Pisica norvegiană de pădure îşi face veacul în regiunile forestiere vaste din ţările nordice şi se numără printre cele mai apreciate animale de companie în Norvegia, Suedia, Islanda şi chiar Franţa.
Biologii cred că a fost adusă de vikingi în Norvegia, la începutul Evului Mediu, din arhipelagul britanic. De atunci, ea s-a acomodat la clima rece scandinavă, iar blana sa este mai lungă comparativ cu a altor rase.
Pisicile norvegiene de pădure sunt evocate în multe legende şi poveşti locale.
Se crede că înaintaşii pisicilor norvegiene au fost folosiţi în timpul raidurilor vikingilor, prinzând şoareci pe corăbiile războinicilor nordici. În Evul Mediu, erau nelipsite din fermele ţăranilor, fiind apreciate pentru că puteau vâna dăunătorii.
În Al Doilea Război Mondial aproape dispăruseră, dar au supravieţuit în pădurile bogate din Norvegia, iar acum sunt o mândrie naţională, înmulţirea lor fiind favorizată în cadrul unui program special.
Cu o statură impozantă, masculii cântăresc între 5 şi 10 kilograme, ba chiar mai mult, în timp ce femelele sunt puţin mai mici.
Aceste feline sunt blânde şi prietenoase, integrându-se uşor în familiile care apreciază animalele. Nu sunt atât de insistente precum alte rase şi de multe ori se joacă singure. Le place să aibă companie şi stau în apropierea oamenilor fără să fie intruzive.
Cu o alură care o arată mereu în alertă, pisica norvegiană de pădure este inteligentă, independentă şi învaţă repede. Îi place să se caţere şi să stea în cel mai înalt loc din casă, iar dacă stă afară, se caţără în cel mai înalt copac. Foarte liniştită şi deloc agresivă, este un partener de joacă grozav pentru copii.
Posteaza comentariu