Vestea bună este că în luna decembrie vom vedea documentarul „Popeasca”, la TVR, în regia Stancăi Radu, nepoata actriței, film în care, după cum spune sinopsisul, „cea mai populară actriță româncă își dezvăluie viața privată, iubirile și încercările prin care trece”.
Născută pe data de 21 decembrie, 1935, în judeţul Bălţi din Basarabia, fiică a unor învăţători modeşti, a fost încă din copilărie marcată de tragismul istoriei, având parte, la doar patru ani şi jumătate, de spectacolul răscolitor al invaziei sovietice.
Parcă urmărită de spectrul bolşevizării care-şi pusese amprenta pe destinul ei, Stela a intrat în 1953 la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki” - dar, un an mai târziu, a abandonat filologia în favoarea teatrului, intrând în trupa artistică a Ministerului de Interne - ceea ce a îndreptat-o spre I.A.T.C. „Ion Luca Caragiale”, unde a fost admisă în 1956. Activitatea scenică a continuat şi în decursul studiilor, pentru ca la absolvire să primească repartiţie în oraşul copilăriei, Braşov, unde talentul ei deja nestăvilit o făcea să fie solicitată chiar şi pentru câte 400 de reprezentaţii pe an.
Umorul viu, spumos, exuberant, marcat de permanente complicităţi sclipitoare cu spectatorii, a adus-o înapoi la Bucureşti, pe scena teatrului de Revistă „Constantin Tănase", unde a fost angajată între 1963 şi 1969, când s-a transferat la Teatrul de Comedie.
În chip surprinzător, traseul ei cinematografic n-a egalat nici pe departe bogăţia rolurilor de teatru, televiziune şi radio - poate şi pentru că obligaţiile prioritare din aceste domenii o împiedicau, de multe ori, să se consacre şi imensului consum de timp propriu platourilor de filmare...
Iată cele mai frumoase roluri din film ale Stelei Popescu:
Evoluţia ei pe marele ecran a luat avânt abia în 1972, cu Steluţa din „Astă seară dansăm în familie" (Geo Saizescu), un personaj în care, alături de Dem Rădulescu (plus Sebastian Papaiani, Francesco Bulcă şi Mircea Mureşan), îşi valorifica din plin arsenalul interpretativ consolidat în rolurile de comedie din teatru şi televiziune.
Un an mai târziu, Mihai Constantinescu i-a oferit, în „Despre o anume fericire", un rol situat la antipozi, în zona sensibilităţii realiste - „o mamă care tare-şi mai dorea să devină soacră", după care şi-a dat din nou drumul, efervescentă precum şampania, ca parteneră a lui Ştefan Tapalagă în comedia fantastică „Elixirul tinereţii", de Gheorghe Naghi.
Posteaza comentariu