Fiecare dintre noi poarta cel putin o masca in relatia cu ceilalti, incercand sa se protejeze. Ce se intampla insa cand tot ceea ce faci este sa joci in fiecare clipa a vietii tale, aproape fara sa faci diferenta dintre realitate si "scena"? Aceasta problema o are Julia Lambert, eroina filmului "Being Julia", in regia lui Istvan Szabo.Annette Bening interpreteaza rolul unei dive britanice din anii '30, o actrita de teatru ce amesteca replici din celebrele ei piese si dramatismul specific scenei chiar si in viata personala...
Asa cum insusi Istvan Szabo a afirmat, aceasta pelicula nu urmareste sa ilustreze in mod fidel realitatea, pentru ca Julia nu face altceva decat sa "joace" tot timpul: "Annette Bening o interpreteaza pe Julia Lambert, care o interpreteaza pe Julia Lambert. Astfel ca - si aici ar putea fi o asemanare cu filmele mele anterioare - si acest proiect este tot despre masti. Oamenii sunt provocati sa joace diferite roluri de catre societate, de sistemul de clase, de prieteni si de iubiti. Ea joaca toata ziua. Poarta o masca - ba chiar mai multe masti. Fiecare personaj din film are, intr-un fel sau altul, o masca, iar intreaga pelicula este intesata de oglinzi: exista oglinzi peste tot, pentru ca profesia asta are nevoie de ele..."
Ronald Harwood, scenaristul acestei pelicule (si scenaristul filmului "The Pianist"), a pastrat esenta romanului din care se inspira filmul, respectiv "Theatre" din 1937, semnat de W. Somerset Maugham - o adevarata fresca a jocurilor de culise si a imaginii teatrului din acea perioada. Despre personajul Julia, Harwood a declarat: "Julia este o femie extrem de frumoasa, celebra pentru aspectul ei fizic. Dar ea se teme ca in curand isi va pierde frumusetea. Acesta trebuie sa fie un sentiment cu adevarat cumplit, si incepe sa se simta disperata. Este intr-adevar o poveste universala. Multe femei trecute de 40 de ani simt ca viata lor incepe sa se apropie de sfarsit, au crize de depresie si devin anxioase. Se poate ca ele sa nu fie celebre, cum este Julia, asa ca nu stii nimic despre drama lor. Dar li se intampla multora."
Annette Bening reuseste, pe toata durata peliculei, sa "tina" filmul. Nu te plictisesti nici o secunda, iar decorurile si atmosfera anilor '30, de la costume pana la muzica, impresioneaza. Este unul dintre acele roluri care apar o data in cariera si pe care Bening le duce la bun sfarsit aproape fara efort. Nu este de mirare ca a castigat Globul de Aur pentru cea mai buna actrita in rol principal si a fost nominalizata la Oscar pentru aceeasi categorie...
Intr-adevar, pentru Julia lumea intreaga este o scena, iar ea este un actor. Sau, asa cum se referea mentorul ei, Jimmie Langton (Michael Gambon), la viata reala: "Ceea ce 'civilii' numesc lumea reala...", "civili", in viziunea acestui om de teatru reprezentand orice persoana din afara acestei profesii...
Nimic nu poate fi mai infricosator decat o actrita furioasa... Iar Julia Lambert se infatiseaza publicului in toata splendoarea sa: este dura si capricioasa, dar atat de vulnerabila in intimitate, stralucitoare si frumoasa, insa atat de singura. Nici macar placerile simple ale vietii nu par sa ii fie accesibile, asa cum este berea la care ravneste dupa fiecare reprezentatie...
Julia pare a fi una dintre acele femei care le au pe toate - bogatie, talent si celebritate. Dar in teatru, ca si in viata, aparentele pot fi inselatoare... Diva se apropie de un moment delicat al vietii sale. Desi nimic nu pare sa o ameninte si se bucura in continuare de succes, iar frumusetea si faima ii aduc aplauze oriunde ar merge, chiar si la restaurant, Julia este suficient de desteapta incat sa isi dea seama ca se transforma cu rapiditate intr-o "femeie care are o anumita varsta".
Tom este, la urma urmei, un pustan, si inca unul deosebit de abil. Dupa ce o face pe Julia sa-i cada la picioare si se bucura de avantajul banilor acesteia si de pozitia ei sociala, el isi indreapta atentia catre o femeie mai tanara - actrita debutanta Avice Crichton (Lucy Punch) - si are nerusinarea de a-i cere Juliei sa-si ajute rivala sa se lanseze. Cu o abnegatie si o umilinta care nu-i stau in fire, Julia accepta si o distribuie pe tanara in noua sa piesa. In timpul repetitiilor, Julia pare ca se pregateste sa se retraga, tratand-o pe tanara actrita ca pe o potentiala inlocuitoare.
Surprinzatoare este insa contradictia intre felul in care joaca aceste ultime scene ale filmului: spre deosebire de toate situatiile anterioare, cand in viata personala se interpuneau replici si atitudini din piesele jucate, de data aceasta, pe scena, Julia isi ia toata energia din viata personala, "rasucind" totul intr-o adevarata tirada la adresa celor care au incercat sa o insele si transformand totul intr-o farsa. Practic, Julia scoate drama din viata ei si o expune in teatru.
O mare parte din pelicula a fost filmata in Ungaria, unde echipa de productie a cautat locatii opulente, in care sa existe elemente cum ar fi lambriuri de lemn, seminee impozante si ferestre mari, camere spatioase si candelabre bogat ornamentate. Acest stil este tipic atat pentru Londra, cat si pentru Budapesta. Cladiri precum Hotelul Astoria sau Moulin Rouge s-au dovedit a fi fundaluri impresionante pentru decorurile lui Arrighi. Au existat insa elemente care au trebuit importate din Anglia, pentru a certifica simtul estetic britanic. "Ma refer la clantele de la usi, intrerupatoarele, cutitele, furculitele - lucrurile pe care le folosim in viata de zi cu zi, detalii aparent nesemnificative, dar care sar in ochi si, in cele din urma, conteaza foarte mult", a observat Arrighi. Spre exemplu, cearceafurile de la patul Juliei au fost cumparate din Anglia, pentru ca in Ungaria nu exista asternuturi de acest gen.
De asemenea, o adevarata provocare pentru designer l-a reprezentat si ilustrarea faptului ca Julia este in permanenta inconjurata de oglinzi - aceasta pentru ca diva este foarte preocupata de aspectul ei fizic si vrea mereu sa vada daca mai este frumoasa si atragatoare. "Dormitorul Juliei, bazat pe schitele lui Syrie Maugham, sotia lui W. Somerset Maugham si celebru decorator de interioare din anii '30, a fost un cosmar pentru orice production designer", isi aminteste Arrighi. "Erau 60 de oglinzi in acea camera! Este un caz extrem, dar sunt oglinzi pretutindeni, pentru a accentua preocuparea Juliei pentru imaginea sa, care tinde sa devina obsesiva. Si, de fiecare data cand trece pe langa o oglinda, se uita la imaginea reflectata."
Filmul este un adevarat sonet pentru dragostea de teatru si actorii minunati ai acestuia, care pun trup si suflet in profesia lor. Distributia in ansamblul ei este una eleganta, ce se comporta ca atare, ornamentand cu succes jocul de diva, tragicomic al lui Bening. Remarcabila este aparitia actorului Michael Gambon in rolul mentorului Juliei, Jimmie Langton, care, intr-o imbinare a realitatii cu fictiunea si magia, pare sa o insoteasca in continuare pe diva pe bratele celebritatii (desi acesta a murit de 15 ani...), oferindu-i directive si indicatii scenice care sa o ajute sa isi imbunatateasca performanta si interpretarile. Astfel se creeaza senzatia ca Julia este mereu "activata" in rolul actritei, fie ca se afla pe scena, fie ca se afla in situatii din viata personala.
Mai mult decat atat, mentorul ei ii aduce mereu in amintire faptul ca "Singura ta realitate este teatrul"... Jimmie joaca, intr-un anumit fel, dublul rol al ingerului pazitor sau, dupa caz, al diavolului, care ii da sfaturi si indicatii scenice. Am putea spune chiar ca Julia se justifica pentru deciziile si atitudinile sale datorita acestor directive pe care le primeste si pe care, de cele mai multe ori, le urmeaza intocmai.
Despre lucrul in echipa cu Michael Gambon, Bening a precizat: "Este un om extraordinar, absolut extraordinar. A fost facut cavaler. L-am cunoscut cand am filmat 'Open Range', unde el a jucat rolul ticalosului. Este extrem de amuzant. Are un caracter minunat si lucreaza ca nebunul - merge din film in film. Cred ca lucra deja la trei filme cand se realiza 'Being Julia'.
Un alt rol de exceptie face si Juliet Stevenson, in rolul Evie, menajera si asistenta divei, prietena ei nedespartita, care a ajuns sa ii cunoasca "repertoriul" pe dinafara, inganandu-i replicile si reactiile. "Cortina a cazut dupa primul act, iar eu nu am nici cea mai vaga idee ce se intampla in actul al doilea", se plange vedeta, obosita si nemultumita de viata ei, iar Evie recita o data cu ea aceste replici pe care, evident, le-a auzit de nenumarate ori... Raspunsurile Juliei sunt atat de previzibile pentru fidela ei confidenta, ca si obisnuinta divei de a "da drumul" la suvoiul lacrimilor, de parca ar apasa pe un buton. Amuzanta si mereu pregatita sa ii "tina spatele" si sa o acopere cu micile ei secrete, Evie reuseste sa construiasca un personaj extrem de realist.
Irons este foarte incantat de felul in care s-a desfasurat lucrul la acest film si il apreciaza foarte mult pe Szabo: "Te simti tot timpul in largul tau pe platou si este grozav sa poti lucra asa, deoarece iti permite sa fii relaxat ca actor, sa te lasi in voia imaginatiei. Poti sa-i sugerezi ceva, iar el va spune: 'Da, e o idee foarte buna, hai sa incercam'. Iar mie imi place cel mai mult sa lucrez asa."
Irons crede ca publicul este fascinat de viata interioara a actorilor si ca-i face placere sa vada povesti care se desfasoara intr-un alt spatiu temporal. "Anii '30 sunt deja istorie, oamenii traiau cu totul altfel in acele vremuri", a spus el. "Viata moderna este vazuta prin contrast. Si, bineinteles, totul este foarte elegant si frumos si nu-i nimic rau in a te uita la filme frumoase, atata timp cat actiunea lor este cu adevarat interesanta."
Regizorul ungur a povestit despre film, care, spre deosebire de peliculele sale anterioare, nu a beneficiat de scenariul sau, ci s-a bazat pe romanul lui W. Somerset Maugham: "A fost o experienta extraordinara, cel mai frumos lucru, ca, macar o data in viata mea, sa fiu un regizor de film a carui treaba este sa ii lase pe actori sa joace, sa mute camera si sa se gandeasca la lumini, la jocul actorilor, la stilul de interpretare si ritm, fara sa fiu ocupat toata ziua si noaptea de dialog! Mi-a placut sa fiu regizor de film pentru prima data in viata mea!"
Julia Lambert nu este o diva "clasica". Desi temperamentul capricios si toanele frecvente lasa aceasta impresie, ea poate fi mai mult decat atat: este inteligenta, abila, isteata, glumeste cu cei din breasla ei, care cunosc si inteleg subterfugiile profesiei, isi face griji pentru fiul ei adolescent. Bening a recunoscut de la inceput personajul si a inteles psihologia din spatele situatiei acestuia. "Cred ca este o poveste despre o femeie ca toate celelalte femei, care a ajuns la un moment in viata in care trebuie sa-si reevalueze pozitia, sa se regaseasca pe sine - si toate aceste lucruri transpar in munca ei, in relatiile cu cei din jur", a observat actrita.
Szabo este cu adevarat indragostit de acest film: "O iubesc pe Julia. Viata mea este sa fiu in preajma actorilor si a actritelor si ii iubesc pe toti! Ceea ce imi place cel mai mult in viata este sa vad cum actorii si actritele 'absorb' energia unul de la celalalt." De asemenea, regizorul ii gaseste Juliei si circumstante atenuante: "Este cruda pentru ca lupta pentru viata ei; lupta pentru a se mentine tanara; lupta pentru a se mentine talentata; lupta pentru a ramane pe scena mai mult, tot mai mult. Asta este lupta fiecaruia dintre noi. Eu lupt pentru urmatorul meu film si pentru a pastra calitatea si standardul ridicat al distributiei, al ritmului si al jocului actoricesc.
Daca vrei, Julia Lambert sunt eu! Important este sa lupti, sa te mentii in competitie. Este atat de usor sa fii dat afara in zilele noastre. Lumea este acum atat de... in viteza: exista atata talent, atatea idei noi. Aceasta este lupta suprema, nu numai pentru o actrita cum este Julia sau pentru un regizor ca mine, care se regaseste in Julia, ci pentru fiecare persoana care trebuie sa lupte pentru a se mentine in top si in competitie."
Filmul reprezinta o portretizare a eroinei principale, asa cum spune si titlul peliculei, fiind un studiu de personaj. Bening interpreteaza cu bucurie, inteligenta si simt al umorului un personaj care ii este extrem de drag. Pasiunile Juliei? Pe langa bere, ca orice diva, Julia este indragostita de complimente, tanjeste dupa admiratori si atitudinea teatrala. Iar Bening stie sa arate ca are aceste pasiuni...
Bening face un adevarat tur de forta in acest film, iar sarmul ei extraordinar si accentul englezesc (aproape ca uiti ca actrita este, de fapt, americanca...) o pun in valoare. Mai mult decat atat, "devine" Julia si ajunge sa "locuiasca" trup si suflet in acest personaj, pe care il aduce la viata ca nimeni alta. Julia poate ca nu este experta in dragoste sau in auto-analiza, dar cu siguranta, ca actrita, se descurca excelent. Scena de final, in care Julia savureaza victoria de una singura, cu berea in mana, fara masti si prefacatorii, arata maturitatea la care a ajuns acest personaj. Din toate punctele de vedere, acesta este un film pe care trebuie sa il vezi...