Experimentul Thievery Corporation

Pe 15 octombrie 2008, am fost la concertul celor de la Thievery Corporation, ce a avut loc la Sala Palatului. Am ajuns "accidental", as spune. A fost ceva de genul "mobilizare pe moment de trupe de la birou", oameni dornici sa mai aiba viata si dupa job, sa faca ceva, si ne-am zis: "Ce-ar fi sa mergem?". Eu, cel putin, am absentat nemotivat de la Metallica, Bestfest, Iron Maiden, Massive Attack si alte trupe in fata carora merita sa te inclini.

Mi-am propus sa experimentez si, astfel, am ajuns la acest concert. Poate spre rusinea mea, marturissesc faptul ca nu stiam absolut nimic despre aceasta trupa, auzisem pe la radio ca vine in Romania cu 13 muzicieni, citisem cateva stiri despre ei, dar nu am m-am documentat inainte sa merg la concert. Deci, nu stiam la ce sa ma astept. Experimentul s-a dovedit unul mai mult decat reusit...

Concertul a fost unul magnific! Si nu zic asta pentru ca as fi o persoana usor de impresionat cand vine vorba despre un show, concert, eveniment sau orice manifestare de gen. Si vorbesc acest lucru din prisma unui persoane care nu stia mai nimic despre trupa (pana si numele imi crea cateva probleme si il asocam cu Thierry Henry si astfel a devenit Thierry Henry Corporation).

Cei 13 artisti au reusit sa ridice publicul in picioare inca de pe la a treia piesa. Sala oricum a fost foarte plina de fani, si nu numai. Era foarte greu sa stai pironit in scaun! Concertul unei astfel de trupe nu poate fi ascultat si trait intr-o sala cum este Sala Palatului. Poate Sala Polivalenta ar fi fost mai adecvata sau undeva in aer liber...

Texte cu adanc caracter social si politic, jazz, reggae, muzica de relaxare, trip-hop, muzica electronica abstracta, instrumentala, proiectiile inedite de pe ecran aflat pe scena, dansuri orientale... au reprezentat mixul care a ridicat sala in picioare.

Printre cei 13 muzicieni s-au numarat atat solisti vocali, cat si virtuozi ai instrumentelor traditionale indiene si sud-americane, precum sitar, bongo, requinto, quinto, conga sau tumbadora. Unele dintre melodii ma "trimiteau" direct intr-un hamac in Vama Veche, la terasa Ovidiu, intr-o dimineata linistita de inceput de septembrie, din care nu lipsea cafeaua aburinda, marea scaldata in soare si firele de nisip lasate intr-o carte abia inceputa...