Da!!! A fost un concert pe care l-am asteptat si la care am visat multa vreme! Imi amintesc ca in anii '90 aveam in difuzoare doar The Cranberries, Nirvana si Pearl Jam - erau formatiile pe care le ascultam pana la refuz si de care nu m-am saturat niciodata.
Aseara (n.r. 20 iulie) am fost la Zone Arena, unde am vazut si am ascultat Dolores O'Riordan & Co. Dupa o pauza, cei patru membri (Noel Hogan - chitara, Mike Hogan - bas si Fergal Lawler - tobe si, bineinteles, Dolores - voce) s-au renuit inca din 2009, cand s-au decis ca le este bine impreuna si au inceput un turneu prin Europa si Statele Unite ale Americii. Si bine au facut, pentru ca au ajuns si pe la noi, unde au foarte multi fani.
Dolores - fetita baietoasa, rasfatata si plina de energie
Asa mi-a parut pe scena: genul acela de fetita pe care daca o strangi in brate ca ti-e draga, in urmatoarea secunda se va zbate si va urla pana va scapa din prinsoarea ta. Aseara, Dolores a fost prietenoasa, jucausa si zglobie. Imi amintesc de rochia cu volate roz, capa neagra, manusile lungi, dar fara degete, si de bocancii baietesti care o faceau irezistibila... Dar, mai presus de toate, cele mai importante atuuri ale lui Dolores au fost, si sunt, vocea si dansul - ambele inconfundabile. Totul a fost "asezonat", din cand in cand, cu o chitara alba, imensa, care ii scotea in evidenta statura miniona si gingasa.
Dupa ce s-a zbenguit pe scena, a sarit, a dansat, fara ca vocea sa o lase vreo clipa, la sfarsitul spectacolului, vizibil impresioanta de o fana de nici 10 ani din primele randuri, i-a daruit micutei colierul ei. Un gest indelung aplaudat...
Extrem de energica si cu o voce puternica, intr-un trup atat de mic, Dolores a reusit sa ne electrizeze pe toti. De la "Linger", "Just my Imagination", "When you're gone", "Time Is Ticking Out", "I Can't Be With You", "Ode to My Family", "Free to Decide" si "Salvation", pana la "Zombie", "Promises" si "Dreams", The Cranberries a reusit sa tina publicul mereu in priza, cu ochii tinta la scena. Nu a fost genul de concert la care sa vad lume galgaind bere, fara chef, plictisita sau pe picior de plecare. Cu totii eram ochi si urechi la spectacolul de pe scena, dansand si cantand alaturi de trupa, mai ales ca stiam versurile pieselor (marea majoritate fiind hiturile arhicunoscute). Am primit de la The Cranberries exact ceea ce aveam nevoie, ceea ce imi doream - un concert care sa imi mearga la suflet, care sa ma tina captivata.
Ceea ce apreciez la artisti in concerte este interactiunea cu publicul, acesta fiind un punct forte pentru mine. Ei, Dolores a comunicat cu noi tot timpul show-ului si pentru asta o voi iubi si mai mult de acum incolo. A prezentat fiecare cantec cu cateva cuvinte, iar vocea ei a parut sa devina din ce in ce mai puternica pe masura ce istoria trupei se derula pe scena, odata cu piesele care i-au marcat evolutia si succesul.
Prin concertul lor, The Cranberries au transmis foarte multe si, cel mai important, mesajele au ajuns acolo unde a trebuit - la sufletele noastre. Acesta este un lucru incredibil, pe care nu multi artisti il pot realiza!
Am trait, am simtit, am tipat, am aplaudat, am dansat si am cantat aproape fiecare refren impreuna cu The Cranberries, lucru pentru care Dolores ne-a spus: "Sunteti uluitori, sunteti o inspiratie!". Noi, cei 10.000 de spectatori, am ramas uimiti de concertul The Cranberries... Stii genul acela de eveniment la care iei parte si care te impresioneaza atata de mult incat nu iti gasesti toate cuvintele? Cam asa a fost si concertul The Cranberries...
Credit foto: Events/Mihail Cismas
The Cranberries - When You're Gone