Amour (2012)
La bază, povestea e extrem de limpede şi liniară: doi soţi octogenari, foşti profesori de muzică, sensibili, cultivaţi şi uniţi printr-o mare iubire, se luptă cu ireversibila degradare biologică a bătrâneţii. Totul se petrece exclusiv în apartamentul lor, cu contribuţia a doar câteva alte personaje care-i vizitează uneori. Pe axa epică a acestei succesiuni de incidente cotidiene se inserează subtil evenimente din ce în ce mai dramatice, începând cu primul atac vascular cerebral, scurt şi aparent inofensiv, al bătrânei, pentru a continua cu alte etape ale sclerozării fizice şi mintale, printre confruntările cu fiica, fostul elev de pian, sau cele două infirmiere.
Involuţia irepresibilă a Annei generează, complementar, o implacabilă evoluţie dramatică planând asupra lui Georges, a cărui senectute încă viguroasă e supusă gradual celor mai dificile dileme morale, potenţată şi mai necruţător de iubirea pentru soţia lui: care dintre cele două suferinţe are prioritate - a lui, sau a ei? Ce anume stă pe primul plan, normalitatea vieţii, sau viaţa cu orice preţ? Unde se situează graniţa dintre umanitate şi crimă?
Posteaza comentariu