"Nunta muta", intr-o zi istorica

Debutul regizoral in film al actorului Horatiu Malaele, o actiune plasata intr-un sat romanesc al anului 1953, "Nunta muta" spune in putine cuvinte adevarul despre comunisti, taranii romani, mentalitate, obiceiuri si traditii. Folosindu-se de un laitmotiv banal, in aparenta, Horatiu Malaele a reusit un regal cinematografic, lucru recunoscut de toti cei care au fost prezenti aseara la premiera de gala a peliculei.

"A fost o seara magica, un public nobil, generos si dezlantuit. A fost darul nostru de sarbatori, iar raspunsul a insemnat aceasta bucurie colectiva nascuta in Casa Teatrului, in seara zilei de 17 noiembrie 2008. Cu alte cuvinte, a fost o 'Nunta'... cu dar", a declarat regizorul filmului, Horatiu Malaele.

Pelicula incepe cu imaginea unor jurnalisti care vor sa realizeze un material despre fenomenele paranormale care se petrec intr-un oras izolat. Pleaca fara sa stie ca, de fapt, adevaratul subiect li se va arata de indata ce ajung acolo.

Alaturi de ei, in aceasta expeditie merge si primarul localitatii care le va spune povestea... "Nunta muta". Prima imagine de care se izbesc atunci cand ajung in orasul parca pierdut de lume este faptul ca aici locuiesc numai vaduve.

Totul e negru, totul e gri, singura pata de culoare este o naluca, ce parca nu si-a gasit linistea...

... de aici incepe totul. Pe 9 martie 1953, doi indragostiti, Mara si Iancu, locuitori ai acestui orasel, pe atunci sat, decid sa se casatoreasca... Si, asa cum este datina la romani, pregatirile, muzica, chiotele nu lipsesc. Ghinionul lor este ca, in aceeasi zi, moare Stalin. Tocmai cand se pregateau de ospat, se trezesc la poarta cu un general care-i anunta ca festinul trebuie sa se incheie, pentru ca este decretat doliu national.

Urmeaza o serie de scene pline de umor, care demonstreaza inca o data ca romanul a putut sa se distreze intotdeauna, chiar si in... tacere. Totul insa pana la un anumit punct, cand atmosfera specifica unei nunti isi face simtita lipsa. Ignorand ordinele primite cu doar cateva ore in urma, nuntasii, incurajati de socrul mic, se pun de petrecere. Pana aici le-a fost...

Zugravita intr-o atmosfera apasatoare, gri, specifica perioadei comuniste, povestea m-a dus cu gandul la romanul "Ion", de Liviu Rebreanu. Cand spun acest lucru nu ma refer la povestea in sine, ci la obiceiurile si legile dupa care isi desfasurau oamenii viata.