Martisorul si traditiile lui

Tanarul l-a invins pe zmeu, soarele a fost eliberat, dar viteazul a fost rapus de ranile capatate in timpul luptei. Picaturile de sange scurse din ranile lui au cazut pe zapada, si, dupa ce totul s-a topit, in locul lor au rasarit multi ghiocei. De aici, combinatia alb-rosu. Albul se refera la puritatea si frumusetea ghiocelului, iar rosul reprezinta sangele varsat de tanarul voinic.

Cu totii am citit legenda Babei Dochia. O alta varianta a aparitiei martisorului isi are originile in aceasta scriere. Intr-o zi de iarna, Baba Dochia i-a cerut fiicei sale vitrege sa spele o haina foarte murdara. Desi o spala, vesmantul devenea din ce in ce mai negru. La un moment dat, fetei i se arata Martisor, un fecior aparut parca de nicaieri, care i-a oferit o floare cu petale rosii si a sfatuit-o sa se intoarca acasa.

Odata ajunsa aici, tanara descopera ca haina era de un alb imaculat. Aceasta intamplare a uimit-o nespus de mult pe Baba Dochia, care, atunci cand a vazut si floarea ce-i fusese daruita fiicei sale, si-a inchipuit ca a venit primavara. Asa cum facea in fiecare an in acest anotimp, a hotarat sa plece cu oile la munte. Pe drum, din cauza caldurii, Baba a inceput sa dezbrace cojoacele pe care le purta, dar, in momentul in care a ajuns in varful muntelui, a dat un ger de toata frumusetea.

In acel moment, i s-a arata si ei Martisor. Acesta, dupa ce i-a reprosat comportamentul pe care l-a avut vizavi de fiica ei vitrega, a disparut. Atunci totul a inghetat, iar oile s-au transformat in pietre. Si in aceasta pilda intervin cele doua culori, albul hainei si rosul florii daruite fetei, simbolizand lupta dintre viata si moarte.

O alta legenda vizavi de aparitia martisorului este legata tot de Baba Dochia. Se spune ca snurul alb-rosu a fost impletit de aceasta in timp ce statea cu oile pe munte.

Pilde de Martisor:

In Dobrogea, martisorul se purta pana la sosirea berzelor. Apoi era aruncat spre cer, in speranta ca, astfel, norocul se va abate peste asezarea respectiva.

In vremurile de demult, la Roma, inceputul unui nou an era sarbatorit pe 1 martie. Acesta coincidea cu debutul noului an agrar. Atunci se impleteau snururile alb-rosii si se purtau ca simbol al puritatii, dar si pentru a fi protejati de toate pericolele. In final, snurul era agatat de crengile unui copac roditor.

In cultura aromanilor, martisorul era daruit in ajunul zilei de 1 martie.

In Transilvania, martisorul se punea la porti, la coarnele animalelor, la toartele galetilor, la ferestre, pentru indepartarea deochiului si a puterilor malefice.

Chiar daca martisorul este o gaselnita pur romaneasca, ea a fost imprumutata si de vecinii nostrii.

Astfel ca, daca 1 martie te gaseste in Bulgaria, cu siguranta te vei simti ca acasa. Traditia a aparut si la ei din timpuri stravechi, in ideea ca aceste obiecte pe care noi le numim martisoare, ei le numesc mateniste, ii protejeaza de spiritele rele. Spre deosebire de noi, care o avem ca reprezentanta a acestei sarbatori pe Baba Dochia, ei o au pe Baba Marta.

Un articol de Ileana Voicu Ghinea