Serialul The Durrells/Familia Durrell ne-a fost recomandat acum câţiva ani, dar prinşi în febra Daredevil, Blindspot, The Blacklist şi a altor seriale americane mai mult sau mai puţin violente, ritmul producţiei britanice părea să nu se potrivească aşteptărilor.
Am recuperat ulterior, într-un moment de respiro, cele patru sezoane (în total 28 de episoade) şi puţine sunt titlurile care să se potrivească mai bine acum, când avem nevoie de încurajare şi încredere în viitor.
Deşi nu locaţiile sunt marele atu al serialului, dragostea românilor pentru Grecia şi multiplele vacanţe petrecute acolo cu siguranţă vor catapulta acest aspect al poveştii sus în preferinţele spectatorilor.
Pe scurt, familia Durrell, adica mama Louise (întotdeauna extraordinara Keeley Hawes) şi cei patru copii de diverse vârste, ajunge în Corfu după moartea domnului Durrell. Suntem în 1935, casa de pe malul mării nu este conectată la reţeaua electrică şi are disperată nevoie de reparaţii, dar viaţa ieftină de pe Corfu se potriveşte mult mai bine finanţelor la limita sărăciei ale familiei. Dar nu trece mult şi Louise şi copiii îşi vor da seama, unii mai repede, alţii mai târziu, că viaţa în semisălbăticie are avantajele ei...
Este probabil aspectul cel mai atractiv al serialului, anume invitaţia de a face faţă cu stoicism, speranţă şi spirit întreprinzător unei situaţii mai puţin plăcute.
Evident, e mult mai uşor să fii fericit într-o vilă de pe malul Mării Ionice decât prizonier în vreme de pandemie într-o garsonieră din Drumul Taberei, dar provocările din viaţa lui Louise şi a copiilor nu sunt nici puţine şi nici uşoare. Şi ei trebuie să-şi schimbe complet stilul de viaţă şi, printre văicăreli, plânsete şi lovituri din picior ajung cumva să se adapteze. Ce lecţie mai bună să ofere un serial acum? Citește continuarea pe cinemagia.ro!