Vedete România: 10 monştri sacri care au murit în ultimii 5 ani

Actorul a decedat, miercuri seară, medicii SMURD neputând să-l resusciteze după intrarea în stop cardio-respirator. Decesul a fost declarat la ora 19.13. Coordonatorul SMURD Bucureşti, medicul Bogdan Opriţa, a declarat că solicitarea a fost primită în jurul orei 18.30. Potrivit lui Opriţa, medicii au fost chemaţi la Teatrul Nottara, pentru că actorul Emil Hossu a leşinat, acesta nemaifiind conştient. Medicii l-au găsit pe actor în stop cardio-respirator şi au început manevrele de resuscitare, care însă nu au reuşit, informează agenţia Mediafax. Hossu era în repetiţii, la 20.30 fiind programat să joace în piesa "Aniversarea".

Actorul în vârstă de 69 de ani şi-a dedicat viaţa filmului şi teatrului românesc, fiind iubit de public în special datorită simţului fin al umorului şi modestiei sale, notează agenţia Mediafax.

Emil Hossu s-a născut pe 24 noiembrie 1941, la Ocna Sibiului, dar declara presei: "Sunt maramureşean după mamă, sălăjean după tată, dar stau în Bucureşti de foarte multă vreme". A fost căsătorit cu actriţa Catrinel Dumitrescu. Emil Hossu este cunoscut în special datorită carierei sale cinematografice, însă primele sale roluri retribuite au fost la teatrul radiofonic. De asemenea, el a fost actor al Teatrului Nottara din Bucureşti.

Printre filmele în care a jucat Emil Hossu se numără: "Triunghiul Morţii (1999), "Une mère comme on n'en fait plus" (1997), "Punctul zero" (1996), "Straniul paradis" (1995), "Cel mai iubit dintre pamânteni" (1993), "Liceenii în alertă" (1993), "Oglinda" (1993), "Balanţa" (1992), "Harababura" (1990), "Un Studio în căutarea unei vedete" (1988), "Să-ţi vorbesc despre mine" (1987), "Cale liberă" (1986), "Totul se plăteşte" (1986), "Noi, cei din linia întâi" (1985), "Secretul lui Nemesis" (1985), "Vara sentimentală" (1985), "Eroii n-au vârstă" (1984), "Secretul lui Bachus" (1984), "Sosesc păsările călătoare" (1984), "Convoiul" (1981), "Bună seara, Irina" (1980), "Iarna bobocilor" (1977), "Regăsirea" (1977), "Toamna bobocilor" (1975), "Aventurile lui Babuşcă" (1973), "Simpaticul domn R" (1969) etc. El a fost cunoscut şi pentru rolurile din spectacole de teatru, printre care se numără: "Aniversarea", "Blocaţi în dormitor", "Capul de Răţoi", "Clipe de viaţă", "De trei ori dragoste", "Doamna nevăzută", "Doi pe o bancă", "În piaţa Vladimir", "Miciuna din mine", "Nu vorbiţi cu actorii", "O familie trăznită", "Omul cu mârţoaga", "Omul hazardului", "Special sânge".

Gheorghe Dinică a murit la vârsta de 75 de ani, la Spitalul Floreasca din Capitala, informează Mediafax. Purtătorul de cuvânt al Spitalului de Urgenţă Floreasca, medicul Bogdan Opriţa, a declarat atunci că actorul a decedat în urma unui "stop cardiac sub ventilaţie".

Gheorghe Dinică a fost internat din 22 octombrie la Spitalul de Urgenţă Floreasca, la Secţia de Terapie Intensivă. În primă fază, el a avut o infecţie la plămânul stâng, care s-a extins şi la cel drept, actorul fiind diagnosticat cu bronhopneumonie, care s-a complicat. Gheorghe Dinică a debutat ca actor în filmul "Străinul", în anul 1963 şi de atunci a jucat în peste 60 de filme ("După-amiaza unui tortionar", "Filantropica", seria aventurilor comisarului Moldovan etc.), seriale TV ("Inimă de ţigan"), dar şi în piese de teatru ("Tache, Ianke şi Cadâr", "În numele trandafirului" etc.). A lansat mai multe albume muzicale, precum "Cântece de petrecere" şi "Cântece de petrecere 2", în colaborare cu Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu. A fost cetăţean de onoare al Teatrului Naţional "I.L.Caragiale" din 2002.

Actorul Adrian Pintea a încetat din viaţă pe 8 iunie la scurt timp după ce a fost internat în stare gravă la spitalul Fundeni din Capitală. Medicii au constatat că actorul avea ciroză, dar suferea şi de hipertensiune pulmonară şi renală. Din cauza unei insuficiente cardiace severe nu s-a putut apela la un transplant. Adrian Pintea s-a făcut remarcat în principal în teatru, atât ca actor, dar şi ca scenarist.

Adrian Pintea s-a născut în octombrie 1954 şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" în 1979, la clasa profesorului Petre Vasilescu. S-a făcut remarcat în principal în teatru, atât ca actor dar mai ales ca scenarist.

A abordat, încă din anii de studiu, roluri importante în piese de Shakespeare, Strindberg sau Stanca. A susţinut roluri principale la Teatrul Bulandra în piese de Cehov şi Anouilh, la Teatrul Naţional din Bucureşti în lucrări de Dostoievski şi Eliade apoi la Teatrul Nottara în operele lui Pirandello.

Nu a lipsit nici de pe scena Teatrului Romano American cu piesa T. Williams şi Shepard, în regie proprie, la Teatrul Naţional din Craiova cu Shakespeare, sau la Compania Teatrala "777" - Medoff.

"Muzicianul Johnny Răducanu a murit luni dimineaţa, la vârsta de 79 de ani", declara pentru Mediafax Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional Bucureşti. În ultimii ani, Johnny Răducanu şi Ion Caramitru au susţinut împreună spectacolul de poezie şi muzică "Dialoguri şi fantezii în jazz" de la TNB.

Johnny Răducanu, pe numele său real Răducanu Creţu, s-a remarcat ca un talentat interpret de jazz la contrabas, încă de la 19 ani. A făcut studii muzicale la Iaşi şi Cluj, apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu" din Bucureşti (clasa contrabas, 1953-1956).

Îndrumător activ al tinerei generaţii, Johnny Răducanu este considerat un veteran al muzicii româneşti de jazz.

Johnny Răducanu a cântat cu nume importante ale muzicii şi a lansat albume precum "Jazz trio - Seria jazz nr. 4" (1966), "Jazz în ţara mea (Jazz in my country)" (1967), "Confesiuni" (1979), "Confesiuni II" (1982), "Confesiuni III - Seria jazz nr. 21" (1986) şi "Jazz Made in Romania" (1987).

În ultimii ani, Johnny Răducanu a susţinut nenumărate recitaluri, alături de nume cunoscute ale muzicii româneşti precum Anca Parghel şi Teodora Enache.

Totodată, el este cunoscut şi pentru spectacolul de teatru "Dialoguri şi fantezii în jazz", susţinut împreună cu Ion Caramitru atât pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, cât şi pe scene internaţionale importante, precum Teatrul Molière-Maison de la Poésie din Paris.

Poetul Adrian Păunescu a încetat din viaţă la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, unde a fost internat din 26 octombrie cu probleme cardiace, renale şi hepatice. Poetul Adrian Păunescu a definit o generaţie, cu cenaclul Flacăra şi cu versurile sale, după căderea comunismului a fost acuzat că i-a scris poeme laudative lui Nicolae Ceauşescu; dar, cu toate acestea, el a rămas un nume în viaţa publică şi politică românească.

Adrian Păunescu - născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, în prezent Republica Moldova - a fost poet, publicist şi om politic. Păunescu şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în judeţul Dolj, şi a absolvit Colegiul Naţional "Carol I" din Craiova, ulterior studiind filologia la Universitatea din Bucureşti.

Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra, el fiind şi unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani. Printre cărţile publicate se numără "Cartea Cărţilor de Poezie" (1999, integrala poeziilor apărute în volume şi un capitol de versuri inedite, cu un amplu capitol biobibliografic de Andrei Păunescu), "Meserie mizerabilă, sufletul" (2000, poezii), "Măştile însângerate (2001, proze)", "Nemuritor la zidul morţii" (2001, poezii), "Până la capăt" (2002, poezii, trei ediţii), "Liber să sufăr" (2003, poezii, trei ediţii) şi "Din doi în doi (2003, poezii)", precum şi numeroase alte volume lansate înainte de 1989, printre care "Ultrasentimente" (1965, poezii, debut editorial), "Mieii primi" (1966, poezii), 0, literatură pentru copii, cu ilustraţii de Constanţa Buzea), "Repetabila povară" (1974, poezii), "Pământul deocamdată" (1976, poezii, două ediţii), "Manifest pentru sănătatea pământului" (1980, poezii), "Iubiţi-vă pe tunuri" (1981, poezii), "De la Bârca la Viena şi înapoi" (1981, reportaj, jurnal, cu ilustraţii de Andrei Păunescu), "Rezervaţia de zimbri" (1982, poezii, cu ilustraţii de Ioana Păunescu), "Totuşi iubirea" (1983, antologie de poezii), "Manifest pentru mileniul trei - volumul 1" (1984, antologie de poezii), "Manifest pentru mileniul trei - volumul 2" (1986, antologie de poezii, care conţine un capitol de poeme inedite şi unul de referinţe critice), "Locuri comune" (1986, poezii), "Viaţa mea e un roman" (1987, poezii), "Sunt un om liber" (1989, poezii). Această carte a fost retrasă de pe piaţă, în septembrie 1989, îndată ce a apărut, şi a revenit în librării în martie 1990.

Scriitorul şi dramaturgul Fănuş Neagu a murit pe 24 mai la Spitalul Elias din Capitală. În vârstă de 79 de ani, Fănuş Neagu suferea de cancer la prostată în fază terminală.

Cunoscutul scriitor a fost diagnosticat în urma cu câţiva ani cu cancer la prostată şi în ultimul timp boala lui se agravase foarte mult, ajungând în stadiu terminal. În ultima perioadă, academicianul a fost internat la Institutul Oncologic din Capitală pentru tratament.

Fănuş Neagu era căsătorit şi avea o fiică, Anita Ruxandra.

Actorul şi muzicianul Florian Pittiş s-a născut la Bucureşti, la 4 octombrie 1943. A studiat la Liceul "Gheorghe Lazăr" şi a absolvit în 1966 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (clasa prof. Radu Beligan). Trei ani mai târziu, în 1969, s-a angajat la Teatrul Bulandra.

Florian Pittiş a fost Alencon din "Elisabeta I" de Paul Foster, Alioşka din "Azilul de noapte" de M. Gorki, Edmund şi Jamie din "Lungul drum al zilei către noapte" de Eugene O'Neill şi Ariel din "Furtuna" de W. Shakespeare, toate în regia lui Liviu Ciulei. De asemenea, a jucat în celebrul "Hamlet" al lui Alexandru Tocilescu, care a avut premiera în 1985.

Publicul l-a mai putut vedea în "Iulius Cezar" de W. Shakespeare (regia Andrei Şerban), "Bună seara, domnule Wilde" de Oscar Wilde (regia Alexandru Bocăneţ), "Titanic Vals" de Tudor Muşatescu (regia Toma Caragiu), "Scoica de lemn" de Fănuş Neagu (regia San Nasta) şi "Antigona" de Sofocle (regia Alexandru Tocilescu).

A regizat el însuşi pe scena Bulandrei spectacole precum "Cum se numeau cei patru Beatles" de Stephen Poljakoff, "Câinele grădinarului" de Lope de Vega, "Meditaţiile Ritei" de Willy Russel şi "Black & White" de Keith Waterhouse & Willis Hall.

În 1992, a fondat trupa Pasărea Colibri, împreună cu Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Vlady Cnejevici. A rămas în formaţie până în 2000, când i-a luat locul Marius Baţu. A fost însă, în permanenţă, o prezenţă activă în lumea muzicii prin emisiuni la radio şi televiziune, articole în ziare, prezentări de concerte, colaborări pe diferite discuri.

O voce inconfundabilă a unor emisiuni de televiziune, printre care longeviva "Teleenciclopedie", şi, mai nou, a unor audiobook-uri ("Jurnalul unui mag" de Paulo Coelho – Humanitas Multimedia, "Levantul" de Mircea Cărtărescu – Editura Casa Radio) Pittiş a fost director, începând cu decembrie 1998, al Radio România Tineret, transformat în Radio3net. În ultimii trei ani a condus acest post de radio aparţinând Societăţii Române de Radiodifuziune, care emite doar pe Internet, începând din noiembrie 2004.

Pe ecran, a avut roluri mai mici decât în teatru, în filme ca „Gioconda fără surâs" (regia Malvina Urşianu, 1967), "Adio, dragă Nela" (regia Cornel Todea, 1972), "Veronica se întoarce" (regia Elisabeta Bostan, 1973) şi „Înnebunesc şi-mi pare rău" (regia Ion Gostin, 1992). Recent, a dat glas unui personaj animat în versiunea în limba română a filmului "Maşini"/"Cars" (2006).

Decesul a survenit în urma unui stop cardio-respirator apărut pe fondul fazei terminale de leucemie de care suferea actorul. El fusese internat la un spital din Viena, după ce iniţial fusese internat la Spitalul Elias din Capitală. În vârstă de 67 de ani, despre suferinţele lui Ştefan Iordache nu se ştiau foarte multe lucruri tocmai pentru că actorul ceruse în mod expres să nu se facă publice aceste informaţii. Actorul a jucat pe scena teatrului românesc timp de 49 de ani, fiind creatorul unor mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore.

Ştefan Iordache s-a născut la 3 februarie 1941 la Bucureşti. În 1959 a dat admitere la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, iar în 1963 a absolvit, la clasa lui Dinu Negreanu si si-a dat examenul de licenta cu rolul principal din "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprita". În Bucureşti, a jucat pe scena teatrului "C. I. Nottara" până în 1977, apoi la Teatrul Mic până în 1990. A fost angajat al Teatrului Naţional din Craiova, unde s-a remarcat şi prin rolurile din "Titus Andronicus", spectacolul montat de regizorul Silviu Purcărete, în 1992, care a marcat începutul ascensiunii internaţionale a teatrului craiovean.

În cinematografie, a debutat in 1964, în "Străinul". Au urmat rolurile din "Dimineţile unui băiat cuminte" în 1966, "Bietul Ioanide" în 1979, "Pruncul, petrolul şi ardelenii" şi "De ce bat clopotele, Mitică?"  în 1981,  "Glissando", în 1985, "Noiembrie, ultimul bal" în 1989, "Hotel de lux" în 1992, "Cel mai iubit dintre pământeni" în anul 1993,  "Eu sunt Adam" în 1996, "Omul zilei" în 1997 şi "Faraonul" în anul 2004.

Actorul a fost găsit fără viaţă în locuinţa sa din Constanţa. Jean Constantin nu mai fusese văzut de câteva zile, iar vecinii, îngrijoraţi, au decis în final să spargă uşa apartamentului în care locuia singur marele actor. Actorul Jean Constantin s-a născut pe 21 august 1928 în Techirghiol, judeţul Constanţa.

 

Cu lămuriri a venit, la vremea respectivă, Stela Popescu, o bună prietenă a regretatului actor. "Un prieten bun al lui l-a găsit în casă. S-a dus la el, îngrijorat că nu-l văzuse de ceva timp. Este posibil să fi fost un atac de cord. Este o pierdere imensa, Dumnezeu să-l odihnească în pace".