mea m-a susținut a evoluat de-a lungul anilor. Părinții mei sunt minunați, după cum veți vedea dacă urmăriți emisiunea. Însă de multe ori, ei mă încurajau doar să slăbesc, fiindcă erau de părere că asta ar fi soluția care m-ar face din nou fericită. De curând, când le-am spus părinților mei că nu știu cât de mult mă mai interesează să slăbesc 90 kg, fiindcă nu mai consider că ăsta e cel mai important lucru din viața mea, nu au fost foarte de acord. Abia după ce clipul meu video a devenit viral și au văzut și ei ce impact pot să am asupra altor persoane, abia atunci au început să înțeleagă punctul meu de vedere și să mă susțină cu adevărat. Asta a însemnat enorm pentru mine. A fost una dintre cele mai importante experiențe pe care le-am trăit vreodată, fiindcă pe vremuri, când mă plângeam de felul cum se poartă lumea cu mine, tata obișnuia să-mi spună: ”Ei bine, Whitney, știi că ești grasă. Oamenilor nu le place chestia asta. Nu-i poți schimba pe cei din jur, dar te poți schimba pe tine însăți.” Însă acum câteva zile, tata a venit la mine și mi-a spus: ”Știi ceva, Whitney? M-am răzgândit. Cred că de fapt tu chiar poți să-i schimbi pe cei din jur!” Mi se pare incredibil că părinții mei au ajuns să vadă lucrurile așa!
Cum crezi că îți va influența viața acest nou program TV?
Deja îmi influențează viața în multe feluri, dar cele mai multe dintre ele sunt pozitive. Desigur, există și ceva sentimente negative. Am parte și de critici, însă de obicei trebuie să ”sap” ca să dau de ele și eu nu fac așa ceva. E destul de greu să fii mereu expus, în vizorul public, deschis și vulnerabil, dar cred că ideea că atâția oameni se identifică totuși cu mine mă ajută să trec mai ușor peste aceste dificultăți. Cât despre părțile pozitive, e un miracol pentru mine, care odinioară eram atât de rușinată de corpul meu și atât de străină de alți oameni. E un miracol că am devenit o persoană de care oamenii din viața mea sunt cu adevărat mândri! De fiecare dată când ies în public, apar oameni care vor să discute cu mine. Îmi spun poveștile lor de viață și problemele cu care se confruntă. Îmi spun că i-am ajutat foarte mult și, deși uneori poate îmi doresc doar să-mi mănânc cina în liniște, fără să vorbesc cu nimeni, știu că se întâmplă lucruri uimitoare și că n-aș renunța niciodată la așa ceva. Nici pentru toate criticile din lumea asta!
Ce ai învățat din această experiență? Cum ți s-a schimbat atitudinea față de lume și oameni? Dar atitudinea față de tine și de propriul corp?
Toată povestea asta m-a schimbat enorm. Dacă nu m-aș fi îngrășat, probabil că aș fi devenit o feministă. De fapt, asta și sunt, în sinea mea: o feministă nebună. Dar, dacă nu m-aș fi îngrășat, nu aș fi învățat atât de multe lucruri despre mine și despre alți oameni. Nu aș fi știut lucrurile pe care le știu acum. Dacă nu m-aș fi îngrășat, aș fi considerat că valoarea mea, ca om, stă în aspectul meu fizic. Dar când aspectul meu fizic nu a mai fost valoros în ochii lumii din afară, am fost nevoită să caut ceva mai adânc, în interiorul meu, și să aflu ce am de oferit cu adevărat acestei lumi. A fost o experiență foarte prețioasă, dar nu s-ar fi întâmplat niciodată nimic din toate astea dacă aș fi rămas slabă. De asemenea, starea mea m-a ajutat să empatizez cu alți oameni, așa cum n-aș fi fost capabilă altădată. În fond, făceam parte din eșalonul de sus al clasei de mijloc, eram o fată obișnuită, drăguță, nu făceam parte din nicio minoritate. Dar acum asta am devenit și, după ce intri într-un grup de oameni marginalizați, înveți cum să te identifici cu acei oameni, îi privești cu empatie și începi să ai mai multă înțelegere pentru cei care sunt diferiți.
Există vreo poveste jenantă pe care ai putea să ne-o spui și nouă?
Da, am o mulțime de povești jenante. De pildă, există o chestie care mi se întâmplă mai des decât aș vrea să recunosc: mi se rup pantalonii în fund când dansez sau când mă aplec. Dacă urmăriți programul, s-ar putea chiar să vedeți așa ceva.
Te consideri o persoană minunată?
Mi se pare puțin ciudat să spun eu asta despre mine însămi. Cred că sunt un om bun și cred că am la dispoziție tot restul vieții mele ca să devin un om și mai bun, deci sper că atunci când viața mea se va încheia, voi fi un om minunat.
Ce visuri ți-ai dori să ți se împlinească?
Am multe visuri și e extraordinar, fiindcă mă simt plină de viață. Simt că viața e plină de posibilități, care sunt infinit de multe pentru mine. Îmi place să lucrez în televiziune, să fac acest program, și sper să îl pot continua cât mai mult timp. Chiar și după ce se va termina programul, mesajul meu va rămâne același. Nu e un mesaj la care să poți renunța vreodată, așa încât mi-ar plăcea să pot continua să vorbesc în public pe această temă, să vizitez școli, să iau legătura cu alte persoane și să lucrez la campania mea. Îmi doresc ca dansul să rămână în continuare o parte importantă din viața mea. Și nu m-aș plânge dacă aș cunoaște un bărbat minunat și aș avea copii.
Ce părere ai despre schimbările care s-au produs în viața ta, de când ai început programul TV?
O părere foarte bună. Mi se pare copleșitor, totul s-a întâmplat atât de repede! În mai puțin de un an, dintr-o necunoscută oarecare am devenit protagonista unui program TV difuzat în toată lumea. Mi se pare absolut copleșitor, dar în același timp asta îmi amintește că nu știm niciodată ce ne rezervă viitorul, deci nu trebuie să renunțăm. Nu trebuie să ne dăm bătuți! Se întâmplă lucruri grozave, la care poate că nici măcar nu ne așteptam. Toate astea mi-au demonstrat că viața e un lucru magic. Am discutat cu oameni minunați și am simțit că oamenii sunt buni, de cele mai multe ori. Ceea ce e liniștitor pentru mine.
Whitney, există cineva foarte aproape de inima ta?
Un iubit, vrei să spui? Va trebui să vă uitați la programul TV ca să aflați răspunsul.
Îți pare rău că te-ai retras din viața socială câțiva ani? Sau crezi că a fost o fază necesară ca să descoperi ce e cu adevărat important în viață?
Da, ar fi foarte ușor să privesc înapoi, spre acei 10 ani din viața mea, și să-i regret. Dar cred că a fost necesar ca viața mea să se deruleze așa cum s-a derulat. Am avut un mare noroc că am trecut prin aceste lucruri, fiindcă nu aș putea să apreciez fericirea de care mă bucur acum dacă nu aș fi trăit în acea beznă, înainte. Deci mă consider o norocoasă fiindcă am avut parte de toate acele experiențe, bune sau rele, în egală măsură.
Dacă ai putea să te întâlnești cu cineva anume, oricine, indiferent că e viu sau mort sau doar o persoană imaginară, cine ar fi acel cineva?
Mi-aș dori să-l cunosc pe Michael Jackson, fiindcă e cel mai grozav dansator din toate timpurile!
Care e cartea ta preferată?
Îmi place foarte mult o carte intitulată ”Culoarea purpurie”, de Alice Walker. S-a făcut după ea și un film foarte bun, dar cred că mă identific cu această carte fiindcă este despre niște femei care s-au confruntat cu niște obstacole în viața lor, au dus o viață foarte grea, dar sunt niște persoane minunate și în final au reușit în viață, fiindcă nu au acceptat să se recunoască învinse. Nu s-au dat bătute. Cred că de asta îmi place atât de mult cartea.
Ce faci vinerea seara?
Vinerea seara… Poate că sună jenant, dar de obicei, în serile de vineri stau ghemuită în pat și mă uit la seriale polițiste, împreună cu pisica mea.
Posteaza comentariu