Basic Instinct se lansa acum aproape trei decenii și își contura statutul de film cult neo-noir, pătrunzând în noi teritorii pentru cinematograful mainstream de la Hollywood prin descrierea făcută sexualității. Acum 28 de ani, Basic Instinct era unul din acele filme cheie în care limitele a ceea ce era permis pe marele ecran erau forțate. Sharon Stone, picior peste picior și expunându-și zona intimă publicului adult (dar și adolescenților curioși), râmâne una dintre scenele cele mai disputate ale cinematografului postbelic. Personajul lui Sharon Stone, Catherine Tramell, este recunoscută drept una dintre cele mai reușite figuri de eroi negativi din toate timpurile.
Filmul, de asemenea, a dovedit că thriller-ul erotic poate fi o marfă ușor de vândut. Violent, cu turnuri incredibile, este un neo-noir cu un conținut sexual explicit ce vorbește despre control, putere, exploatare sexuală și violență, și despre linia subțire dintre control și dominație.
Regizorul Paul Verhoeven, care a fost cunoscut și pentru alte filme violente - precum RoboCop (1987) și Total Recall (1990), și-a propus să facă varianta contemporană a unui thriller de Alfred Hitchcock, dar cu mai multe scene de sex. Joe Eszterhas a scris scenariul în numai 13 zile înainte de a-l vinde producătorului cu 3 milioane de dolari în 1990.
Basic Instinct a încasat uriașa sumă de 353 milioane de dolari la un buget de numai 49 de milioane, punându-l pe locul patru ca încasări la nivel global în anul 1992.
De ce este unul dintre cele mai bune filme neo-noir? Pentru că are toate elementele genului - și altele în plus. Femeie fatală? Bifat. Paranoia? Bifat. Legătură între atracția sexuală și dorința de a controla? Bifat...
Basic Instinct este, totodată, unul dintre filmele anilor 1990 ce au făcut celebră ideea de „director’s cut”, ce permitea regizorilor să livreze un material mult mai explicit pentru cei care vizionau fillmul de acasă.
Verhoeven (Starship Troopers, Black Book, Elle) exersase deja genul de film cu drama istorică explicită Flesh+Blood (1985), debutul său în America, și cu The Fourth Man (De vierde man, 1979), un film de artă cu care a debutat în Olanda sa de baștină. Citește continuarea pe cinemagia.ro
Posteaza comentariu